Knowledge is pain
Although I enjoy a little bit of it.
Asta spune Anthony Hopkins intr-unul din filmele lui. Unul din filmele mele preferate de altfel.
Niciodată nu mi au plăcut surprizele. Si dau vina pe mama, care ori de cate ori îmi pregătea ceva, scăpa mai in glumă sau mai in serios, mici detalii. Pe semne ca si a dorit mereu sa ma vadă fericit, nu numai după dezvăluirea surprizei.
Plecând de la ideea asta, am dezvoltat de-alungul vremii un obicei de a cerceta orice chestiune care mi se pare mie ca ascunde ceva. Si nu de puţine ori, prin perseverenţă fără limita de timp, am aflat tot ce mi am dorit.
Problema e ca nu de puţine ori ceea ce am aflat a fost pe placul meu.
Spre exemplu, o fostă iubită mi-a spus acum cateva zile, prin intermediul altcuiva, cum ca in relaţia noastră de la acea vreme ea s-a simţit neglijată. Eu am bănuit chestiunea asta, dar pentru ca relaţia se cam deteriorase, nu am mai simţit neapărat nevoia sa îi demonstrez contrariul.
În fine, unde vreau eu sa ajung e la faptul ca personal, prefer sa ştiu lucrurile. Indiferent de natura lor, indiferent dacă îmi fac bine sau rău.
De ce un om normal la cap ar vrea sa nu ştie ca oamenii pe care îi consideră apropiaţi sunt de fapt nişte jigodii cu 2 feţe?
Nu mai bine ştii de la bun început si stii din prima cum sa pui problema?
Ca in loc de încheiere, mă gandeam sa spun ca in ciuda greşelilor pe care le fac si eu ca orice om în viaţa de zi cu zi, de obicei nu regret nimic. Prefer sa iau totul ca pe o lecţie de viaţa, încercând ca a doua oară sa nu mai fac asta.
Gânduri de miezul nopţii pe o bancă la Victoriei…
Posted from WordPress for Android
