Şi apoi începi să creşti. Durerile creşterii unui business se lovesc, fără doar şi poate, de oamenii noi pe care trebuie să-i cooptezi într-un ecosistem fragil. Pentru că orice start-up, din punctul meu de vedere, e un ecosistem la fel de fragil precum stâncile de la +2000m altitudine. Şi vulturii nu întârzie să apară.

Oamenii. Unde-i găseşti? Care-s pepinierele unde te duci să-ţi alegi viitoarele talente?

Kleiner Perkins (wiki), un mare fond de investiţii cu un portofoliu de invidiat, a lansat recent un program de mentorat pentru viitori ingineri care vor revoluţiona lumea internetului. (sursa)

Îmi lipseşte posibilitatea de a trage o paralelă şi a identifica un program similar în România. Chiar şi extinzând aria de interes, de la online spre IT&C sau chiar şi alte industrii. Nu de alta, dar dacă un start-up românesc vrea să ia 10 interni pe care să-i şi plătească, pentru a-i motiva, se îngroapă în birocraţie şi mai bine lasă baltă ideea.

În altă ordine de idei, punându-mă în situaţia în care aş fi nevoit să-mi formez echipa perfectă pentru un start-up, cred că aş cere încă de la pasul anunţului de angajare fluenţa în utilizarea cotidiană a Linux. Un plus pentru utilizatorii care au reuşit să se afirme într-o comunitate open-source şi un plus şi mai mare pentru cei care au la activ bug-uri rezolvate, feature-uri implementate sau muncă “în folosul comunităţii”. Pentru că doar ei, cred eu, sunt cu adevărat motivaţi să facă lucrurile ca la carte. Atunci când dedici propriile tale resurse (care nu sunt neapărat banii) unui proiect din care nu aştepţi venituri directe şi care mai mult, este popular şi folosit la nivel global, meriţi o şansă. La fel şi atunci când eşti capabil să îţi susţii o părere într-o comunitate unde autocontrolul şi autoreglarea îşi fac foarte bine treaba.

• capabil să redea minim 720p fluent, cu subtitrare)
• la care să pot lega un HDD de laptop, cu interfaţă SATA, de 2,5″
• cu interfaţă LAN care să-mi permită remote browsing pe HDD menţionat anterior
• capabil să ruleze un client de torrent
• cu port HDMI
• la care să pot lega boxe stereo cu jack sau mufe RCA

Buget? N-am. Dar dacă găsesc o jucărie capabilă să facă tot ce-am descris eu aici, fac şi eu ca tot românul: mai schimb o sută de euro. Sugestii?

Accept sugestii şi din .RO şi din afară (eBay/Amazon), doar să fie noi şi dintr-o sursă de încredere; n-am pretenţii la brand, vreau doar să fie ceva stabil pe care să mă pot baza;

Uitându-mă la clipul ăsta şi făcând o comparaţie între prostestele din alte ţări şi cum protestează românii, tind să cred că m-am trezit în mijlocul unui film prost ori de câte ori deschid TV-ul sau asist la vreo discuţie pe teme similare.

Dar ce se întâmplă atunci când eşti 100% liber? Liber să spui tot ce gândeşti, liber să faci tot ce vrei, liber să pleci, liber să rămâi, liber să o iei de la început, liber în totalitate. Îţi foloseşti libertatea? Îţi foloseşti libertatea de a-i spune unui om că e dobitoc sau că greşeşte sau adopţi diplomaţia sau mai bine zis, indiferenţa? Îţi foloseşti libertatea să spui tot ce gândeşti, fără să te gândeşti la consecinţe? De fapt, ce consecinţe? Doar eşti un om liber, poţi oricând să pleci mai departe şi să laşi în urmă tot, nu există consecinţe pentru tine.

Eşti liber să-i spui celui mai bun prieten că greşeşte şi că ar trebui să-şi schimbe atitudinea, prietenii, anturajul, obiceiurile şi modul de viaţă. Fă-o, doar eşti un om liber!

Eşti liber să-i dai papucii iubitei tale dacă îndrăzneşte să te streseze că ieşi la bere cu băieţii 4-5 zile pe săptămână. Eşti liber să le spui părinţilor că nu e treaba lor ce faci tu cu viaţa ta şi că poţi să iei decizii importante fără să le ceri sfatul, pentru simplul motiv că eşti liber.

Punând lucrurile în această lumină, câţi dintre voi sunt gata să strige „Libertate” şi să ceară asta ridicând pumnul sus?

Vorba aceea, ai grijă ce-ţi doreşti, că s-ar putea să se întâmple!

sursa foto

Mare greşeală.

Mai ales dacă vorbim de ore gen 20.00-22.00 şi posturi precum Realitatea, RTV sau Antena 3.

Exemplu: vinerea protestelor de la Universitate. Toate cele 3 posturi urlau: jandarmii, de ce nu intervin jandarmii! Duminică: jandarmiiiiiiiii, de ce nu-i lasă p-ăia să prosteze? Păi stai nene, cum vine asta? Azi e albă, mâine e neagră?

Alt exemplu: în ziua în care a nins mai serios, toată lumea zicea că „nu se poate aşa ceva, iar au fost autorităţile surprinse, iar sunt drumuri blocate” etc. Tot tacâmul. 2-3 zile mai târziu se plângeau că s-au cheltuit prea mulţi bani pe deszăpezire. Păi stai nene, acum câteva zile era aşa şi pe dincolo. Cum vine asta?

Şi cel mai nasol e când vezi vreun personaj precum Dana Grecu sau Monica Tatoiu. Mă-ntreb, retoric, Doamne, cum drac’ le suportă pământu’ pe astea?

În altă ordine de idei, abia aştept să devin abonat RDS, pentru serviciile digitale. O să apreciez din plin Discovery, Nat Geo şi HBO. Mult mai bun acest zgomot de fond.

Husă HTC Desire HD tip portofel

Tata a avut mereu o obsesie în ceea ce priveşte portofelul şi chestiile care trebuie avute mereu la purtător. Acte, telefoane, bani, carduri, chei, etc. Şi mereu îl ţin minte cărând după el o borsetă. Obicei cu care a încercat să mă obişnuiască şi pe mine, dar nu i-a ieşit.

Eu am alte obsesii. Gen: portofel, chei, bani, telefon, cele 4 lucruri fără de care nu plec în general de-acasă. Plus că fiecare are buzunarul dedicat şi observ instantaneu dacă ceva nu-i unde ar trebui să fie. Plus că ştiu ce înseamnă să te tâlhărească cineva, nu e ca şi cum ar fi o experienţă nouă pentru mine )

Şi pentru că de la o vreme portofelul a devenit neîncăpător (hăhăhă) am decis că ar fi cazul să mai cheltuiesc nişte bani. Dacă de sărbători am preferat magazinele online din România, de vreo 2 ani, în ianuarie, februarie, prefer să bag nişte bani şi în buzunarul celor de la Amazon sau eBay. Şi am zis să repet tradiţia şi anul ăsta.

Iar dacă tot suntem la capitolul obsesii, una din cele mai greu de suportat chestiuni pentru mine este căderea telefonului pe jos şi/sau zgârierea lui la colţuri. Mă stresează chestia asta mai rău ca un copil mic plângăcios. P-ăla măcar îl mai potoleşti, dar telefonul o dată zgâriat, aşa rămâne.

1 + 1 fac doi şi m-am ales cu husa din imaginea de mai jos.

Totul pentru 6,89€ cu transportul gratuit din UK. În plus, pe lângă această husă, a mai fost livrată şi o bucată de material pentru ştersul ecranului şi o folie pentru ecran, dar am preferat să nu folosesc niciuna pentru moment. Royal Mail şi-a făcut treaba foarte bine! Pe 4 am făcut comanda, plata via PayPal, pe 11 am avut produsul pe birou. Mult mai bine faţă de comanda de anul trecut, făcută în februarie şi livrată în martie.

Prima impresie pe care a făcut-o această husă a fost: wow, dacă-ţi fură cineva telefonul, te lasă şi fără bani, şi fără mobil. Posibil, dar acelaşi lucru se poate spune şi despre momentul în care ţi se fură portofelul. Mai puţin partea cu telefonul. Oricum ar fi, decât să fie ca-n povestea cu drobul de sare, mie-mi place husa şi-i găsesc o utilitate practică. Cel puţin pentru moment.

Ah, ca fapt divers, se pare că de fapt, ideea originală ar fi asta.

Mă simt dator mie pentru faptul că nu am tras linie după 2011, aşa cum făceam în anii anteriori, făcând un scurt bilanţ şi făcându-mi planuri pentru 2012. Totuşi, mai bine mai târziu decât niciodată.

Pe scurt, anul 2011 a fost sub semnul Groupon. M-am dedicat acestui business 100%, zi şi noapte. Ca să fie bine, ca să nu fie rău, zic.  Şi nu regret acest lucru, pentru că în tot acest an am acumulat o mulţime de cunoştinţe, din toate domeniile.

• contabilitate
• customer care
• marketing
• sales
• HR
• public speaking
• administrativ
• legal

TOT! Şi nu am realizat acest lucru până când am luat-o mai uşor şi am avut ocazia să mă uit puţin înapoi. E uimitor cât de multe poţi să înveţi dacă vrei.

Totuşi, poate cel mai important lucru pe care l-am învăţat e că uneori nu trebuie să ceri acolo unde nici Dumnezeu nu dă. Şi nu, nu fac o pledoarie pentru prostie, ci pentru rea-voinţă sau lipsă de interes. Am realizat că nu e ok să-ţi iroseşti resursele pentru a convinge pe cineva să facă ceva, atunci când persoana respectivă nu vrea mai mult de la sine.

În plus, experienţa într-o companie în plin proces de IPO mi-a oferit o şansă extraordinară.

Călătorii

Plimbările pe anul ăsta au fost la modul… „e frumos, da’ nu prea”. La începutul lui 2011 am avut o escapadă în Vrancea şi la munte (Valea Prahovei), precum şi un drum până la Londra. A fost pentru prima dată când am zburat cu TAROM, unde am avut plăcerea de a călători alături de Alteța Sa Regală Radu, Principe al României şi soţia sa, Ana.

Londra mi-a plăcut ca oraş, dar scumpă şi poate puţin prea cosmopolită pentru gusturile mele. Nu m-am simţit foarte comfortabil în zona arabă / indiană a oraşului, unde chiar m-am lovit de nişte prejudecăţi la adresa originilor. Pe semne că alţi confraţi români nu s-au dus acolo cu gânduri prea legale / paşnice.

Totuşi, Londra a fost oraşul unde maşini pe care în România le găseşti rar (Seria 6, Jaguar, Rolls, Ferrari, Maserati etc.), nefiind mainstream, acolo erau o apariţie comună. Şi să te ferească sfântu’ să treci strada şi să nu te uiţi în dreapta prima oară ))

În ceea ce priveşte Marea Britanie, cred că cele mai importante învăţăminte nu le-am tras de-acolo de pe urma culturii engleze. Dar despre asta am mai scris.

De asemenea, am avut ocazia să revăd Berlinul. De data asta, vara, la +30 de grade Celsius, nu la -20, ca data trecută. Faptul că am avut ceva răgaz să mă plimb pe străzile acestui magnific oraş m-a făcut să mă gândesc la faptul că României îi lipsesc vreo 500 de ani de evoluţie. Nu stăpânesc atât de bine matematica acestor ani, dar acesta e sentimentul cu care am părăsit acel oraş.

Străzile mari, bulevardele bine gândite, intersecţiile unde nu trebuie să aştepţi după alţii ca să meargă înainte pentru ca tu să poţi vira la stânga, bicliştii (!!!!!!), Alexanderplatz, turul cu double-decker-ul, wurştii, berea cu gust de cola, nemţii cu atitudinea lor rece şi focusată, totul! Toate te fac să te gândeşti la faptul că noi, ca popor, suntem în urma lor. Şi-i păcat, că suntem brânză bună în burduf de câine. Aş zice eu

Ca de obicei, am avut iarăşi ocazia de a alerga după avion. De data asta l-am prins Trăiască polonezii şi liniile aeriene LOT. Să tot ai escală acolo!

Distracţie

We can make it to the top! Cred că Gentleman la Bucureşti a fost cel mai mişto event al anului 2012! Desigur, şi concertul din Tineretului de la StreetHeroes şi concertele Facem Records au fost la înălţime, dar Gentleman… altă mâncare de peşte.

Tot la capitolul ăsta, pot spune că am descoperit acasă la Diham. Sau la Di-ham-ham, cum îi puteam spune după câte-o noapte nebună!

În loc de epilog

Făcând o evaluare a anului 2011, îl pot numi un an plin. Plin până aproape de 100%. Mi-a lipsit însă odihna şi somnul pe îndelete. Anyway, now what’s next?

sursa foto

Sunt curios dacă în anul 5 reuşesc să fac schimbarea pe care mi-o doresc de atâta vreme.

Brazil is Latin America’s largest e-commerce market .and macro-economic conditions have never been better. At $11B, it’s the same size as S. Korea- and it’s growing 25% Y/Y.

The bubble here has provided Silicon Valley founders with a wealth of resources to help them execute on their dreams.  Need a lawyer? Great lawyers offer reduced fees.  Need some office space? VCs provide.  Seed capital? No problem.  There are a few investors here.

“Everything is converging at once for the Brazilian entrepreneur. There are 76 million domestic Internet users, 210 million mobile phones, and broken business models that are ripe for disruption.” Adding that “We Brazilians, love social media and as early adopters are totally willing to try new things.”

I can’t be more excited to build my business in Brazil.  It’s clear that something special is happening down there.  Brazilians are some of the most passionate, optimistic, and energetic people I have ever met. You have to be to party as hard as they do.  Early stage startups run on this type of passion,  and its clear to me that there will be many great startups coming out of Brazil over the next few years.

Over dinner one night in Sao Paulo, several Brazilian entrepreneurs were discussing setting up a company to buy Portugal. They argued that with Brazil’s booming economy and Portugal’s recent debt struggles (and the fact that many Portuguese were coming to Brazil looking for work, reversing a major historical trend) it was time for Brazil to get a little revenge on their former colonial masters.

Now that would take some real balls.

Din Techcrunch.

76 de milioane de utilizatori de internet “domestic” şi 210 milioane de utilizatori de internet mobil? Păi nici nu-i de mirare că Orkut rupe în Brazilia. Citesc în aceste rânduri entuziasmul cu care aceşti antreprenori îşi construiesc viitoarele companii, punând la un loc într-un mix bun tot ceea ce e nevoie pentru un succes şi mă întreb: oare când o să pot să citesc astfel de poveşti venite şi din România? Când o să văd un astfel de guestpost scris de un român pe Techcrunch, povestind despre viaţa tumultoasă a cuiva care îşi ia inima în dinţi şi spune: gata, de-aici încolo istoria o scriu eu.

Lăsând melancolia la o parte, nouă ce ne lipseşte pentru a ajunge la nivelul Braziliei? Măcar la acelaşi nivel de entuziasm

Ţinând cont ca totul ar fi no strings attached.

Posted from WordPress for Android