Comments (12) … eu n-o să mă bucur ca restul. De ce? Pentru că vom avea de recuperat nişte ore pierdute inutil. Oricum nu rezolvă nimic aşa. Pentru că în luna respectivă, la bugetul familial o să se simtă o gaură şi date fiind experienţele anterioare, o să fie una care o să iasă în evidenţă.
Şi eu mi-aş dori o pauză, însă o grevă a profesorilor nu prea e soluţia. Cel mult, una pe termen scurt, cu prea puţine avantaje.
Căutam pe Google o chestie (care apare mâine) şi am avut o surpriză:
Care-i faza şi cine a mai văzut treaba asta?
Nu e prima dată, dar data trecută din câte am înţeles au fost cam mulţi emokizi şi e cam nasol să te duci să îmbrăţişezi un emokid, fără să nu-i dai cel puţin o palmă. Cu piciorul. De data asta, e o chestie organizată de lumebuna.ro. Cine mă? Aşa am reacţionat şi eu…
Am văzut în ultima vreme tot mai multe evenimente de genul ăsta. freehugs, flashmobs. Şi totuşi, câţi dintre voi sunteţi în stare să le definiţi? Adică să le explicaţi, în 2-3 fraze, coerente. Şi nu uitaţi să daţi şi un exemplu, două. Şi nu în ultimul rând, un motiv pentru care participaţi la acest tip de evenimente. Dacă nu cer prea mult, aş vrea şi o părere cu privire la utilitatea lor.
Pozele sunt făcute cu camera Cătălinei, căreia îi mulţumesc pentru amabilitatea de a mă lăsa să mă joc cu ea în voie 
PS: vineri, flashmob. La Bucureşti a fost deja unu’ de genu’ ăsta.
Crearea de Time management tools şi scrierea de cărţi/bloguri/articole despre Self-improvement. Şi te vei umple de bani
Avem şi în Romania astfel de start-up-uri. Recomandările merg spre:
Lista Lu – un fel de to-do-list manager, care a câştigat locul I la Webstock (mă întreb, oare când o să îmi fac timp să termin draft-ul despre Webstock?)
Empower.ro – un blog pe care îl recomand, aproape tuturor. Nu toate articole s-ar putea să vă intereseze, dar vă asigur că dacă rămâneţi abonat timp de o săptămână la feed-ul lor, cu siguranţă o să găsiţi ceva de citit, care o să vă facă să exclamaţi: wow, chiar are dreptate/bună idee, etc.
La urma urmei, toţi vrem să fim mai eficienţi când vine vorba de timpul nostru şi mai buni, când vine vorba de viaţa noastră. Ni se oferă uneltele, suntem în stare să le folosim?
Apple vs PC e un dispută veche, cu trolli de-o parte şi de alta. Deocamdată, singura mea tangenţă cu acest sistem de operare s-a rezumat la câteva “atingeri” prin diverse shop-uri şi vreo 20 de minute pe Apple-ul unei cunoştiinţe.
Mi-a fost însă de ajuns pentru a vedea care e avantajul #1 al Apple: faptul că rulează pe un hardware standard. Nu e nevoie să-ţi faci griji pentru că nu ştiu ce componentă de bază e sau nu compatibilă cu sistemul de operare. De ce? Pentru că Apple deţine monopolul când vine vorba de produsele lor.
În cazul PC-urilor, există nşpe mii de producători de hardware, multe sisteme de operare şi aşa mai departe, care aduc în discuţie problema #1: compatibilitatea între ele şi între hardware şi software.
Acum, imaginaţi-vă acest inconvenient scos din discuţie. Cum? Simplu: un layer de tranziţie între software şi hardware. Un layer numit virtualizare.
Posibilităţile şi avantajele? Multe! Posibilitatea de rulare a mai multor sisteme de operare, independent unul de celălalt. Economie masivă a investiţiilor care se fac în mod obişnuit în hardware. Chiar, ia puneţi-vă puţin mintea la contribuţie şi enumeraţi ce avantaje ar exista în cazul unui astfel de concept?
Articol scris după ce am citit chestia asta la iLL.
Panorama Theme by 
Themocracy
