Comments (4)

By A.Faith, 1 - August - 2010 15:47

Colecţie de filme româneşti

Scurt şi la obiect. Pornesc această licitaţie pentru o cauză care vreau să aibă un final fericit. La un calcul simplu, cred că am cheltuit pe aceste filme aproximativ 55 de lei. 5 lei pentru fiecare dvd cu Pistruiatul, şi 15 lei pe celălalte două. Dacă oferă cineva mai mult de 60 de lei, a doua zi sunt într-un colet cu o felicitare spre orice persoană din ţară (sau din afară, dar o să mai dureze puţin astfel).

Puteţi lua legătura cu mine de-aici sau prin intermediul twitter-ului. Vă dau eu toate detaliile cu privire la contul în care să donaţi banii şi mă asigur că totul o să fie bine.

Aşadar, avem doritori?

S-au dat DVD-urile. Mulţumesc încă o dată pe această cale celei care a donat o sumă mult peste aşteptările mele iniţiale. Vizionare plăcută!

Comments (5)

By A.Faith, 28 - July - 2010 15:04

Citeam aseară pe un blog o discuţie despre 3 lucruri pe care le aprecia respectiva persoană la viaţa sa şi am realizat că poate dintre toate lucrurile pe care le apreciez la viaţa mea e sănătatea. N-am avut norocul decât de operaţii simple (polipi, la faţă acum câteva luni, ceva simplu oricum) iar bolile pe care le-am experimentat sunt răceli şi alte minciunele asemănătoare. Mă pot considera un om sănătos şi n-ar fi fair-play din partea mea să mă plâng de faptul că 3 zile pe săptămână n-am voie să mă ating de alcool din cauza unor antibiotice

Însă acum câteva zile am văzut la Virgil asta şi mi-am dat seama că nu am de ce să fiu supărat. Nu am motiv să mă plâng de faptul că am dat-o în bară cu admiterea fiindcă sunt viu, trăiesc şi pot să  merg mai departe, având atâtea alternative la dispoziţie!

Mi-am adus aminte cât de fragilă e viaţa, cum sunt momentele în care suni disperat la 112 şi te rogi cu toată puterea fiinţei tale să ajungă ambulanţa aia o dată, cum numeri secundele şi cum simţi că totul se năruie de-asupra ta. Mi-am adus aminte ce înseamnă să petreci o noapte întreagă patrulând holul unui spital, tresărind ori de câte ori se deschide o uşă, cu zgomotul şi piuitul cadenţat al aparatelor de întreţinere artificială a vieţii. Sunt momente pe care nu vreau să mi le amintesc, dar sunt flash-uri de memorie care-mi vin involuntar în cap când aud de experienţe asemănătoare.

Cum spunea şi cel care a scris aici: „ telefonul ăla oribil, pe care toţi îl aşteptăm fără să ne dăm seama, ăla care îţi spune că s-a întâmplat ceva foarte nasol”. Nu ni-l dorim, nu-l conştientizăm, dar uneori parcă îl aşteptăm…

Nu mă simt în măsură să fac promisiuni de genul „o să fac, şi-o să dreg” pentru că în momentul de faţă ar fi fără acoperire, dar îmi promit mie că nu voi rămâne pasiv cu privire la această problemă.

Cred că cel mai în măsură să vă dea toate detaliile este chiar fratele celui care are probleme, om ce poate fi găsit la această adresă sau prin email: sarpente at yahoo punct com

Diana Stoleru, îmi permit să îţi atrag atenţia asupra acestei poveşti. Ştiu că nu ne cunoaştem foarte bine, ştiu că omul pentru care eu solicit puţină atenţie nu-ţi e coleg, dar e o poveste care ar putea avea un final fericit, la fel cum a fost în cazul lui Daniel Răduţă.

Oameni buni, Roxana are o ofertă greu de refuzat. Sunt multe căi prin care poate fi ajutat un om, totul e să vrei!

Dida, cu tine îmi permit să fiu mai familiar. Puţin ajutor, se poate?

Camelia, omul e în Timişoara. Am auzit lucruri frumoase despre gaşca voastră de-acolo. Poate reuşiţi să faceţi ceva

Facem şi noi o familie fericită? Ajutăm un om bun?

update: Timişoara is on the move.

update again: Daniel s-a ocupat şi organizează o licitaţie în urma căreia banii obţinuţi vor fi donaţi cauzei noastre. Licităm şi noi ceva?

Comments (5)

By A.Faith, 12 - May - 2010 19:44

Știu că nu ar trebui să mă dau pe twitter în timp ce merg pe stradă, că poate o pățesc mai rău decât am pățit-o în toamnă, dar azi în timp ce mă întorceam spre casă am văzut asta. Și foarte entuziasmat am intrat pe blogul de-acolo să văd cum stă treaba, pe cine trebuie să omori ca să te dai cu mașinuța în cauză. Eh, se pare că e altceva de data asta. De data asta tre’ să recomanzi pe cineva care să se plimbe cu mașina respectivă, în speranța că nu te va uita și o să te sune în weekendul respectiv cu o invitație pregătită )

Lăsând gluma la o parte, trec la nominalizări.

Numărul #1 este stimabilul Sorin Grumăzescu, omu’ care mi-a oferit posibilitatea de a scrie despre noua mea obsesie pe automod.ro. Îl nominalizez pentru că nu uit seria de articole scrise în urma evenimentului de la Cheia de anul trecut, când am citit vreo săptămână la rând numai recenzii una și una!

Numărul #2 este o persoană cunoscută publicului larg sub numele de BlegooPR. Uneori, i se mai spune și Roxana Radu, dar destul de rar, în cercuri foarte restrânse ). Roxana e om de nădejde când vine vorba de coclauri și munți de urcat. Deși are în dotare o ditai bestia V6 de 3.4L (D.D. pentru cunoscători) sunt sigur că nu ar spune „ba” dacă i s-ar oferi posibilitatea să se joace puțin și cu altceva.

Numărul #3 este o persoană care deși iubește din tot sufletul mașinile Audi, scrie pentru un blog despre BMW. Și cum eu sunt foarte încântat de această marcă și tot ce înseamnă ea, o menționez pe Gabriela Pieleanu pentru acest weekend la munte cu Chevy Captiva.

Din păcate, nu poți să recomanzi decât 3 persoane, că lista mea ar fi continuat cu Dan, Alleks, Vali, Ducu, Andrei etc.

Mențiune specială: articolu’ ăsta e pentru concurs și tre’ să fie udat cu bere de nominalizații de mai sus, în caz contrar vor face pană sau vor rămâne fără benzină în momente nepotrivite

Comments (2)

By A.Faith, 11 - March - 2010 1:14

Nota: cred că dacă sunteţi interesaţi de subiect, doar ce e boldat vă interesează în mod explicit. personal, mă îndoiesc de faptul că mâine o să le ardă oamenilor de stat afară dacă ţin la rinichii lor (la ce vreme e), dar eu mi-am făcut datoria să dau mai departe. Cei care au promis berile ştiu unde mă găsesc. Fac bine la rinichi, nu de alta.

Ziua Mondiala a Rinichiului , eveniment lansat din 2006 ca o initiativa comuna a Societatii Internationale de Nefrologie si a Federatiei Internationale a Fundatiilor Rinichiului , este celebrat anul acesta la data de 11 martie . Evenimentul isi propune sa aduca in atentia publicului larg de toate varstele riscul crescut al dezvoltarii unor boli de rinichi care, desi frecvente si extrem de periculoase, pot fi tratate eficient daca sunt descoperite din timp. Astfel, sub sloganul „Protejeaza-ti rinichii, controleaza diabetul!”este lansata CAMPANIA DE PREVENIRE A BOLILOR CRONICE DE RINICHI, o campanie de informare si de educare prin care populatia este incurajata sa ia in considerare cu seriozitate efectuarea investigatiilor pentru evaluarea functiei rinichiului. Diabetul reprezinta una din principalele cauze ale bolii cronice de rinichi si a formei ei terminale, insuficienta renala. Din acest motiv, riscul de boala cronica de rinichi trebuie monitorizat permanent mai ales la persoanele care sufera de diabet.

Acţiunea urmăreşte să convingă cât mai multă lume de importanţa controlului periodic la medic pentru prevenirea bolilor cronice renale. Pentru a fi cât mai convingători, organizatorii vor amplasa două corturi în Piaţa „Mihai Viteazul“, unde şase persoane calificate (rezidenţi şi studenţi la Medicină) vor oferi informaţii şi vor diagnostica rapid pacienţii, prin măsurarea tensiunii arteriale, glicemiei şi determinarea creatininei (în funcţie de care se apreciaza funcţia renală), toate acestea gratuit, până la ora 18.00. Două mascote, Ri şi Niky, vor ademeni cu pliante şi fluturaşi pe toţi cei care vor dori să ştie mai multe despre cum pot fi prevenite sau depistate din timp bolile cronice de rinichi.

Un român din zece suferă de o boală de rinichi. Cei mai mulţi află prea târziu că sunt bolnavi, după ce s-a instalat insuficienţa renală, iar singurul lucru care se mai poate face este dializa sau înlocuirea rinichiului distrus cu unul transplantat. “Depistarea cât mai devreme poate reduce incidenţa bolilor cronice renale şi consecinţele care rezultă de aici: insuficienţă renală, dializă, transplant renal. De mare ajutor este cunoaşterea factorilor de risc care pot duce la îmbolnăvirea rinichilor: obezitatea, fumatul, consumul de alcool ,diabetul zaharat, hipertensiunea arterială “ , a declarat prof.dr. Eugen Moţa, şeful Clinicii de Nefrologie de la Spitalul de Urgenţă Craiova şi coordonatorul campaniei.

Cu totii prezentam riscul de a dezvolta o astfel de boala, de la varste fragede pana la varste mai inaintate. Sa ne reamintim zilnic atat noua si celor dragi noua de grija pe care trebuie sa o acordam rinichilor nostri. Sa le dam o mana de ajutor ca sa poata funtiona la parametrii normali prin simplul consum zilnic a cel putin 2 litrii de lichide. Mens sana in corpore sano( minte sanatoasa in corp sanatos)!

Vlad Iulia – studentă la Facultatea de Medicină din Craiova

Comments (1)

By A.Faith, 9 - March - 2010 23:04

8 martie

Mama e cadru didactic. Are de-a face de ceva ani buni cu prichindei de şcoală primară, pe care-i aduce de la stadiul de copilaş care se joacă zi de zi cu jucăriile şi nu cunoaşte lumea dincolo de orizonturile familiei la elevul de clasa a V-a care are noţiuni generale de română, matematică şi alte materii ce se predau mai predau pe la noi. A avut şi ea momentele ei de fericire, când i-a întâlnit pe unii copii din prima generaţie şi a aflat despre ei că au familie şi job.

Anul acesta are clasa a 2-a şi pe 8 martie a făcut o serbare cu tot efectivul clasei + mămica din dotare. Fiecare a avut să de spus o poezie, iar după momentul artistic, s-au dus pe rând, pentru a le da un pupic şi o felicitare. Cel mai frumos mod în care poate să te fericească odorul la 8 ani ca părinte, dacă mă întrebaţi pe mine.

Doar că în acea clasă există o fetiţă care n-are părinţi. Din diverse motive. Din câte ştiu eu, a fost abandonată de mamă, crescută de bunica tatălui, mă rog, o situaţie pe care nu am cercetat-o din motive lesne de înţeles. Copilul respectiv, după ce şi-a spus poezia, a întrebat-o pe mama: şi-acum doamna învăţătoare, eu ce fac? eu n-am mămică şi n-am cui să-i dau felicitarea şi nici nu am pe cine să pup şi eu ca toţi ceilalţi copii…

Nu ştiu voi, dar eu când am auzit povestea asta, am rămas pe gânduri. Mi-au trecut un  milion de chestii prin cap şi nu mi-aş fi dorit să fi fost în pielea mamei mele, pentru că n-aş fi ştiut ce răspuns să dau. Cu toate astea, copilul a fost îndrumat să-şi aleagă o mămică din clasă şi să-i dea ei darurile pe care altfel i le-ar fi dat mamei ei.

Iniţial, am vrut să comentez pe larg subiectul, dar îmi dau seama de prisosinţa acestui tip de abordare. De altfel, ce-ar mai fi de spus într-un caz de genul ăsta?

La mulţi ani de 1 şi 8 martie, că tot am rămas dator…

sursa foto