Nu e prima dată, dar data trecută din câte am înţeles au fost cam mulţi emokizi şi e cam nasol să te duci să îmbrăţişezi un emokid, fără să nu-i dai cel puţin o palmă. Cu piciorul. De data asta, e o chestie organizată de lumebuna.ro. Cine mă? Aşa am reacţionat şi eu…
Am văzut în ultima vreme tot mai multe evenimente de genul ăsta. freehugs, flashmobs. Şi totuşi, câţi dintre voi sunteţi în stare să le definiţi? Adică să le explicaţi, în 2-3 fraze, coerente. Şi nu uitaţi să daţi şi un exemplu, două. Şi nu în ultimul rând, un motiv pentru care participaţi la acest tip de evenimente. Dacă nu cer prea mult, aş vrea şi o părere cu privire la utilitatea lor.
-
-
Free hugs pentru doamne şi domnişoare
-
-
şi pentru domni…
-
-
Aici n-ar trebui să fie un link?
-
-
Hai dom’le, că e doar o îmbrăţişare gratuită! Colega, stai cu degetu’ pe cameră!
Pozele sunt făcute cu camera Cătălinei, căreia îi mulţumesc pentru amabilitatea de a mă lăsa să mă joc cu ea în voie
PS: vineri, flashmob. La Bucureşti a fost deja unu’ de genu’ ăsta.

Crearea de Time management tools şi scrierea de cărţi/bloguri/articole despre Self-improvement. Şi te vei umple de bani
Avem şi în Romania astfel de start-up-uri. Recomandările merg spre:
Lista Lu – un fel de to-do-list manager, care a câştigat locul I la Webstock (mă întreb, oare când o să îmi fac timp să termin draft-ul despre Webstock?)
Empower.ro – un blog pe care îl recomand, aproape tuturor. Nu toate articole s-ar putea să vă intereseze, dar vă asigur că dacă rămâneţi abonat timp de o săptămână la feed-ul lor, cu siguranţă o să găsiţi ceva de citit, care o să vă facă să exclamaţi: wow, chiar are dreptate/bună idee, etc.
La urma urmei, toţi vrem să fim mai eficienţi când vine vorba de timpul nostru şi mai buni, când vine vorba de viaţa noastră. Ni se oferă uneltele, suntem în stare să le folosim?
sursa foto 1, 2
Apple vs PC e un dispută veche, cu trolli de-o parte şi de alta. Deocamdată, singura mea tangenţă cu acest sistem de operare s-a rezumat la câteva “atingeri” prin diverse shop-uri şi vreo 20 de minute pe Apple-ul unei cunoştiinţe.
Mi-a fost însă de ajuns pentru a vedea care e avantajul #1 al Apple: faptul că rulează pe un hardware standard. Nu e nevoie să-ţi faci griji pentru că nu ştiu ce componentă de bază e sau nu compatibilă cu sistemul de operare. De ce? Pentru că Apple deţine monopolul când vine vorba de produsele lor.
În cazul PC-urilor, există nşpe mii de producători de hardware, multe sisteme de operare şi aşa mai departe, care aduc în discuţie problema #1: compatibilitatea între ele şi între hardware şi software.
Acum, imaginaţi-vă acest inconvenient scos din discuţie. Cum? Simplu: un layer de tranziţie între software şi hardware. Un layer numit virtualizare.
Posibilităţile şi avantajele? Multe! Posibilitatea de rulare a mai multor sisteme de operare, independent unul de celălalt. Economie masivă a investiţiilor care se fac în mod obişnuit în hardware. Chiar, ia puneţi-vă puţin mintea la contribuţie şi enumeraţi ce avantaje ar exista în cazul unui astfel de concept?
Articol scris după ce am citit chestia asta la iLL.
Am aflat de el de la Manafu şi am participat şi eu. Sunt tare curios să văd diferenţa dintre anul trecut şi anul acesta. Întrebările sunt ok, nu depăşesc limita dintre personal şi public, însă există următoarele lipsuri:
- Întrebări legate de socializarea între bloggeri – lepşe, bloggers meeting, etc.
- Participarea acestora la diferite evenimente – prezentări, lansări, conferinţe, etc.
- Interesul acestora faţă de comunicatele de presă – vrem sau nu vrem să primim comunicate de presă? dacă da, cum? le considerăm sau nu spam?
- Câştigurile din blog – cu două tăişuri, pentru că unii s-ar putea lăuda inutil şi fals
Sunt tare curios dacă s-a cerut şi părerea altora faţă de acest Ro Blog Surveys sau au lucrat doar cei implicaţi. Până una alta, sunteţi invitaţii mei să vă exprimaţi şi voi părerea în acest sondaj. Indirect, vă va ajuta mai mult decât vă imaginaţi.

Later edit: Carmen Holotescu de la TimSoft m-a corectat cu privire la aspectul tăiat mai sus. S-a cerut şi părerea altor persoane, din afară, eu nu prea am fost însă pe fază.
A dracu’ ea de gramatică… sau mă rog, ai dracu’ ei de corectori care nu sunt în stare să citească un articol şi să-l publice cum trebuie! Imaginea face cât o mie de cuvinte:

Later edit: fiindcă au existat deja două persoane care mi-au atras atenţia cu privire la acest aspect, ţin să menţionez că sunt la curent cu noile reglementări în materie de ortografie, dar asta nu înseamnă că sunt şi de acord cu ele.