Comments (4)

By A.Faith, 31 - December - 2009 4:30

Fiindcă îmi place ideea de a trage la final linie şi a face un bilanţ, voi încerca în rândurile de mai jos să rezum ce-a însemnat anul 2009 pentru mine. C-aşa-i frumos şi face bine la inimă, să ştii ce-ai făcut şi să ştii ce mai ai de făcut anul care vine.

Îmi place să văd că am realizat o bună parte din ceea ce mi-am propus. Poate una dintre cele mai importante realizări pe 2009 a fost faptul că am învăţat să spun „nu” şi „stop” atunci când văd că dincolo de mâine viitorul nu e deloc promiţător. E greu să renunţi la ceva din viaţa ta, fie că vorbim despre un proiect, un prieten, o femeie sau un job. Dar de ce să te complaci în mediocritate sau în ceva inconfortabil când simţi că e loc de mai bine?

Aşa cum îmi propusesem, am dormit mult anul ăsta. La fel ca anul trecut: de la 6 la 12. Dimineaţa. Îmi e din ce în ce mai greu să îmi reglez ritmul de funcţionare în aşa hal încât să pot să dorm normal, ca tot omu’ noaptea. Totuşi, îmi place să cred că mi-am făcut norma de ore de somn.

Pot spune că anul ăsta am învăţat că familia acel bun de preţ pe care vrei să-l ştii tot timpul în siguranţă. Păcat că a fost nevoie de multe întâmplări nefericite pentru a realiza acest lucru. Păcat că a fost nevoie să trec de multe ori prin situaţii în care nu credeam că o să mai răsară soarele şi pe strada mea, pentru a realiza că într-o familie, fiecare poate găsi sprijin necondiţionat în celălalt. Sună criptic, sună ciudat, dar nu vreau să intru în detalii şi să-mi aduc aminte de acele momente şi acele nopţi.

La capitolul turism, în 2009 am (re)bifat pe listă o groază de locuri interesante: Continue reading '2009 pentru mine'»

Comments (23)

By A.Faith, 31 - December - 2008 2:36

De vreo câteva zile, am pe birou un post-it pe care scrie „Conceput articol pentru revelion”, pentru a continua tradiţia de anul trecut, a articolului publicat la ora 00.00 (sau undeva pe-acolo). Am notat câteva idei, însă n-am putut materializa nimic pentru că nu aveam un bilanţ al activităţilor mele, pentru a putea trage nişte concluzii obiective şi interesante. Cum în ultima vreme au apărut câteva însemnări asemănătoare şi pe alte bloguri, m-am gândit că mi-ar prinde şi mie bine un astfel de bilanţ

Ianuarie

• A început cu o însemnare publicată întâi pe hârtie, în trei exemplare: unul a rămas acasă, pentru ai mei, unul pentru mine, pe care l-am avut în buzunar, şi altul pentru prieteni. Cel din urmă a rămas la Oana. Sunt curios, îl mai ai?
• Mi-am luat laptop
• Am scris despre Linux, fiind luna lansării oficiale KDE 4, la care am contribuit şi eu prin traducerea comunicatului de presă.

Februarie

• A început cu câteva concluzii în care încă mai cred şi pe care le-am acceptat în forma în care am spus-o abia câteva luni mai târziu.De felul meu sunt o persoană care nu se simte bine în certuri şi scandaluri, care preferă să-şi hrănească pofta de sânge într-un mod constructiv. Distructiv sunt atunci când fac curăţenie şi mă lipsesc de lucrurile inutile. Şi totuşi, nu sunt supra-om şi am avut nevoie de aproape un an de zile să înţeleg lucrurile ăstea.
• A fost luna în care am sesizat că în online-ul românesc, interesul pentru WIFI e scăzut şi cei mai mulţi preferă să treacă această tehnologie în categoria celor care nu merită să fie băgate în seamă. Aveam o placă de reţea wireless pe care nu o puteam folosi, deoarece n-aveam router wireless acasă. Nici acasă, nici în barurile pe unde umblam. Aşa mi-am achiziţionat routerul ADSL pe care încă îl folosesc. link
• Am cunoscut-o pe Ştefania de la Jiunimea la Craiova Bloggers Meeting
• M-am apucat să scriu poveşti
• Am făcut 17 ani şi acum realizez că nu m-am bucurat deloc de asta. Habar nu am de ce!
• Am gustat puţin din plăcerea de a sta în balansoar şi de a scrie pe blog, pentru a afla ce voi avea pe timpul verii. link
• M-a apucat nostalgia vremurilor trecute când am făcut ordine în cameră şi-am găsit revistele MyC
• Am pornit pe 24 februarie Dulce Amărui

Martie

• Am făcut un review pentru Dan De Ce şi m-am supărat tare mult la vremea aia că nu a luat în seamă feedback-ul oferit. M-am supărat aşa tare încât vreo două-trei zile mai târziu am uitat complet )
• Am descoperit FON
• Am vrut să scriu primul articol în deplasare. N-am reuşit să fac decât o schiţă, deoarece gorilele cu capul sec de la intrarea în Real mi-au pus ghiozdanul cu laptopul într-o pungă ce s-a rupt. De două ori. Şi ghiciţi ce, laptopul era înăuntru.
• Am pornit WIFI Romania (link)
• Am realizat că un blogger e o persoană plurivalentă, care are nevoie să ştie câte puţin din fiecare. cu cât ştie mai multe, cu are un potenţial mai mare de a face ceva bun
• La sfârşitul lunii am fost demoralizat de moartea lui George Pruteanu. Omu’ ăsta m-a inspirat pe mine şi m-a făcut să realizez importanţa comunicării corecte a ideilor, gândurilor, stărilor şi aşa mai departe. Lupta lui pentru folosirea diacriticelor în mediul online m-a motivat pe mine să scriu cu diacritice oriunde pot Şi nu mă credeţi pe cuvânt când vă spun că e mişto. Încercaţi singuri.

Aprilie

• Am început luna cu o glumă la impulsul unui moment de plictiseală la şcoală. Am dat mesaj că sunt în tren spre Bucureşti, că am plecat să fac o plimbare prin ţară din dorinţa de diversitate şi uşor uşor, i-am făcut pe toţi să creadă în mine. Rând pe rând, au căzut în capcană, iar articolul de pe blog cu poze a fost confirmarea de care mulţi aveau nevoie. Din fericire, Oana de pe Dulce Amărui a pus capac la această glumă, fiindcă am fost luat la boabe mărunte cu privire la cum am ajuns eu aşa de repede de la Gara de Nord la Universitate, când tot centrul era ocupat. Mi-a plăcut să-i văd pe toţi la final răsuflând uşuraţi că n-am făcut vreun act necugetat şi astfel m-am automotivat să cunosc Bucureştiul cu prima ocazie.
• Am ratat un deadline care m-a enervat destul de tare, fiindcă am reuşit să scap oportunitatea de a-i lua interviu unui tip care cântă pentru revista şcolii. Realizez că încă nu mă descurc foarte bine cu deadline-urile. (link)
• Am încercat o chestie funny cu privire la lansarea noului kernel de Linux, 2.6.25. N-a prins foarte tare, dar a creat un precedent
• Am râs la Cafe Deko aşa cum rar am făcut-o vreodată.
• Pe 12 aprilie m-am dus la primul Blogoree meeting, unde am aflat că există şi bloggeri de treabă, cu care am ce discuta, de la care am ce învăţa şi care se pot lăuda cu munca depusă, fără să apară cineva care să le conteste munca.L-am cunoscut personal pe Eugen, Bobby şi alţii pe care îi citeam. A fost prima dată când îmi venea să-l strâng de gât pe Eugen.
• Şi-au revenit demonoid şi AXXO link
• A sărit una pe mine
• Am fost la Târgovişte şi la Râşnov, iar prin destrăbălarea din excursie i-am stricat buna impresie şi profei de română. ce pierdere… link
• Am scris o co-producţie cu Zmeurica
• Mirosea a vacanţă

Mai

• Articolele citite prin blogosferă cu privire la plecările prin lume a celor pe care îi citeam m-a făcut să vreau să plec şi eu. M-au motivat aşa de tare încât pot spune că anul 2008 a fost anul călătoriilor. link
• Am spus la mulţi ani unei foste cu care eram certat. Mi-am călcat tare rău pe orgoliu pentru a face acest lucru, dar după m-am simţit mai bine …http://afaith.eu/blog/2008/05/03/pe-fuga/
• Am scris un tutorial de succes care te învaţă cum să îţi ştergi contul de Hi5
• Încă n-am terminat draft-ul despre Bobby Voicu, la care n-am mai adăugat nimic după ce s-a angajat la Yahoo!
• Am realizat că trebuie s-o iau mai încet, altfel clachez şi e nasol. eram răcit cobză şi ofticat rău de tot că n-am ajuns la un event mişto link
• M-a contactat o gagică ce a apărut goală în ziar pentru a mă înjura că am făcut-o curvă. M-am supărat tare mult )
• Dulce Amărui a început să scârţâie. O lună aglomerată şi-o viaţă încărcată au fost chestiile care m-au făcut să cedez.
• Am scris despre Vertimo
• Vruiam la mare
• A comentat Dan de la Spuse la mine pe blog. Deja spuse.ro, blogul ăla mişto nu mai era o chestie despre care habar n-aveam de pe internet. începuse să interacţioneze cu mine
• Am început seria de articole Business World, o modalitate de demotivare şi schimbarea centrului de atenţie de la activităţile cotidiene şi problemele de zi cu zi.
• Am aflat că România nu are PR

Iunie

• A murit un blogger pe care eu personal l-am apreciat şi l-am citit, articol de articol. Am realizat că nimeni nu e nemuritor, nici chiar bloggerii. Am rămas impresionat multă vreme după de întâmplarea asta. E încă o chestie care mă afectează.
• M-a sunat pentru prima dată Barbie.
• Am fost din nou la Blogoree Meeting. La acest al doilea meeting am realizat că Eugen nu e un tip chiar aşa de al dracu’ şi că e de treabă dacă ajungi să îl cunoşti. Prima impresie se poate schimba într-un context potrivit. Nici acum n-am publicat însemnarea de după acel meeting.
• Am fost la ţară (una din puţinele dăţi în care m-am dus de bunăvoie) şi am avut parte de surprize din partea unei rude (de sex feminin) link
• Am primit-o pe Cora
• Am fost la Herculane
• A început vacanţa de vară, iar eu nu am realizat asta decât după ce luna iunie a trecut.

Iulie

• În loc să mă bucur de reuşitele cunoscuţilor la BAC, am fost alături de Dida într-un moment greu. Din păcate, n-am reuşit decât să-i fiu alături. (link)
• L-am cunoscut personal pe Gabi Nistoran şi pe încă un tip care vruia să facă ceva în online. Paul nu mai ştiu cum. Din păcate, ăla a rămas un ilustru anonim, pe când Gabi a făcut câteva chestii demne de remarcat.
• Am cunoscut şi pe Anemari şi aşa a apărut 4anotimpuri.wordpress.com
• M-am angajat la MYLRO link
• Am fost la Amara o săptămână şi am dat iar piept cu jegul numit turism românesc.
• Am petrecut o zi cu bloggerii şi l-am cunoscut pe Ovidiu, pe Sorin Rusi şi pe Bogdan de lanebuni.ro – toate mulţumită lui Alin Mechenici şi PR Patrat
• M-am dus la mare, la Constanţa, unde am stat vreo câteva zile bune, departe de tot ceea ce-a însemnat viaţa mea până atunci. Am văzut că se poate să duci şi o viaţă liniştită şi că cititul te linişteşte, indiferent de ceea ce ai.
• L-am cunoscut pe Cosmin şi pe Iulian. De fapt, mint. I-am cunoscut pe cei doi prieteni, Oana şi Iulian împreună
• M-a sunat iar Barbie

August

• M-am pierdut în Constanţa şi am mers vreo 4-5 ore de nebun, pe toate străzile. Din KM5 până la ieşirea spre A2.
• Am mers cu intercity-ul de la Bucureşti la Craiova. Altă viaţă faţă de tot ceea ce văzusem eu până atunci. Şi totuşi, am tânjit după banchetele ălea lungi şi jegoase din personale pe care puteai dormi ca un boier )
• Am scris bilanţul tripului de la mare.
• Am cunoscut-o pe Carolina
• Am vorbit 8 ore la telefonul fix şi nu m-am plictisit. Dovada
• Am făcut un super grătar acasă, cu beţie de-aia ca-ntre bărbaţi, cu Markus, Shadow, Nelu şi Andrei
• Am văzut-o pe Cora fumând
• Am fost cu personalul pe Valea Jiului
• Am fost la Valea de Peşti şi am întâlnit-o pe Mădălina.bestial

Septembrie

• Se simţea miros de şcoală
• Am încercat să adun la o masă bloggerii craioveni pentru a socializa, dar nu am reuşit. prefer să nu spun de ce.
• Am cunoscut-o pe Anca şi pe Andreea
• Am stat la masă cu celălalt, în calitate de amant şi am scăpat teafăr.
• Am decis că e necesar să menţionez faptul că ofer promovare non-profit pe blog dacă există un motiv bun pentru care să fac acest lucru

Octombrie

• Am fost la Web Stock, cel mai tare eveniment la care am participat vreodată. De emoţii, mi-am pierdut încărcătorul de la laptop
• Am realizat că uneori e nevoie să mai pui şi de-o parte, pentru zile negre. Prima lecţie practică de economie.
• Am fost la conferinţa ZF de la Craiova şi am fost tratat cu deosebit interes de domnul primar Solomon, care m-a pasat de la un om la altul până am renunţat.
• My life caught speed
• Am fost la concertul Scorpions de la Craiova şi am dat din cap pe melodiile lor ca un roacher adevărat. Adriana cred că mă invidiază
• Am cunoscut-o pe Geo

Noiembrie

• M-am înscris pe Photowalk.ro şi am încercat să aduc treaba asta şi la Craiova. Din păcate, încă nu am reuşit. link
• Am început să realizez că traficul din Craiova suge în ultimul hal şi e un subiect bun de blog
• Mi-am făcut curăţenie pe birou cu un scop murdar
• Am realizat că am o viaţă foarte foarte aglomerată, adesea cu lucruri inutile
• Am fost prima dată la Sibiu pe anul ăsta.
• Am scris primul articol pe Empower
• Am început să stau mai mult pe-acasă şi să mai frânez puţin viaţa tumultoasă
• Am scris cum a fost prima dată şi i-am rugat şi pe alţii s-o facă.
• Am fost la Muzeul Olteniei cu clasa
• Am făcut un an de blogging
• L-am cunoscut pe Jackie
• Am fost iar la Sibiu, cu trenul pe Valea Oltului, pentru interviul de angajare.
• Am cunoscut-o pe Andra
• Am fost la GeekMeet #2 Craiova, un Web Stock la microscop. cel mai tare event organizat la Craiova.
• M-am înscris în ATDC
• Am făcut team building cu Alin Mechenici la ATDC
• Am pus umărul la promovarea CraiovaMea.org
• Am scris o săptămână de zile pe blog fără să mă uit la statistici şi am observat o creştere de 30%

Decembrie

• Am participat la un seminar despre marketing la ATDC
• Am contactat pentru prima dată în viaţa mea un departament de PR pentru a mă documenta cu privire la un articol
• Am fost la Mediaş, la petrecerea de Crăciun organizată de firma la care m-am angajat. Mi-am văzut contractul de muncă şi mi-am cunoscut colegii în persoană.
• Am fost la Web Club şi am fost un oltean calm şi liniştit. Aparent…
• Am fost împreună cu membrii ATDC şi nu numai la o casă de copii, de unde am plecat profund marcat de cele văzute acolo.
• Am primit cel mai frumos cadou de Crăciun, de la iubita mea.
• Am câştigat un concurs pe monden.info în urma publicării unui articol pe blog
• Am făcut bilanţul pe 2008 şi m-am enervat pe sortarea descendentă a articolelor din WordPress care fac incomodă citirea însemnărilor vechi în ordine cronologică.

Per total, am avut un an arhiplin, care merită să se termine într-un stil mare, în tocmai la fel cum a început. Anul ăsta am pornit-o pe mai multe drumuri. În 2009 vreau să le continui într-o manieră în care să îmi pot asigura o schimbare a direcţie de orientare spre final, când o să fiu nevoit să-mi îndrept atenţia spre BAC. Dacă 2009 e anul meu, pe care mi-l organizez aşa cum vreau eu, 2010 e anul în care trebuie să acord mai multă importanţă decât am acordat vreodată educaţiei (formale). mai multe în articolul viitor, „planuri pentru 2009”.

Dacă am uitat ceva sau pe cineva, am rugămintea să mi se atragă atenţia. Voi edita articolul în funcţie de discuţiile care o să apară şi-o să am grijă să nu uit ideea că sunt cine sunt datorită tuturor.

Comments (8)

By A.Faith, 19 - November - 2008 6:10

După episodul cu tigaia de teflon, mi-am adus aminte de prima dată când m-am încumetat să gătesc ceva. Exact, tot cartofi prăjiţi.Şi nu vă luaţi după poza din dreapta. N-au arătat aşa… de prima dată.

Eram printr-a 6-a (cred) sau printr-a 5-a. Nu mai ştiu exact. Ştiu sigur că era o seară de-aia în care eşti singur acasă şi simţi că o să crăpi de foame dacă mai stai mult nemâncat. Sandwich-uri şi alte porcărele de genul ăsta nu-ţi ajung nici pe-o măsea în astfel de momente. Şi ce să faci… te-ncumeţi să-ţi găteşti singur, că te roade maţu’.

Îmi iau eu inima-n dinţi şi mă duc să caut cartofii. Găsesc plasa şi-i aleg pe cei mai mari (aveam eu impresia că ăia sunt cei mai buni). Caut cel mai bine ascuţit cuţit (nu, din fericire, de data aia am rămas netăiat pe la mâini) şi m-am apucat de curăţat. Cred că vreo oră şi ceva, cel puţin, m-am chinuit să curăţ la ei. Şi am curăţat vreo 10. Un kg de cartofi e puţin. Mă rog, aveau un kg înainte să-i curăţ, că după ce i-am curăţat, le-am înjumătăţit greutatea.

Toate bune şi frumoase, dar acum e acum: mărunţirea. Încă o oră. Păcat că nu le-am făcut o poză. Ziceai că erau cartofi de la Cernobîl. Tăiaţi în toate felurile, fiindcă dexteritatea mea cu cuţitu-n mână era comparabilă la vremea aia cu a lu’ Ciomu. Cred că şi orb să fiu acum şi tot ar arăta mai frumoşi

Partea cea mai frumoasă a fost când a trebuit să-i pun în tigaie. Cum eu aveam o frică de tigaia de pe aragaz şi de sunetul uleiului care bolborosea de zor când se încingea, am crezut că dacă apelez la o şmecherie, scap de riscul e a mă mai arde atunci când îi pun în ulei.

Zis şi făcut. Pun tigaia pe aragaz, pun uleiul, pun cartofii şi abia apoi pornesc focul. Bineînţeles că uleiul a fost absorbit de cartofi până să apuce să se încingă şi după 30 de minute, arătau ca după Hiroshima. Adică destul de arşi (iar acum îmi acord circumstanţe atenuante).

Oricum, au fost comestibili Partea nasoală e că am uitat tigaia pe foc şi m-am dus să dau drumu’ la TV, iar între timp bucătăria s-a umplut de fum. Hai că dacă până aici scăpasem eu fără prea multe probleme, acu-i acu’ : dăi şi curăţă aragazul. Între timp, cartofii nu m-aş aşteptat pe mine şi s-au răcit.

Să recapitulăm. Aveam aşa:

• una bucată farfurie cu cartofi prăjiţi (adică arşi)
• o bucătărie plină de fum
• un aragaz murdar de ulei
• eu, rupt de foame

Ideea e că în vreo 15 minute le-am pus pe toate la punct şi m-am tolănit la TV cu farfuria-n braţe. Între timp, sună telefonul. Mama.

„Ce faci?”.

Păi.. ce să fac… bine.

„Vezi că eu vin mai târziu, pe seară, că am treabă la şcoală şi nu pot să ajung acum.”

Bine, stai liniştită, că eu îmi făcui cartofi prăjiţi, singur (punând accent pe singur)

„Ceeeeee???? Pfoai… stai acolo, nu mişca, în 10 minute sunt acasă”

Şi s-a ţinut de cuvânt ) În 10 minute a fost acasă. Norocul meu.. că mi-a făcut ea o porţie de cartofi zdravănă. Comestibili de data asta. Că pe-ăia nici căţeaua n-a vrut să-i mănânce. Oricum, de-atunci a trecut ceva vreme şi mă pot lăuda cu destul de multe mâncăruri pregătite de mine. Şi curios al dracu’… n-au murit mă ăia care au mâncat

poza de aici

Comments (0)

By A.Faith, 8 - April - 2008 21:28

Vă mai aduceţi aminte tipa aia virgină de 20 şi nu ştiu câţi ani care, stătea cu tipul ăla de doi ani şi vruia să şi-o pună cu altul? Am scris aici. Nu ştiu câţi dintre voi urmăriţi discuţia aia, însă eu o fac, în scopul de a mă amuza din când în când. Se pare că într-atâtea replici acide, în care respectiva a fost criticată în fel şi chip, a existat cineva care i-a dat şi-un sfat în adevăratul sens al cuvântului. Poate şi datorită faptului că s-a aflat în situaţia respectivă sau poate pentru că are talentul de a scrie frumos. Nu ştiu ce să zic, rămâne de văzut. Continue reading 'Interesant!'»

Comments (3)

By A.Faith, 27 - December - 2007 0:49

Omu’ când n-are ce face, citeşte bloguri. Iniţial, poate părea o pierdere de timp, însă ajungi la un moment dat să citeşti până la 50 de astfel de publicaţii şi să realizezi că unii chiar merită promovaţi. Citeam la Oana pe blog despre amintirile ei. Iniţial, mă apucasem să redactez un comentariu, însă m-am răzgândit pentru că depăşisem limita de rânduri. Apoi mi-am adus aminte că există trackback-uri şi aşa s-a născut acest articol. Continue reading 'Există numai amintiri plăcute?'»