Prima dată
Comments (15) 
Aşa cum am promis ieri, azi o să scriu despre cum a fost prima dată. Prima dată când.. ce? Azi dezbatem un subiect mai vechi, inspirat dintr-un topic destul de cunoscut de pe Softpedia. Prima dată când am sărutat pe cineva 
. Şi cum am promis o întâmplare amuzantă (şi reală), asta o să scriu.
Eram prin clasa a 4a şi mi-aduc aminte că aveam un proiect de făcut. De fapt, toată clasa avea un proiect de făcut. O inspecţie, ceva de genul ăsta. Şi era frumos pe-atunci, că un astfel de proiect nu reprezenta printarea de referate luate de pe net. Nu, era nevoie de efort pentru a face planşe din diverse lucruri aflate la îndemâna oricui (reviste, ziare, etichete), nu de căutat pe net poze şi printat. În fine, asta e altă discuţie.
Mi-aduc aminte că eram împărţiţi în echipe de câte 3-4 elevi. Şi cum colega mea de bancă avea o foarte bună prietenă, fiind mai tot timpul nedespărţite, nu se putea să muncească separat. Plus încă un coleg, de care nu-mi mai aduc aminte foarte multe lucruri.
Fiindcă pregătirea acestui proiect a durat o săptămână întreagă, având ziua de luni ca termen de prezentare, pot spune că am fost implicaţi, fără să ştim, într-o activitate menită să ne lege ca pe un colectiv unit. Atât de unit, încât între noi au apărut simpatii infantile.
Dacă iniţial m-am rezumat la a o conduce pe respectiva acasă, apoi, uşor uşor, ne-am apropiat. Mi-aduc aminte cum am plutit spre casă după o plimbare de vreo jumătate de oră (dacă întârziam mai mult de atât, intrau părinţii ei la bănuieli şi era nasol). Mă simţeam mai matur, mai sigur pe mine… mă simţeam fericit.
Dacă alţi colegi aveau poate o jucărie mai frumoasă ca a mea, eu aveam ceea ce n-aveau ei: o fată pe care s-o ţin de mână. Şi chiar dacă eram nevoit să le mai suport ironii de genul „Gabi are prietenă” cum vedem şi prin filmele hollywoodiene că se întâmplă, eu nu mă ofileam prea tare. Recunosc, poate eram mai fericit dacă nu existau chestiile ăstea, dar ce se întâmpla acum cu zâmbetul de pe faţa mea, când îmi amintesc de toate aceste lucruri?
Într-o zi, mi-am făcut curaj şi i-am cerut să ne abatem puţin de la traseul iniţial. Ştiu că era vineri şi că mă duceam la bunica mea, ai mei fiind deja acolo. Chestie stabilită dinainte, că telefon mobil n-am avut decât 2 ani mai târziu. Ea stătea două-trei blocuri mai departe, deci practic m-am lăsat condus acasă. În faţa blocului, mi-a trecut prin cap s-o invit să urce. Desigur, n-aveam de gând s-o prezint alor mei, cel puţin nu aşa devreme, însă… trăgeam şi eu speranţe de-un „sărut ca-n filme”.
Şi ce să vezi, minune! La etajul trei, întuneric beznă. Acolo era un neon cam stricat, care făcea mereu figuri, iar de data asta, era închis. Bingo! Acum e momentul. Şi, am făcut şi eu ce-am ştiut mai bine. O dată… de două ori… wow! Îmi place chestia asta
N-a mai urcat până la 4, însă eu am urcat undeva mai sus de nori. S-a mai putut înţelege cineva cu mine în ziua respectivă? neah… eram prea fericit ca să le dau atenţie alor mei când îmi ziceau să le spun ce-am făcut la şcoală sau bunicilor să le spun ce am mai făcut de când nu m-au văzut ei. Nu ştiam pe-atunci că uneori, e bine să-ţi mai înfrânezi entuziasmul, în special atunci când vrei să păstrezi pentru tine anumite lucruri. Ai mei aveau să afle despre întâmplarea asta abia câteva săptămâni mai târziu, când au descoperit nişte scrisorele cu inimioare şi scris roz. Mama încerca să fie autoritară, dar o cam pufnea râsul, pe când tata… tata nu-şi mai încăpea în piele de mândrie. Şi la fel şi el, mustăcea la fiecare reproş pe care mi-l făcea (fiindcă le ascunsesem nişte lucruri).
Nu ştiu dacă primul sărut e cel mai bun subiect abordat pentru a răspunde la întrebarea “cum a fost prima dată”, dar m-am gândit la el fiindcă o chestie drăguţă, amuzantă, citită după o zi de muncă/şcoală, s-ar putea să vă facă să zâmbiţi.
Aşa… că viaţa-i simplă şi mişto.
PS: poza e luată de aici şi e menită să vă trezească interesul pentru articolul în cauză 
PS2: vreţi să scriu şi mâine despre o altă “prima dată” ?
În 2002, am avut de la Google, 
Themocracy