Posts tagged: Aşa cred eu

Aşa mi-a zis cineva!

By A.Faith, 4 - December - 2008 10:00

Am pus şi eu AdSense pe blog pentru că aşa mi-a zis cineva că e bine.

De pe Blogoree.ro. Ştiţi ce-mi place mie cel mai mult la forumul ăla? Să văd un om cum evoluează în bine. Să-l văd cum vine bou şi ajunge om deştept. Într-adevăr, exemple de genul ăsta sunt puţine, însă e frumos să vezi evoluţia unui om şi community service-ul pe care îl face apoi în semn de mulţumire.

Să mă dau pe mine exemplu (cu toate că nu e frumos să mă laud). M-am dus acolo pentru că aşa mi-a zis Dida. Acum un an de zile, pe Y!m îmi spunea să intru pe un forum de bloggeri, unde să mai învăţ şi eu una alta. Era vremea în care la un articol de 200 de cuvinte, puneam 30 de tag-uri, trânteam un clip funny şi mă enervam că nu comentează nimeni la el şi aşa mai departe. Exemplu. Era vremea în care aveam chef de ceartă cu oricine nu era de acord cu mine. Ştiţi cui sunt dator pentru rezolvarea tuturor acestor probleme de atitudine pe care le are cam orice începător? Lor, celor de pe Blogoree.ro. Fiecare user cu care am interacţionat acolo şi-a pus amprenta asupra dezvoltării mele în online. E ca în reclama de la Orange: sunt cine sunt datorită interacţiunii cu mediul înconjurător.

Unde vreau să ajung?

Nimeni nu s-a născut învăţat. Cu puţină bunăvoinţă, răbdare şi investiţii (timp sau bani sau orice altă investiţie) putem învăţa cam tot ce ne dorim (şi nu ne dorim). Ţi-ai deschis blog şi cineva ţi-a spus să pui AdSense pe el? Ia caută pe Google să vezi ce înseamnă AdSense, cum se foloseşte, ce beneficii are şi aşa mai departe.

Acum vreo lună şi ceva, pusesem şi eu pentru prima dată pe blog un 125×125 de la AdSense şi am primit nişte critici destul de dure de la Eugen. Am fost însă băiat deştept şi nu m-am apucat să-i umplu frigideru’ cu carne, precum alţi colegi de blogosferă. Ce-am câştigat? Un prieten. Un prieten bun zic eu, pe care consider că pot conta la nevoie (de bere :D ).

S-a luat x-ulescu de mine

M-am săturat de replica asta… de nu vă povestesc. De fiecare dată când se vorbeşte despre ceva, trebuie să fie de rău. Pe blogoree.ro e unmicdrac, ăla de se ia de toată lumea fără motiv, pe care toţi îl ştiu drept bau-baul blogosferei. Bă, voi măcar aveţi habar ce blog are omu’ ăsta? Aveţi habar ce-a făcut el până acum? Aveţi idee cum îşi câştigă existenţa înainte să-l faceţi cu ou şi cu oţet? Vă gândiţi vreo secundă înainte să-l înjuraţi dacă nu cumva voi greşiţi şi el are dreptate?

Fii tu băiat deştept şi lasă-l să fiarbă în suc propriu dacă tu chiar crezi că ai dreptate. O să-i treacă şi o să vă scutiţi unul pe altul de stresul unui scandal, zic eu.. inutil.

Concluzie

Lăsaţi „aşa mi-a zis cineva” pentru cei cu mansarda goală. Puneţi mâna şi informaţi-vă cu privire la ceea ce vă interesează, nu aşteptaţi să vă pice nimic din cer. Şi nu mă credeţi pe cuvânt când vă trimit pe Blogoree.ro . Aveţi alternative dacă nu vă place acolo. Nu vă faceţi cont pentru că „aşa vă zic eu”. Încercaţi forumul, bligg-ul, blogul comun, directorul şi colecţia de teme abia apoi mergeţi la căsuţa de înregistrare.

PS: dacă aveţi chef de generalizări, scrieţi un articol de genul ăsta, la modul general şi pentru blogosferă. nu de alta, dar diferenţe foarte mari nu sunt.

Responsabilitatea de părinte

By A.Faith, 18 - November - 2008 6:00

Sunt genul de om care nu suportă cicăleala şi discuţiile (interminabile) fără rost. Timpul e preţios şi nu trăim o veşnicie pe pământ. Nu am chef să-mi pierd vremea să ascult o predică, şi cu atât mai puţin în momente în care chiar am ceva mai bun de făcut. Chiar dacă nu spun chestia asta direct, o dau de înţeles.

Însă, există şi momente în viaţă în care o predică te poate scăpa de griji ulterioare. Nu neg asta. Ce-i drept, momentele ăstea sunt destul de rare şi unice în viaţă. Să văd dau câteva exemple:

  • când îţi minţi prima oară părinţii
  • când te întorci prima oară mai târziu acasă decât ai primit voie
  • când pleci pentru prima oară de-acasă mai mult de o seară (tabără, excursie, vacanţă cu altcineva, etc.)

Deci, predicile sunt pentru prima dată când faci ceva. Se presupune că o persoană care ştie să-şi expună ideile şi să îşi impună punctul de vedere, te convinge din prima, indiferent cât de căpos eşti tu. Nu de alta, dar totul e posibil atunci când foloseşti metoda cea mai bună. Din nou, îţi revine ţie responsabilitatea de a alege metoda cea mai bună pentru a ţine o predică, o singură dată, şi bine.

Unde bat cu toate cele spuse mai sus? Acolo unde alţii au dat greş (involuntar sau nu) şi asta i-a costat pe copii lor mai mult decât pe ei. Nu îmi reproşaţi acum că îmi vorbesc părinţii de rău, fiindcă nu e vorba de ai mei. E vorba de altcineva.

Cineva care nu îşi lasă copilul să iasă sub o anumită oră din casă. Ok, la o vârstă, e normal acest lucru, dar când ai aproape 18 ani, indiferent cât de tâmpit eşti, ora 8 nu e o oră la care să te întorci acasă. În plus, reproşurile de genul : nu ai viaţă socială, mai lasă şi tu calculatorul, sunt absolut ironice şi de prost gust în contextul de mai sus.

Cineva care nu îşi lasă copilul să aibă o relaţie cu o persoană de sex diferit. Relaţie de prietenie, amiciţie, dragoste sau cum vreţi s-o numiţi. Eu îi spun simplu, relaţie. Mi se pare absurd ca la 18 ani să îţi fie teamă să te duci acasă să-i spui mamei sau tatălui tău: mi-am făcut un prieten (e vorba de o ea în cazul de faţă), vreţi să vi-l prezint? de frică să nu rămâi fără telefon, calculator sau bani de buzunar.

Cineva care vrea 10 pe linie de la un copil, indiferent că e vorba de matematică, română, chimie, fizică sau sport. Cineva care cere mai mult decât oferă. Acel cineva, de care vorbim în cazul de faţă, care face diferenţă între fraţi, amplificând astfel conflictul existent între aceştia, făcându-i să se urască. E dureros să vezi o persoană care îţi plânge pe umăr (metaforic vorbind) pentru că fratele sau sora îi face zile negre, încercând, chipurile, s-o protejeze.

Cineva care e de acord ca un copil, de aproape 18 ani (rămân la ideea că eşti copil şi la 40 de ani pentru părinţii tăi), să muncească, într-un mediu dubios, fără forme legale de muncă. Nu te întrebi oare, ca părinte, ce face copilul tău toată ziua? Când iese în oraş, îi faci capul calendar să nu mai trolluiască prin oraş, însă când pleacă să stea 12 ore în soare, eşti nepăsător/nepăsătoare?

Nu-i reproşa acum că n-a fost atentă la ceea ce i s-a întâmplat. Altoieşte-ţi mai bine tu două palme peste faţă pentru că nu i-ai pus întrebările necesare la momentul oportun şi ai fost prea ocupat să-l cicăleşti cu prostii care n-au nicio legătură cu realitatea, lăsând sfaturile de care avea nevoie pe altă dată… stimabile părinte!

Later edit: Nu pot să înţeleg o chestie. Poate mă lămureşte şi pe mine cineva de ce un părinte e dezamăgit când îşi vede copilul interesat de viitorul lui şi îl acuză că îşi trăieşte viaţa online deşi îi îngrădeşte posibilitatea de a pleca acolo unde i se oferă oportunitatea. Pentru mine rămâne un paradox…

sursa foto

Sibiu

By A.Faith, 10 - November - 2008 17:09

Sâmbătă am fost la Sibiu. Acum sunt dator cu câteva impresii, pe care le-am promis. Drumul până acolo a fost greoi, pentru că am plecat la 4 şi ceva, pentru a ajunge acolo 4 ore mai târziu. Valea Oltului a fost mai ok ca dăţile trecute. Numai un accident. Un Logan lovit frontal. Nu mă întrebaţi de ce. Important e că nu se mai lucrează.

O dată ajuns acolo, am realizat că orientarea mea în spaţiu are de suferit după atâtea ore cu maşina. Mi-au trebuit câteva ore să realizez că de fapt, harta pe care mă uitam, era invers. În fine. După ce-am mâncat, m-am întâlnit cu Andra, după care am mers la o cafea.

Şi cafeaua s-a prelungit cu o plimbare pe la Turnul Bisericii Evanghelice, apoi prin parcul Sub Arini. Pe scurt, am făcut Sibiul la pas, alături de o bloggeriţă (răcită) cu care am discutat o groază. După o plimbare aşa lungă, am mâncat la un restaurant pe care abia l-am găsit şi am plecat spre casă.

Pe drum, n-am avut ochi pentru camerele fixe de pe marginea drumului, dar în schimb n-am putut să nu observ maşinile de poliţie. Din carton sau tablă vopsită, care flancau intrarea în Sibiu, un loc cu mai multe benzi pe sens, unde poţi să te grăbeşti, după un drum unde ai stat cu piciorul pe frână (Valea Oltului). Că deh, trebuie să mănânce şi capetele de cretă o pâine, dirijând ambuteiajele care se creează datorită celor care merg ca melcii.

Destule vorbe, mai jos poze: Continue reading 'Sibiu'»

Craiova Bloggers Meeting 6

comments Comments Off
By A.Faith, 9 - November - 2008 21:02

Trebuie să recunosc sincer, îmi doream să ajung acolo, dar nu s-a putut. Am avut altceva de făcut, am fost plecat într-un oraş civilizat (o să vedeţi de ce spun asta). Cu toate ăstea, am citit la Virgil cum că a fost mişto.

Păi băieţi, uitarăm de asta? Sau vă luară ăştia minţile cu câteva beri şi nişte zâmbete drăguţe? Unde mai e vehemenţa cu care v-aţi exprimat dezaprobarea faţă de cele scrise într-un cotidian ieşean, când v-am povestit de chestia asta?

Denisa, nu-ţi mai fu frică de bombe şi cocktail-uri molotov?

16 chestii

By A.Faith, 10 - April - 2008 16:42

Promisiunea e promisiune. Didişor, uite ce zic eu :

1. Ziua cea mai frumoasă ?
Sâmbăta, când dorm muuuult şi nu au ai mei chef de curăţenie :D

2. Lucrul cel mai uşor ?
Să critici fără niciun temei

3. Cel mai mare obstacol?
Prostia şi indolenţa.

4. Cea mai mare greşeală ?
Orice greşeală repetată, e de 10 ori mai gravă decât prima dată când o faci. Acum nu mai ai scuza “nu mi s-a mai întâmplat asta niciodată”.

5. Cauza răutăţilor ?
Firea umană şi de multe ori neştiinţa.

6. Cea mai mare înfrângere ?
Am fost nevoit o dată să-mi retrag cuvintele spuse, chiar dacă eu rămâneam în continuare de aceiaşi părere.

7. Prima necesitate ?
Muzica. Fără muzică sunt mai absent.

9. Cel mai mare defect ?
Mult prea încrezător decât ar trebui să fiu. Prea optimist şi uneori naiv.

10. Persoana cea mai periculoasă ?
Persoana care te cunoaşte cel mai bine, fiindcă e capabilă să-ţi anticipeze paşii, răspunsurile şi să te ţină în şah.

11. Cel mai urât sentiment ?
Furia

12. Cel mai frumos cadou ?
Fericire la pachet

13. Cel mai bun remediu?
Să te trezeşti dimineaţa lângă ea în pat.

14. Protecţia efectivă ?
Love Plus

15. Cele mai necesare persoane ?
Alter-ego.

16. Sentimentul cel mai frumos ?
Sentimentul care a dăinuit de-alungul vremii şi datorită căruia existăm toţi

Zmeurica şi Cristina, voi ce spuneţi?

Panorama Theme by Themocracy