Online-ul ca oglindă a societăţii actuale
Ne plângem tot mai mult că aia nu merge, că aia e aşa, că aia e pe dincolo. Şi ce facem? Ne refugiem acolo unde e aşa cum vrem noi. Cel mai la îndemână loc în care ne refugiem e camera proprie. Şi la un moment dat o să devină şi asta „rea şi urâtă şi nasoală”, pentru că ilustrează ca şi realitatea de zi cu zi de care am fugit. Pe scurt, caracterul nostru. Spun asta pentru că îmi aduc aminte de vorba aia pe care ne-o spun părinţii în clasa I: „caietul e oglinda elevului”.
Şi ne căutăm înţelegere de care avem nevoie în online. Online pe care îl formăm aşa cum suntem noi. Şi la un moment dat, ne dăm seama că nici în online nu-i aşa cum vruiam noi să fie, numai că… nu prea mai avem unde să ne ducem. Atunci e momentul să „te trezeşti la realitate” (virtuală sau nu, asta contează mai puţin, sunt complementare atât timp cât le acorzi importanţă amândurora).
Să vă dau un exemplu: prin vara anului trecut (adică prin 2007), mi-am băgat picioarele în Hi5, înjurând platforma asta socială şi în stânga şi în dreapta pentru nivelul de inteligenţă de pe-acolo. Am cochetat puţin şi cu MySpace-ul până am realizat că nici acolo nu umblă câinii cu covrigi în coadă. Şi ghici ce, am renunţat la toate. Până aici, toate bune şi frumoase, altu’ care are o „revelaţie” şi-şi bagă picioarele. Sunt o mulţime ca mine, n-am ieşit cu nimic în evidenţă până acum. Ah, ba da, le-am luat ăstora puţin morţii la alergat, am făcut un foc de paie şi-atât (vezi aici).
Care-i ideea? În online, ţi se oferă mai multe şanse prin ignoranţă. E mai uşor să te faci de căcat pe net, dacă nu eşti foarte important, decât să te faci de căcat în real life. De ce? Pentru că pe online poţi să nu dai doi bani, dar de offline depinde dezvoltarea ta ca om. În definitiv, viaţa ta.
Ideea pe care o susţin eu de fapt e aceea de responsabilitate atât online, cât şi offline. De ce şi online? Pentru că aici îţi arăţi de fapt adevărata faţă, fiindcă nu te îngrădeşte nimic. Eşti ca apa lăsată liberă: se împrăştie, nu mai ia forma vasului în care se află fiindcă nu există acel vas.
Sunt conştient de faptul că ceea ce descopăr eu acum nu e mare lucru pentru alţii, însă pentru mine e una din chestiile ălea importante, de care chiar ţin cont. Dovadă a ceea ce spun e faptul că dacă susţin ceva pe blog, fac la fel şi-n viaţa de zi cu zi. Am cuiva să-i mulţumesc pentru chestia asta. O cheamă Geo şi e prietena mea
m