Comments (1) sau relaţiile din blogosfera românească, între deţinătorii şi deţinătoarele de bloguri. Am iniţiat o discuţie pe această temă pe forumul blogoree, în ideea că vom “elucida” misterul. Da, e un mister de ce apar din ce în ce mai multe relaţii între bloggeri şi bloggeriţe. Sau poate că nu e. De fapt e, dar nu-l ştiu mulţi. Ce mai atâta pălăvrăgeală aiurea. Hai pe blogoree să discutăm şi să vedem ce şi cum.
De filozofat pe tema asta nu se merită, pentru că pierd eu timpul să explic nişte noţiuni deja cunoscute de mulţi dintre voi. Pe scurt, M A N A F U citează pe blogul său o altă însemnare în care cineva estimează că în România există ~300.000 de cititori de blogguri. El susţine un număr mai mare, undeva la 500.000. Cum putem afla asta? Păi doar dacă vreun ISP ar face publice logurile de la DNS-uri care să ne-arate câte cereri s-au făcut către bloguri. Realizaţi că aşa ceva e imposibil, nu?
Eu susţin următoarea afirmaţie:
numărul de cititori de bloguri = numărul de blogger + 20-30% (din numărul de bloggeri)
Aşadar, vă invit să votaţi în sondajul de mai jos : voi sunteţi bloggeri cititori, doar cititori de bloguri sau vizitatori? De asemenea, ar fi bine să nu lăsaţi votul anonim şi să vă exprimaţi părerea şi în scris.
[poll=13]
M-am trezit al 11.30. Cam ameţit şi cu un zâmbet ciudat pe buze. Băi… e sâmbătă! E zi liberă, pfiuuu… mă doare-n başcă! Azi fac ce vrea muşchiuleţu’ meu, nu mă întreabă nimeni de nimic (de parcă în timpul săptămânii mă întreabă 
), ce mai dom’le, o duc împărăteşte! Eh, şi la o a doua cugetare (vorba englezului : on a second thought), mă gândesc la ce-am visat noaptea trecută. Şi mă gândesc şi mă gândesc şi nu-mi aduc aminte. Iar dacă mă uit mai bine pe lângă mine, ce văd? Păi laptopul iar a mers toată noaptea de nebun. Deh, cine avea poftă să vadă “Joe Black” la 3 noaptea? Eu n-am nicio greaţă vis’a'vis de uptime-urile mari, vorba aia desktop-ul a rulat 24/7 timp de un an şi hăhăhă… plus că ăsta nou nu scoate nici cine ştie ce zgomote, deci vă imaginaţi. Cu tata e mai problematic, da’ e bine cunoscută zicala că «Hoţu’ neprins e negustor cinstit»!
E totuşi devreme şi vreau să mai lenevesc în pat, aşa că nu mă duc să mănânc. Mai stau acolo, cu mine. Mă mai gândesc la o chestie (şi între timp aud maşina… dacă azi sunt singur acasă, curăţenie mâine 
) încerc să-mi amintesc ce aveam de făcut azi, dar până la urmă mă roade să nu deblochez sesiunea şi să mai citesc un blog. Eh, păi altfel cum? Omu’ «virusat» e «virusat» şi seara şi dimineaţa şi chiar toată ziua . Aşadar, pe cine?
Krossfire n-a scris articolul despre autoapărare încă, spuse.ro dacă mă apuc acum termin până la masa de prâns (adică pe la 3-4), despre Linux n-am chef să mai aflu vreo noutate, nici de engleză n-am chef, aşa că «Fast forward» de la BobbyVoicu.com tot nu se încadrează în dispoziţia mea din dimineaţa asta. De torrent freak nici nu mai vorbesc. Da’ ce văd eu aici? Păi ce să văd… ce văd toţi care folosesc acest reader. Dar mai văd ceva, ce nu vede toată lumea. Văd ultima însemnare de la Copilul (copchilul) Koma. Numele sună interesant: «viaţa-i simplă şi mişto». Mă, nu chiar, cel puţin… nu întotdeauna(vezi întâmplarea de-aseară). Şi totuşi, ce-a vrut să zică? Ia să vedem…
(15 minute mai târziu)
Wow.. aş vrea să comentez, să scriu că-mi place ce-a zis ea acolo, că sunt de acord, că uneori e nevoie şi de chestii de genul ăsta care să te facă să râzi sau să te bucuri pentru orice nimic, în ideea de a fi fericit pe termen lung, dar nu-şi au rost. Sunt de la sine înţelese toate afirmaţiile ăstea. Şi totuşi, mă roade Nu mă pot abţine, aşa că las trackback către blogul ei. Ştiu că o să citească asta Adică sper.
Aşadar, da : viaţa-i simplă şi mişto dacă eşti utilizator de slackware sau dacă te ghidezi după ideea : KISS. «Keep it stupid simple» .
Şi tot citind rândurile de mai sus mi-am adus aminte ce-am visat am visat că eram la şcoală (nu, n-a fost un coşmar) şi că am văzut un om care căuta în gunoi un corn şi pe care după ce l-a găsit a început să-l mănânce. Era unul din cornurile ălea de au adus ăştia în ultima vreme la magazinul din incinta şcolii şi de care îşi cumpără toată lumea! Mi s-a făcut milă de el şi nu l-am lăsat să muşte din el. Deşi terminasem orele (în vis) m-am dus cu el la «tanti Rodi» (ăştia din Titulescu ştiu despre ce e vorba) şi cum nu era aglomerat i-am cumpărat un corn. Da’ partea proastă era că n-aveam banii la mine şi mi-am adus aminte că am uitat geaca în clasă. Am fugit repede s-o iau, lăsându-l pe omul respectiv la magazin. Când m-am întors, era acolo o cunoştiinţă de-a mea (cu funcţie înaltă în ISJ Dolj) care discuta cu respectivul. Am rămas puţin nedumerit. Am achitat ce-am cumpărat şi am plecat, lăsându-l pe respectivul să-şi poarte discuţia cu acea cunoştiinţă, nu înainte de a primi mulţumiri de la acel bărbat necunoscut. Ce m-a deranjat a fost discuţia pe care am surprins-o “întâmplător” când au trecut pe lângă mine… exact, eu fiind subiectul. Şi nu vorbeau de bine…. Dar ce-mi pasă?
Nu prea are vreo legătură articolul de la Koma cu ce-am visat, în afară de faptul că mi-a stimulat memoria şi mi-am adus aminte
Aşadar, bună dimineaţa!
Later edit: păi altfel cum… cum se putea să nu vină mama în cameră să vadă «dacă dorm» şi primul lucru pe care să-l zică în secunda când mă vede treaz : HAI LA MASĂ! se putea altfel? păi nu se putea… iar apoi trolling-ul prin casă şi reproşurile de genul : dacă nu faci azi curăţenie aici, fac eu (şi credeţi-mă, chiar nu vreau s-o văd pe mama băgându-şi nasul în camera mea). da, se cunoaşte că azi e sâmbătă
Discuţii
| 
blogosferă, bloguri, koma, relaxare, sâmbătă, scoala, somn, viaţa de zi cu zi, vise
Panorama Theme by 
Themocracy
