.. am liber. Azi e sâmbătă şi eu nu vreau să ştiu de nimeni şi de nimic.
Mulţumesc pentru urările de ieri şi-mi cer scuze că nu v-am răspuns la mesaje. Sibiul nu stă foarte bine la acoperire GSM şi nici eu nu am credit prea mult.
Vă urez şi eu cu întârziere, la mulţi ani, celor care poartă numele de Mihai/Mihaela sau Gabriel/Gabriela şi/sau alte derivate. Încercaţi să vă bucuraţi de sărbătoarea asta, chiar şi cu întârziere, chiar dacă nu sunteţi credincioşi din cale afară. E un motiv pentru care să vă bucuraţi. O să vă prindă bine.
Nu în ultimul rând, azi am şi eu o sărbătorită căreia o să-i fac cel mai frumos cadou: o zi liberă.
Deci, aşa cum vă spuneam, azi nu încercaţi să mă căutaţi. N-o să mă găsiţi.
PS: nu uitaţi de promisiunea pe care v-am făcut-o acum câteva zile. Şi dacă sunteţi cuminţi şi vă abonaţi la feed, vă pun şi pozele de la Sibiu
Am mai scris aici. De fapt, acolo am scris despre cadoul nepotrivit. Acum voi scrie despre cadoul potrivit care vine de la o persoană nepotrivită. Că deh… viaţa te pune şi în astfel de situaţii. Aşadar, dragii mei, să vă povestesc:
Să zicem că ai nevoie de o chestie. De o carte, de o excursie, de o … ceva. Orice. De preferat, ceva ce nu îţi poţi permite în secunda în care ai nevoie de acel ceva. Apare de la orizont un personaj, care îţi oferă pe tavă, exact ceea ce îţi doreşti. „Ca cadou”.
Întrebarea mea este: îl acceptaţi sau vă puneţi întrebarări suplimentare (precum: de ce acest personaj, de ce tocmai acum, de ce tocmai asta, etc.etc.) ?
Voi v-aţi aflat vreodată în postura de a vă crea obligaţii prin acceptarea unui cadou? La modul: „dacă eu ţi-am luat cadou ceva, acum trebuie să-mi iei şi tu mie ceva” sau „acum trebuie să te revanşezi aşa cum zic eu” Eu da, şi nu a fost prea plăcut. O dată am ales soluţia cea mai puţin politicoasă, dacă o pot numi aşa, anume aceea de a returna darul. Altă dată, m-am conformat şi am plecat la cumpărături (bleah, urăsc!) că deh…
Aş spune că un cadou, e la fel de periculos ca o ceartă. Nu ştii niciodată ce urmează după: o împăcare sau o perioadă (aparent infinită) dominată de pică, ranchiună şi resentimente. Nu ştii dacă răsare soarele sau se înteţeşte furtuna. E … cu două tăişuri, ca să continui aceiaşi în acelaşi ton de comparaţii.
Problematica pierderii timpului prin cele mai de fiţe magazine, în vederea achiziţionări cadoului optim pentru sărbătorit/ă a fost rezolvată: nu parfumurile, accesoriile sau ţoalele sunt cadourile cu adevărat inspirate şi potrivite. De-acum în colo când umbli prin magazine după un cadou frumos, ia-o direct spre librărie, nimic n-o să-l bucure pe sărbătorit mai tare decât o carte captivantă şi pe placul lui.
Să fie oare cartea cadoul perfect? Nu, nici pe departe. Cadoul perfect, în opinia mea, nu există. Cadoul cel mai potrivit este doar acel cadou făcut după îndelungi “cercetări” şi tatonări. Şi nici atunci, nu se poate numi cadoul perfect.
PS: însemnarea asta se datorează faptului că am primit nişte întrebări dubioase după ce am publicat asta.
Şi uite că a trecut şi 8 martie. Şi 1 martie. Şi 24 februarie. Şi 14 februarie. A trecut perioada “neagră” a anului, când suntem nevoiţi să dăm cadouri femeilor din viaţa noastră. Aviz celor care au adoptat tactica de a-şi strica relaţiile înainte de 14 februarie că a cam venit timpul să începeţi să daţi telefoane, să vă împăcaţi. Sunt şi cazuri de genul ăsta, care zgârciţi din fire au zis că e mai bine aşa :doh: . Dacă de Crăciun şi de revelion a fost isteria cadourilor, o dată cu venirea primăverii acestea au fost înlocuite de mărţişoare, flori, ghiocei şi toate cele. Cu toate că iar se uită adevărata însemnătate a venirii primăverii şi clasicele şnururi alb-roşii împletite sunt înlocuite de tot felul de prostii, măcar nu se înlocuiesc sărbătorile româneşti cu importuri comerciale. Ar fi culmea să sărbătorim ziua primăverii în vinerea paştelui, pentru că aşa e prin alte părţi.
Îmi place să cred că noul blog pe care l-am deschis e un cadou de 24 februarie, 1 şi 8 martie din partea mea pentru voi, fetelor. Deh, Gabi e galant anul ăsta B) . S-aveţi parte de-o primăvară frumoasă!
Probabil aţi fost puşi şi voi în această situaţie. Ei bine, cum refuzi un cadou nedorit? Conform codului bunelor maniere, nu e frumos să-l refuzi, cu excepţia acelor cadouri menite să pună presiune pe dumneavoastră sau să vă convingă să treceţi peste anumite principii ori să încălcaţi anumite reguli (pe româneşte, şpagă). Cum ajunge un cadou menit să te bucure un cadou nedorit? În opinia mea, asta se întâmplă atunci când cel care ţi-l oferă nu te cunoaşte suficient de bine. Sunt şi cazuri în care respectivul are un simţ al umorului deviant de «bine» dezvoltat şi atunci în spirit «de glumă» îţi oferă în dar cele mai tâmpite lucruri posibile.
De la prezervative la sticle de băutură pe care se aşteaptă să le bea împreună cu tine, la cadouri morbide precum coroane pe care scrie la mulţi ani, buchete de flori cu 2 fire sau mai ştiu eu ce alte prostii de genul ăsta. Există şi dinăştia, credeţi-mă pe cuvânt când vă spun. Nu de alta, dar am fost pus de câteva ori în situaţia de a sta la aceiaşi masă cu ei şi când am văzut ce le debitează mintea :doh: , m-am retras. Continue reading 'Cum să refuzi un cadou nedorit?'»
Comments (2) 
Themocracy