Când am fost la Bucureşti, la Web Club, în tren am întâlnit o doamnă la vreo 40 de ani care citea nişte cărţi. Da, în intercity nu prea se citesc ziare (excepţia de la regulă fiind eu, care m-am delectat cu GdS vreo 5 minute, după care l-am aruncat prin ghiozdan). Uşor, uşor, am reuşit să leg o conversaţie de vreo oră şi ceva cu respectiva pe tema cărţilor. Trebuie să recunosc, nu sunt un cititor înrăit de literatură sau cărţi (în general) şi nu mă pot lăuda ca alţii cu zeci şi sute de titluri parcurse rând cu rând, însă ceea ce-am citit, mi-a rămas în minte. Timp, voinţă şi cărţi să am… că văd eu cum le îmbin.
Aşa am aflat de o carte al cărui titlu mi s-a părut mai mult decât interesant: „Confesiunile unui cap al Mafiei” scrisă de Philip Carlo. După descrierea doamnei respective, mi s-a părut interesantă. Am notat titlul şi-am uitat de chestia asta, până când am auzit într-un alt context, două zile la rând, discutându-se despre cartea asta. Mi-am zis că nu trebuie s-o ratez şi duminică seara (acum o săptămână, pe 4 ianuarie), am comandat-o pe net.
Aventura comenzii
Am mers ca orice internaut, pe Google. Am citit pe SF ce era de citit şi apoi am mers pe librărie.net, să cumpăr. Mă aşteptam să pot plăti cu cardul, dar n-a fost să fie. Ok, o adaug în coş şi încerc să procesez comanda. Eroare: suma de plată e prea mică, trebuie să mai cumpăr ceva. Fiindcă nu costa aşa mult, am mai găsit o cărticică practică, legată de instalaţiile solare făcute acasă şi am luat-o şi pe-aia. Nu renunţam eu pentru 6 lei la o lectură atât de lăudată. Zis şi făcut, adăugat în coş, acum să alegem modul de livrare.
Grabă aşa mare, nu era, iar un drum până la poştă nu reprezintă un efort aşa mare. Ok, hai s-o primesc prin poştă, fiindcă serviciile de curierat în România sunt afaceri cu cântec mare. Dau comanda pe 5 ianuarie şi primesc un mesaj care conţinea şi un număr de telefon de contact, cu prefixul 0351. Bă, o făcui de oaie, asta e, cine nu beleşte bine ochii, deschide portofelul. Ah, oricum, 6 lei nu era o sumă prea mare pentru o livrare aproape la domiciliu 
.
Aventura livrării
Pe 8 ianuarie (!!!) vine confirmarea livrării într-un alt email, iar a doua zi mă sună un tip de la Fan Curier că am un colet. Bă… io ştiam că trebuie să vină la poştă, dar hai … fie, dacă e de la voi n-are nimic, cu atât mai bine. Problema e că ei nu fac livrările la domiciliu decât la ore d-ăstea convenabile, de-alde 10-11, când numa’ şomerii şi leuzele stau acasă. Încerc eu s-o dau la întors, că nu sunt acasă, el nimic, atunci poate, dacă nu a doua zi. Bine prietene, lasă, vin eu la voi şi-o iau.
Pe 9 ianuarie, m-am dus să bântui prin Rovine/Lăpuş Argeş (niciodată nu am făcut diferenţa între cartierele ăstea două…) după sediul lor. Mi-a luat vreo 10 minute să parcurg labiriturile de hale semi-abandonate, pline de câini vagabonzi, departe de imaginea pe care ar trebui să o aibă o firmă de curierat credibilă!
Concluzia e următoarea:
Am comandat o carte de 15 lei şi am plătit dublu. O dată pentru că suma minimă pentru comenzi era 25 de lei şi a doua oară pentru că librarie.net nu s-a sinchisit sa dea un email sa ma intrebe daca mi-o trimit sau nu acasa prin curierat pentru ca suntem din acelasi oras. Să mai spun că pe factură scrie negru pe alb EXPEDIŢIE: POŞTĂ? Să mă mai iau de Fan Curier că nu livrează decât la ore incomode? N-are rost 
Mă gândesc cu teamă la ziua în care o să fie nevoie să aleg un distribuitor sau un serviciu de curierat pentru o treabă serioasă, care va purta numele meu!
PS (krossfire style): în altă dezordine de idei, cartea mi s-a părut fascinantă. modul în care Mafia secolului 20 s-a organizat în SUA ar trebui să dea de gândit oricărui om. dacă am aplica principiile lor cele mai înalte în societatea de azi, cred că oraşul meu, ţara mea şi de ce nu, întreaga omenire, ar avea o viaţă mult mai bună, iar evoluţia nu s-ar realiza doar prin „mai mult”. o recomand cu căldură!
Comments (7) 
Când am citit sâmbătă post-ul lui Virgil despre noua librărie-ceainărie La C’arte am început să ţopăi: în sfârşit există şi în Craiova o librărie unde poţi să serveşti ceva în timp ce te delectezi cu vreo carte. O librărie unde nu se uită nimeni urât la tine dacă te uiţi mai mult printr-o carte înainte s-o cumperi. O ceainărie unde te poţi duci să îţi petreci timpul într-un mod cu totul aparte. Un fel de Cărtureşti.
Themocracy