Posts tagged: certuri

Campania Microsoft şi Linux(iştii)

By A.Faith, 21 - September - 2009 7:00

Înainte de toate, for the record:

[afaith@localhost ~]$ cat /etc/release
Mandriva Linux release 2009.0 (Official) for i586

[afaith@localhost ~]$ uname -a
Linux localhost 2.6.27.24-desktop-2mnb #1 SMP Fri Aug 14 15:13:21 EDT 2009 i686 AMD Turion(tm) 64 X2 Mobile Technology TL-58 GNU/Linux

tricou-linuxCă sunt Linux user, nu mai e un secret pentru mulţi dintre cunoscuţi şi pentru cei care citesc blogul. Am mai scris despre asta pe blog şi nu numai: pot adăuga la CV faptul că timp de 2 luni zile am scris pentru o publicaţie online românească destul de mare în cadrul comunităţii linux – mylro.org. Pot spune că am militat foarte intens cu privire la adoptarea acestui sistem de operare: am ajutat oameni să-l folosească, am organizat linux users meeting la mine în oraş, am făcut o prezentare în cadrul liceului meu, am instalat Ubuntu pe vreo 10 calculatoare în cabinetul de informatică şi am împărţit CD-uri gratuit, am participat activ la discuţiile de pe forumuri legate de acest sistem de operare şi am stat pe IRC pe canalele de suport. Colac peste pupăză, am primit de ziua mea şi un tricou cu Linux. Ce mai … linux user all-the-way!

Şi totuşi, când am văzut campania Microsoft la Manafu şi mai apoi pe FTW şi la toţi ceilalţi moderatori din cadrul acestei comunităţi, m-am bucurat. M-am bucurat nu pentru că am o stimă deosebită pentru Vista, ci pentru că am avut norocul să butonez un Windows 7 şi să văd ce poate. Şi ştiu că după această campanie, urmează cea de promovare pentru Windows 7. Până nu de mult, orice avea legătură cu Windows Vista sau ceva similar, era de căcat. Încă mai păstrez o mică parte din ideea asta, doar că nu o mai generalizez atât de des.

Unde vreau să ajung cu acest articol? La ideea că se poate să foloseşti Linux ca sistem de operare primar şi totodată să apreciezi şi sistemele de operare concurente care merită. Windows 7 merită. Microsoft Office e unul dintre puţinele soft-uri pentru care aş plăti.

De ce susţin toate astea? Pentru că am văzut polemica începută aici. Am avut tangenţă pe net, mai mult sau mai puţin, cu unii dintre cei care au comentat pro-linux acolo. Şi m-a deranjat puţin faptul că au existat personaje care s-au coborât la un nivel jos, făcând articolul respectiv arena de luptă pentru un flame-war/distro-war aşa cum vezi mereu când vine vorba de Windows vs Linux.

Concluzia? Se poate şi Linux şi Windows. Un exemplu elocvent în acest sens este Bobby, care spune într-un articol al său care vine ca o lămurire în ajutorul campaniei, că foloseşte şi Linux şi că multă vreme a fost utilizator convins. Şi eu folosesc Linux, dar intenţionez foarte serios să cumpăr Windows 7 atunci când va fi lansat, dintr-un motiv simplu: există momente când ai nevoie de stabilitate şi de software care să ruleze nativ, nu prin virtualizare. În plus, trebuie să recunosc faptul că există momente în care îmi e dor de un joc bun şi că-i mai greu în Linux.

Aşadar, stimabili linuxişti care citiţi acest blog, încercaţi să daţi dovadă de maturitate şi să nu vă implicaţi în flame-war-uri inutile, care nu au nicio utilitate!

PS: mi-am adus aminte de subiectul ăsta, citind la Rezistenţa Urbană despre spoof-ul ăsta.

Discuţii în contradictoriu

By A.Faith, 6 - November - 2008 14:58

Fiecare a avut în viaţă cel puţin o discuţie în contradictoriu. Cu un părinte, cu un profesor, cu un vânzător, cu un om în staţia de autobuz, cu vreun prieten, cu vreo prietenă, cu… cineva. Unul credea o chestie, altul credea o altă chestie (de preferat exact opusul) şi de-aici, discuţii.

Până aici, totul bun, numai că de cele mai multe ori aceste discuţii degenerează. Primul pas e tonul mai agresiv, urmează apoi argumentele mai puţin plăcute celuilalt, eventual riposta cu o jignire (arma supremă în materie de idioţenie, că dacă nu eşti în stare să-ţi susţii părerea, să începi să jigneşti, mi se pare de-a dreptul idiot), reacţia la acea jignire, palme, pumni, picioare, săbii, topoare, puşti, tancuri, aviaone, război, mondial.. apocalipsă. Hoo, că am deraiat io ca trenu’ de la subiect.

Câţi dintre voi ştiţi să discutaţi în contradictoriu?

Eu recunosc sincer, discuţiile în contradictoriu sunt o plăcere pentru mine, fiindcă îmi solicită acea parte a personalităţii mele, şi anume perseverenţa. Nu cedez uşor, cu atât mai puţin dacă eu consider că am dreptate.

Câţi dintre voi sunteţi în stare să vă susţineţi părerea, până la punctul în care vi se demonstrează contrariul, după care… să admiteţi că aţi greşit?

Eu recunosc sincer, dacă ai dreptate, o să-ţi dau dreptate. Cu privire la acel aspect, asta nu te scuteşte de a-mi demonstra că ai dreptate în alt context, peste nu ştiu cât timp.

Câţi dintre voi aţi jignit, pentru că n-aţi înţeles de fapt, ce vruia celălalt să spună?

Eu recunosc sincer, am făcut-o de câteva ori şi acum, poate că-mi pare rău. E una din dorinţele mele pentru viitor: să fiu olecuţă mai tolerant şi mai nepăsător când vine vorba de chestii care nu mă afectează direct. E loc pentru toţi sub soare şi fiecare pasăre pe limba ei piere.

Câţi dintre voi oferiţi răspunsul “că aşa zic eu” ca argument într-o discuţie?

E chestia care mă scoate din minţil. Cine eşti tu ca să spui chestia asta? Ce garanţie prezinţi tu pentru a te crede? Nici Biblia nu mai e crezută pe cuvânt. De ce tu eşti o excepţie la regula “trust no one” ?

Vă provoc la o discuţie în contradictoriu: eu sunt de părere că părintele care îşi jigneşte copilul fără motiv, ar trebui să-şi ceară scuze. Nu prin “hai că-ţi ia tata bomboane” sau tăcere când vine vorba de subiectul în cauză. Cred că ar trebui să-şi facă mea-culpa şi să acţioneze puţin diferit, faţă de cum ar face-o faţă de altcineva, care nu-i e decât o cunoştiinţă (fie că e prieten, şef, vecin sau mai ştiu eu ce alt raport social).

sursa foto

Vacanţa perfectă

By A.Faith, 27 - June - 2008 22:56

Se pleacă în grabă şi neanunţat. De preferat acum ţi se spune „hai” şi peste 30 de minute tu trebuie să ai pregătite bagaje, haine, mâncare, tot. Printr-un efort supraomenesc îţi respecţi termenul limită şi în ~30 de minute eşti gata, cu bagajele instalate în maşină. Apoi, stai încă 30 de minute după x, după y. Încerci să ignori ţipetele, urletele şi scandalul iscat pe tema întârzierii celorlalţi. Într-un final, după o oră şi 30 de minute de la anunţul plecării, pleci în sfârşit de-acasă, nervos că nu ai avut nici măcar timp să anunţi că pleci şi că de treaba ta n-are cine se ocupa. Nu de alta, dar la sfârşitul lunii când bagi cardul nu cred că vrei să fie ca-n Botswana şi să iasă … Continue reading 'Vacanţa perfectă'»

Certurile – sarea şi piperul

By A.Faith, 18 - March - 2008 16:43

Chiar mă gândeam azi despre ce să mai scriu. Să mă apuc să scriu despre întrebările pe care le pune Eugen aici şi aici, nu prea am chef. Nu de alta, dar mi s-a cam urât să tot discut despre blogging & stuff. Îmi e deajuns că de fiecare dată când mă întâlnesc cu vreo cunoştiinţă care are habar despre ce e ăla un blog (în adevăratul sens al cuvântului) discuţia gravitează în jurul acestui subiect. Nu spun că m-ar deranja sau că ar fi un subiect despre care n-aş putea înşira rânduri întregi. Doar că mi s-a cam tăiat. Eh şi cum după blogging, pasiunea mea e vorbitul la telefon (cu orele) azi în mijlocul unei conversaţii (îl iubesc pe ăla care a adus cosmote-ul în România) mi-a venit o idee super, pe care vreau s-o dezvolt în rândurile care urmează. Certurile într-o relaţie. Care e de fapt rolul lor? Sunt benefice sau sunt acel ceva care aduce îndoială, care destabilizează totul? Păi, să vedem!

Continue reading 'Certurile – sarea şi piperul'»

Certurile – metoda #1 de promovare

By A.Faith, 1 - February - 2008 20:35

Dacă zice vreunu’ că nu e aşa, îl spulber axe. Îl mănânc de viu şi îi fac reclamaţie la bărbosu’, la care am pile şi îi cade ceva în cap în timp ce doarme. Acum, că v-am făcut curioşi, să vă spun şi părerea mea despre această metodă de promovare. Cunoaşte probabil toată lumea episoadele în care Zoso era atacat în stânga şi în dreapta, de x şi de y, criticat de “jde mii de ori” şi aşa mai departe. Ba mai mult, dacă îmi aduc eu bine aminte, după aparţiile sale la emisiunea “În gura presei”, a avut chiar de câştigat. Nu credeţi? Continue reading 'Certurile – metoda #1 de promovare'»

Panorama Theme by Themocracy