Comments (2)

By A.Faith, 15 - December - 2008 15:25

Însemnare scrisă sâmbătă seara

Nu ajungi să vezi o problemă în totalitate până nu îi vezi toate feţele. Dacă aia e albă şi tu o vezi neagră, du-te în locul celui care o vede albă. S-ar putea să fie gri şi amândoi să aveţi o problemă. Aud la tot pasul diverse persoane care spun: frate, nu se poate trăi în ţara asta! Am x ani, am o facultate, sunt capabil şi totuşi nu reuşesc să fac ceva.

Permite-mi să spun că eşti prost. Eşti prost pentru că nu ştii că în viaţă nu-i suficient să ştii să faci ceva. E nevoie să arăţi chestia asta.

Ştiu, e frumos să dai lecţii de viaţă din perne de puf, pe o canapea moale, după ce ai ieşit de la duş, pardon, vruiam să spun cabina cu hidromasaj, să ai în dreapta un ceai cald şi să te uiţi la vremea de început de iarnă de afară, însă spre deosebire de alţii ajunşi în situaţia mea, eu mă gândesc la prietenii mei acum.

Mi-a plăcut baia, dar ce farmec are dacă nu e baia din Magnolia?

Mi-a plăcut dormitorul, cu paturile ălea albe şi frumoase, dar ce rost are dacă o să dorm singur în ele?

Mi-a plăcut ceaiul pe care l-am băut, dar singur… degeaba

Totul a fost frumos pentru că l-am raportat la ceea ce-a fost până acum. Poate o să mă trimiteţi şi voi la psiholog dacă vă spun că pe zi ce trece cred tot mai mult în reclama aia de la Orange: eşti ceea ce eşti datorită tuturor.

Suntem prea egocentrişti, prea individualişti, prea… pentru noi şi uităm că nu suntem singuri pe pământ. Nu suntem ciudaţi dacă ne-a prins cineva în baie în timp ce ne masturbam şi nici dacă nu suntem în stare să mergem pe bicicletă. Fiecare în felul său poate să ofere ceva celor din jur astfel încât să se integreze.

Am ajuns să realizez de ce suntem un popor atât de plângăcios: am dus prea multă vreme lipsă şi am crescut prea repede. Şi eu poate că am crescut prea repede şi de-aia nu e dimineaţă în care să nu mă trezesc nervos ori cu vreo stare generală proastă. Când scriu asta, mă gândesc la povestea cu vrejul de fasole şi cu stejarul. Tare-mi e teamă să nu cumva să ajung(em) la fel.

Ce mai… mi-e dor de voi băăă!!!

Comments (2)

By A.Faith, 16 - November - 2008 15:19

Vă mai aduceţi aminte de discuţia asta?

A trecut cam o săptămână de atunci şi e vremea primelor concluzii. Am primit răspunsul a 6 persoane până acum la întrebarea “Cum a fost prima dată” într-o însemnare pe blogul lor:

• Flori ne-a povestit cum a fost prima dată când a primit laude pentru blogul pe care îl ţine sus împreună cu Dan.
• George ne-a povestit cum a fost prima dată când a condus. Un tractor. Şi e amuzant acum, că atunci era alb ca varul
• Ramona ne-a povestit cum a fost prima dată când cineva a lăudat-o pentru munca depusă la radio. Şi a făcut-o în stilul ei caracteristic, fiindcă m-a ţinut în priză articolul ăla Ba mai mult, a promis că „pune la fript încă un story”, mai interesant.
• Virgil ne-a povestit cum a luat fiinţă blogul său pe noul domeniu. Şi a făcut-o într-un stil aparte, împletind o poveste drăguţă în jurul a trei cuvinte: nerăbdare, emoţie şi bucurie.
• Ovidiu ne-a povestit cum a fost angajat prima dată. Am ales special acest subiect, fiindcă ştiam dinainte povestea, însă eram curios cum o s-o pună el într-un articol. Ştiţi cui recomand să citească ce-a scris el? Ălora care după RoBlogFest 2008 n-au dat link spre Copşeanul
• Corina ne-a povestit şi ea cum a fost prima dată când a ajutat pe cineva în domeniul PR-ului. Se pare că are legături cu Craiova mai multe decât mă aşteptam eu iniţial. Şi culmea, chiar s-a găsit cineva care să mai apeleze la ajutorul ei
• Oana a povestit cum a fost prima dată când a cântat
• Anca a povestit cum a fost naşterea lui Alise
• Eu v-am povestit cum a fost primul sărut Că deh, tot se gândea lumea la prostii când citeau “cum a fost prima dată“. Am considerat că-i mai bine să dau (cu porţia) lumii ceea ce vrea.

Pe lângă aceste răspunsuri, Cristina mi-a zis că nu-şi aduce aminte care a fost exact prima dată când a fost invitată la un eveniment în calitate de bloggeriţă. Nu-i nimic, aştept până în februarie, când se duce Cannes şi vine cu impresii proaspete .

Cristi mi-a cerut un răgaz, fiindcă e prins de multe. Înţeleg, nu-i uşor atunci când te cheamă Cristian Manafu Oricum, poate îl trag de limbă dacă mă duc la Netcamp cu privire la cum a fost prima dată când a organizat un eveniment de succes. Ah, şi să nu uit: la mulţi ani!

Alex Brie a zis că nu-şi mai aduce aminte (exact) cum a fost prima dată când a pus mâna pe un MAC şi că e o leapşă prea grea. Dacă era cu “fete filme sau băieţi” era uşoară, dar plictisitoare. Yet another one.

Mno, ce să zic, mulţumesc în primul rând tuturor celor care au răspuns. Rămân încă la ideea că a fost un subiect bun de discutat şi dau vina pe neşansă atunci când mă gândesc la faptul că au fost şi persoane de la care n-am primit (încă) niciun răspuns. Dar nu-i timpul pierdut, cine ştie de unde sare iepurele…

Înainte să închei această retrospectivă, vreau să amintesc faptul că sugestiile făcute atunci când am dat link sunt doar simple idei, la care m-am gândit atunci când am scris acele rânduri. Nu erau cu eticheta “obligatoriu”. Erau doar din dorinţa de a arăta că nu sunt străin de lucrurile importante din viaţa acelor persoane şi că leapşa respectivă nu-i din dorinţa de a aduna trafic sau linkuri sau mai ştiu eu ce. E din dorinţa de a interacţiona într-un mod inteligent, eficient. Mă rog, n-are rost să intru acum în detalii.

Comments (7)

By A.Faith, 13 - April - 2008 13:30

Frumos. Ca-n Bucureşti, unde punctualitatea e o noţiune abstractă, dar frumos. Uşor dezamăgit de anumite aspecte, însă per total a fost ok. Ce-am învăţat din toată chestia asta?

1. În Bucureşti, dacă ai moacă de cerşetor faci bani de nu-i adevărat

2. Preţurile sunt mari. 10 lei o apă plată e mult, chiar dacă „îţi permiţi”

3. Chiar dacă nu e nici măcar jumătatea lu’ aprilie, poţi să stai în tricou şi să te sufoci de cald.

4. Găseşti câte un bou cu bască în fiecare intersecţie, gata-gata să te ardă c-o amendă în caz de ceva.

5. Unii sunt plantă din punct de vedere al orientării în oraş. Chiar dacă-s din zonă.

6. Uneori e bine să confirmi o rezervare. Nu cumva să te trezeşti că pui lumea aiurea pe drumuri

7. Unii nu ştiu să se prezinte

8. Alţii, deşi n-au nicio scuză, întârzie

9. Găseşti semne pe care scrie : WIFI – Wireless Internet, dar când te conectezi, sula internet. Sau merge ca dracu’, mai prost ca pe dial-up. Vreo 2-3 minute pentru a intra pe Google. De Gmail, live-blogging & shit nici nu se pune problema

10. Hotspot-urile de la McDonalds sunt nesigure. Fac o trecere prin nişte servere dubioase, nefiind iertate nici măcar conexiunile https. Am rămas surprins neplăcut să văd cum dau să intru pe gmail şi primesc nu ştiu ce căcat de „Bun venit pe McDonalds Hot Spot”. Mare stress n-am eu faţă de asta, numa’ că nu-mi convine treaba cu usernamu’ şi parola via 3^rd party.

11. Există şi bucureşteni de treabă, cu care te poţi înţelege ok, fără a spune în gând: ce „uameni”. Puţini, da’ sunt.

12. Bateria de la laptop nu ţine o veşnicie, aşa că tre’ să găseşti neapărat o priză, pentru a-l resuscita puţin. Un impuls, de la 40% la 78%. Conform aproximărilor din secunda de faţă, mai am vreo oră şi 40 de minute de tastat, iar ceasul e fix 22.43. La 00.30 ajung în Craiova, sper să nu rămân uitându-mă la ecranu’ negru.

13. Ariel este abordat mai mereu printre primii atunci când apare undeva

14. Ariel are gusturi bune. Zeffy ştie ce şi cum (în legătură cu Leyla)

15. Jen poartă un tricou negru interesant inscripţionat cu „I’m blogging this”

16. INconstantIN poartă şi el un tricou interesant, inscripţionat cu url-ul blogului său. Reclamă moca, nu ?

17. Bobby de asemenea poartă şi el un tricou interesant, cu AutoUnleashed.

18. Nu încerca să faci un concurs cu Năvălitorul, să vezi care năvăleşte mai tare. E spre binele tău.

19. Năvălitoru’ face urât când vede un tricou albastru pe care scrie Softpedia. Are motivele lui.

20. Krystynica nu m-a sunat

21. Krossfire nu-i un tip gras, cu ochelari şi tricou negru.

22. Sammy e un om ocupat. Dacă şi-a schimbat telefonu’, are circumstanţe atenuante. Dacă nu, e bulangiu.

23. Oana îmi e datoare să-i fac cinste. La fel şi Jen, cu o călătorie de metrou.

24. Un sandwich cu castraveţi, învelit în hârtie şi pus în 2 pungi de plastic se menţine rece. Cât de cât. Şi e bun când „te roade maţu’ ”

25. Sora Andreei arată la 13 ani mai bine decât alte fete de 18+.

26. Andreea seamănă foarte mult cu o cunoştiinţă de-a mea. Aceiaşi înălţime, aceiaşi modalitate de a purta geanta pe-un umăr, acelaşi mers, aceiaşi înfăţişare de la o oarecare distanţă. Dacă mai era şi brunetă, cred că făceam stop cardiac. Era culmea să fi fost amândoi în acelaşi oraş, în acelaşi timp

27. Chiar dacă bucureştenii sunt în general etichetaţi ca fiind figuranţi şi cu nasul pe sus, spre deosebire de meetingurile de prin alte părţi, aici se discută şi chestii interesante şi nu vine x să se laude : eu fac, eu dreg, eu eu eu…

28. Dacă eşti în maşină, stai în dreapta şoferului, iar în boxe urlă C.I.A. – Olteniada, toată lumea se uită ciudat la tine ) Mai ales atunci când n-ai număr de Dolj.

29. Când îţi iei un album pe care-l aştepţi de ceva vreme, ascultă-l când ai ocazia, că după stai numa’ cu gându’ la el.

Cu ce m-am ales? „Gaură” în buget de ~100 RON, o sâmbătă petrecută departe de casă, câteva revederi mai mult decât plăcute, cunoştiinţe noi şi promisiuni de vizite în Craiova.

Aşadar, Krossfire, Oana şi Jen, acu’ să vă văd moacele prin Craiova

Bobby, eşti invitatul meu la o bere aici. Promit c-o dau eu. Şi dacă tot faci drumu’, ia-o şi pe Cristina Pyuric. Nu de alta, da’ n-am apucat să vorbesc mai nimic cu ea . şi erau atâtea de spus… Da’ oricum ar sta treaba, Gmail-u’ e moca. Timp să fie.

Acestea fiind zise, închid calpa la laptop, nu înainte de a salva şi-a apăsa botonu’ de-nchidere. Sunt în Roşiori. Încă o oră jumate’ şi o să dorm în patul meu. Can’t hardly wait…

PS: însemnare scrisă în drum spre casă… publicată a doua zi.