Datorii
Citeam la Oana (în una din sesiunile de recuperare a însemnărilor necitite) o chestie despre datorii. Şi mi-am adus aminte! Ia imaginaţi-vă :
Vii de la dracu’ din praznic şi eşti o săptămână acasă singur şi doar 20€ cu care să trăieşti. Mâncare & shit not included. Plus câteva belele pe cap, care bineînţeles necesitau ban. Şi vine xulescu la mine şi mă roagă frumos, să-i dau şi lui cu-mprumut 200.000 lei (c-aşa era pe-atunci). Deh, ce să fac. om la nevoie, promisiuni peste promisiuni şi am zis să nu fiu rău şi să-i dau. Au trecut aproape 2 ani de atunci şi n-am văzut înapoi nici măcar un leu.
Acum câteva săptămâni, am avut eu nevoie de bani numerar, iar drumul până la bancomat era prea lung. M-am întâlnit cu respectivul şi i-am cerut cu împrumut 10 RON. Mi i-a împrumutat, cu promisiunea mea de a-i înapoia. Acum, când am banii în portofel, pregătiţi să-mi achit datoria stau şi mă întreb, oare mai merită să-i dau înapoi?
Respectivul e un avar, care se uită şi la 10 bani să nu-i lipsească, mereu cu “n-am bani” în gură, chiar dacă portofelul vorbeşte altceva. Deşi nu-şi permite să achite o sumă lunară stabilită de comun acord pentru anumite beneficii, reuşeşete să iasă în fiecare seară “la un suc” şi nu de puţine ori s-a lăudat cu banii cheltuiţi prin diverse cluburi de striptease.
Aşadar, voi ce credeţi că ar trebui să fac? În mintea mea, am conturată soluţia, dar sunt curios alţii ce-ar face de-ar fi în locul meu?
[poll=7]