Ei bine, uite că a venit şi clipa asta. Da, se pare că am fost lăsat fără blog. O fi hack, o fi din cauza hostingului sau datorită faptului că în ultima vreme mi-am cam băgat nasul prin fişierele php (şi nu numai), rămâne de văzut, deşi 99% sigur problema e a serverului. Iniţial, plănuisem pentru ziua de azi ceva diferit, cu cărţi, sucuri naturale şi fără stress. Se putea? Păi nu prea. M-a sunat azi dimineaţă un prieten să-mi spună că a văzut adresa blogului meu pe ProTV, la ştirile de dimineaţă. Până să găsesc eu postul, s-a dus ştirea. Am căutat eu ce am căutat pe net după capturi, dar până pe seară n-am avut succes. Apoi, pagina albă (însoţită de o eroare 500) mi-a dat vestea că azi planurile mele iniţiale vor fi date peste cap. Cu toate că la un moment dat am abandonat ideea de a mai face ceva pentru “căsuţa mea”, nervii mei erau puşi la grea încercare. Într-un final m-am retras în balansoarul din curte, în compania unei mai vechi cărţi, din care am avut deosebita plăcere de a citi câteva pagini bune. M-a luat somnul, şi în stilul caracteristic, am adormit fără să ştiu exact când. Visul a fost unul liniştitor, care mi-a adus un zâmbet pe buze (Dida, ţine-te bine!):
Eram în Botoşani, în vizită, alături de deţinătoarea acestui blog şi eram la un pahar de pepsi (sau era fanta? nu mai ştiu exact) undeva la o tavernă (de genul celor din Grecia) şi discutam. Râdeam, ne simţeam bine şi mai eram cu cineva (asta nu se spune). În scurt timp am fost întrerupţi de 3 poliţişti comunitari, care ne-au gonit de-acolo, iar când am plecat, n-am făcut-o civilizat. Am început s-alerg, ţinând-o de mână (nu spun pe cine!) şi să râd. Era aşa bine să ştii că eşti liber, că nu te întreabă nimeni de nimic şi că nu dai socoteală pentru faptele tale (bune, evident).
Şi m-am trezit… m-am trezit în ritmul ăla de hip hop (ringtonul de la telefon) şi am zâmbit iar. Nevermind me though (vorba englezului)! Pe lângă asta, ar mai fi o veste pe care aş vrea s-o spun cunoscuţilor mei : 29 martie 2008 – Bucureşti. Blogoree meeting + Concert Hip Hop. Plus încă 2 motive pentru care care îmi doresc enorm s-ajung în capitală (într-un mod sau altul
) .
Ideea e că până îşi revine afaith.eu/blog, Didişor mă primeşte la ea pe blog. Sper să nu fac deranj, să nu stresez şi nici să supăr. Mă tirez de îndată ce-mi refac munca de 5 luni. Mulţumesc din nou