Comments (6)

By A.Faith, 11 - June - 2009 22:06

Consider că viaţa e ca o afacere, cu reguli la fel de stricte şi momente de care trebuie să profiţi atunci, că a doua oară nu te mai întâlneşti cu ele şi nu trebuie să pierzi timpul.

Când spun că mi se pare o idee bună să priveşti viaţa ca o afacere mă gândesc în primul rând la a pune pe două coloane ceea ce câştigi şi ceea ce pierzi dacă faci ceva, din când în când. Te-ai apucat de-o facultate şi ai terminat primul an? Fă o listă şi trage linie: ce-ai câştigat şi ce-ai pierdut? Dacă îţi dă cu minus, cred că nu-i o idee rea să te laşi de ea şi să te apuci de altceva

Şi dacă ideea asta e aşa bună, cred că merită aplicată la orice. Desigur, nu spun că e ceva uşor de făcut, însă consider că rezultatul final e de cele mai multe ori cel mai important. E greu să renunţi la o facultate după un an de zile de mers zilnic la cursuri, după ce te-ai integrat într-un colectiv şi după ce te-ai obişnuit cu câţiva profesori. E vorba de obişnuinţă şi de ritmul pe care ţi l-ai autoimpus în ultima vreme. Nu ştiu câţi oameni se adaptează aşa uşor la schimbările la care sunt supuşi de-alungul vremii.

De ce spun toate astea? Pentru că de curând am fost pus în situaţia de a trage linie şi a trage concluziile: ce-am câştigat şi ce-am pierdut? Şi mi-a dat cu minus şi a trebuit să schimb nişte chestii în viaţa mea. Nu ştiu dacă e cea mai bună decizie pe care am luat-o, însă voi lăsa timpul să demonstreze dacă am făcut ceea ce trebuia făcut de mult sau dacă am greşit.

Ce-am pierdut?

Nu ştiu dacă e aşa de important să scriu (tot) ce am pierdut, însă o chestie mi se pare demnă de menţionat. Consider că am pierdut un prieten drag, faţă de care am avut mereu respect şi pe care l-am considerat mereu apropiat. Totodată, consider că am mai pierdut şi nişte nopţi total aiurea şi de prea multe ori mi-am pierdut firea sau gândirea lucidă.

Ce-am câştigat?

Am câştigat nişte clipe frumoase, care la un moment dat au însemnat ceva, dar care nu pot să suplinească chinul de zi cu zi al unei relaţii care nu merge.

Cred că e mai trist să încerci să resuscitezi ceva ce a murit de mult sau să te tot minţi sigur că totul o să fie bine, deşi eşti conştient că n-o să fie aşa.

Vreau să închei această însemnare într-o notă oarecum optimistă, pentru că nu vreau să mă las foarte afectat din punct de vedere moral de această schimbare. Voi încerca să merg mai departe, cu mai puţini prieteni ca până acum, în speranţa că la un moment dat, o să fie mai bine. Nu regret nimic, le trec pe toate la experienţă de viaţă. Recomandarea muzicală este Paraziţii – Fii pregătit.

PS: aş prefera să nu se işte o discuţie interminabilă în comentarii, cu spălatul rufelor în public. dacă există nelămuriri sau chestii de discutat, cei implicaţi direct (sau nu) pot să-mi spună în privat

Comments (2)

By A.Faith, 17 - September - 2008 19:51

Dacă există un film numit “În pat cu duşmanul” ei bine eu o să scriu un post numit “La masă cu amantul”. Că nah, am fost pus în postura asta acum ceva vreme. Şi e al dracu’ de cinic şi de mişto ! Când tu eşti amantul. Continue reading 'La masă cu amantul'»

Comments (4)

By A.Faith, 3 - June - 2008 7:00

Nu mă apuc eu acum să defac firul în jde mii de bucăţele şi să analizez aceste cuvinte din toate punctele de vedere, ci vreau doar să remarc anumite aspecte pe care le-am observat zilele ăstea. Cine zicea că dragostea-i o prostie, o pierdere de timp… ăla n-a iubit niciodată. Şi spun asta convins de asta. Cine nega existenţa iubirii cu siguranţă a trecut printr-o experienţă neplăcută.

Destul cu definiţiile. Ideea e că de curând, m-am întâlnit cu o bună prietenă de-a mea şi-am văzut-o mergând de la depărtare. Parcă plutea. Vorbea la telefon şi era aşa de fericită… A închis până la umă, aşa că am grăbit pasu’ şi-am prins-o din urmă. Am vorbit destul de mult, că aveam drum comun. Despre ea, despre şcoală, despre tot felul de chestii. La un moment dat, am întrebat-o ce-i cu ea de-i aşa fericită, că ultima oară când am văzut-o era plouată rău. Şi, după ce s-a fâstâcit puţin, a recunoscut că iubeşte şi e îndrăgostită de-i vine să-şi ia zboru’ . Şi s-a apucat şi mi-a povestit mergând pe stradă tot felul de întâmplări amuzante. Mă uitam la ea şi o vedeam că radia de fericire.

Alţii, când iubesc, au tendinţa să uite de tot ce-i în jurul lor. De muncă, de şcoală, de prieteni, de tot. Se văd toată ziua împreună cu cealaltă persoană şi trăiesc în lumea lor. Însă e o chestie cu două tăişuri aici, pentru că dacă dau greş cu ceva, rămân singuri şi de aici până la o urâtă depresie nu mai e decât un singur pas. Şi când spun asta, mă gândesc cu părere de rău la concertul ăla la care n-am ajuns astă vară. Prietenii ştiu de ce.

Nu pot să nu-mi aduc aminte de însemnarea pe care a scris-o blonda pe dulce-amarui.com, care nu se adresează numai fetelor. Sincer, aş recomanda chestia asta şi multor cunoscuţi de-ai mei care mereu sunt nervoşi, puşi pe harţă. Parcă mi-l aduc aminte pe ficus astă-vară cum zicea: get drilled or something.

Eu în momentul ăsta sunt detaşat de situaţia asta. Sunt genul de călător sau… trecător mai bine zis, care observ, reţin şi cuget, dar pentru pun în practică. “De ce?”, ar spune colegu’ Sandu (sau Markus), care mă vede înconjurat mai mereu de fete frumoase. Pentru că n-am chef, pentru că n-am poftă şi pentru că nu-mi arde de-aşa ceva acum. Mă simt ca în povestea aia de o ascultam eu când eram mic de la învăţătoare, când şoarecele, pisica şi câinele priveau ascunşi cum stăpânul mânca din caşcavalul pe care se bătuseră ei înainte ca acesta să intre în cameră. Şi nu salivez chiar aşa de rău la acel caşcaval.

În concluzie, iubiţi-vă mult, vorba lu’ Nenea Mircea Radu Bre, dar cu cap! Nu-i uitaţi pe ceilalţi din jurul vostru, chiar dacă asta e greu. E frumos să te pierzi împreună cu persoana iubită într-un loc, departe de tot, însă atunci când vei reveni la viaţa ta, fără acea persoană, s-ar putea să nu mai ai aceiaşi prieteni. Nu le întoarce spatele celor care au nevoie de-o vorbă bună pentru că tu eşti acum cu mintea zburătoare. E greu să le acorzi şi altora din preţiosul timp pe care-l petreci cu cealaltă persoană, dar gândeşte-te că nu sunteţi numai voi doi pe pământ.

Destul cu concluzii şi alte cugetări pe tema asta. Vă las în continuare cu o piesă clasică :

Comments (1)

By A.Faith, 24 - April - 2008 12:32

sau relaţiile din blogosfera românească, între deţinătorii şi deţinătoarele de bloguri. Am iniţiat o discuţie pe această temă pe forumul blogoree, în ideea că vom “elucida” misterul. Da, e un mister de ce apar din ce în ce mai multe relaţii între bloggeri şi bloggeriţe. Sau poate că nu e. De fapt e, dar nu-l ştiu mulţi. Ce mai atâta pălăvrăgeală aiurea. Hai pe blogoree să discutăm şi să vedem ce şi cum.

Comments (7)

By A.Faith, 7 - April - 2008 17:55

Am citit. M-am gândit. Am numărat până la zece şi ideea a rămas aceeaşi. M-am gândit la altceva, da’ n-am putut trece cu vederea. Uite cum stă treaba : eşti prieten bun cu cineva. O ajuţi când poţi, te ajută când poate. Definiţia prietenie apropiate. Genul ăla de prietenii care chiar crezi că durează. Apoi, conjunctura strică această relaţie, lăsând-o undeva la stadiul de “salut-salut” din când în când. Bun. Acu’ la câteva luni bune de-atunci, de când vă rezumaţi să vă auziţi din joi în paşti, auzi de la terţi că respectiva a fost împreună cu x. Aşa, bravo ei, să fie fericită, ce mă interesează pe mine treaba asta? S-au despărţit? Ah, păcat, dacă tot se-nţelegeau aşa bine. Suferă? Păcat. Hai să-i dau un mesaj s-o mai înveselesc puţin, ca-n vremurile bune. Da’ poate intepretează aiurea. Mai bine las pe mâine.

Care-i de fapt ideea? De ce suferă? De proastă ) Fără supărare, da’ chiar suferi de proastă. În timp ce tu stai şi plângi şi te dai de ceasu’ morţi, el e cu alta. Nu-l cunosc decât din vedere, da’ e tipic smardoi care se crede buricu’ pământului. Mă rog, aş mai zice câteva, da’ n-are rost. Ideea e în felul următor: fată dragă, nu fi proastă!

De ce am scris asta? Ce m-a făcut să-mi bag nasu-n treaba lor? Păi deşteapta vrea să-şi lase serviciul. E în pragul depresiei şi pe lângă faptul că trăieşte ca o fantomă, a mai dat-o şi pe alcool. Sper să te simţi tu şi să nu fiu nevoit să vorbesc eu cu maică-ta.

Voi dacă eraţi în postura mea, ce făceaţi? Nu mi-ar prinde rău un sfat.