Comments (4)

By A.Faith, 18 - March - 2008 16:43

Chiar mă gândeam azi despre ce să mai scriu. Să mă apuc să scriu despre întrebările pe care le pune Eugen aici şi aici, nu prea am chef. Nu de alta, dar mi s-a cam urât să tot discut despre blogging & stuff. Îmi e deajuns că de fiecare dată când mă întâlnesc cu vreo cunoştiinţă care are habar despre ce e ăla un blog (în adevăratul sens al cuvântului) discuţia gravitează în jurul acestui subiect. Nu spun că m-ar deranja sau că ar fi un subiect despre care n-aş putea înşira rânduri întregi. Doar că mi s-a cam tăiat. Eh şi cum după blogging, pasiunea mea e vorbitul la telefon (cu orele) azi în mijlocul unei conversaţii (îl iubesc pe ăla care a adus cosmote-ul în România) mi-a venit o idee super, pe care vreau s-o dezvolt în rândurile care urmează. Certurile într-o relaţie. Care e de fapt rolul lor? Sunt benefice sau sunt acel ceva care aduce îndoială, care destabilizează totul? Păi, să vedem!

Continue reading 'Certurile – sarea şi piperul'»

Comments (13)

By A.Faith, 16 - March - 2008 21:14

Singură. De fapt doar ea şi banca. I se citea pe chip entuziasmul. De altfel, îşi muşca continuu buzele. Telefonul o atenţionă: Trenul ajunge în 5 minute. Ar trebui să fii acolo deja, spre binele tău. Zâmbi şi opri alarma. Cu fiecare secundă, impulsuri îi străbăteau trupul, fiori porniţi din inimă. Simţea că nu mai putea sta jos aşa că se ridică. Oare câte alte persoane au trăit sentimentul pe care îl simt eu acum, stând în acelaşi scaun, aşteptând ca acelaşi eveniment să se producă? Nu contează, pentru că nimeni nu l-a trăit ca mine. Până să-şi termine şirul gândurilor, un şuier prelung se auzi iar în zare se putea vedea locomotiva. Părea să fugă, să mănânce pământul astfel încât să livreze poate cel mai important lucru: iubirea.

Cu un scârţâit de roţi se opri. Uşile se deschiseră iar dinăuntru puhoaie de oameni se grâbeau. Cu bagaje, poşete, copii mici, fiecare vroia să coboare mai repede. Îl căută cu privirea. Dar nu îl găsi. Din ce în ce mai puţini oameni coborau iar odată cu ei şi respiraţia ei se rărea. Însă, exact când crezu că totul e pierdut, o mână o atinse pe umăr. Violeta? La auzul vocii, inima îi stătu în loc pentru o clipă. Închise ochii şi într-o secundă îi trecură prin cap toate nopţile pierdute cu el la telefon, când aşeza în geam o pătură pentru ca părinţii să nu bage de seamă că e încă trează, toate clipele când fusese tristă iar vocea lui o alina, toate sfaturile şi secretele pe care acel glas i le-a şoptit.

va urma…

CrissA

Comments (7)

By A.Faith, 15 - February - 2008 15:07

IP Deny ManagerThe IP address 89.35.85.33 will now be able to access your site.

Cu dedicaţie specială :

Am fost intrebat astazi cum poate fata din imaginea de mai sus sa ajunga la baiat… raspunsul meu a fost simplu: “Nu mai poate”. De ce se schimba oamenii de la o zi la alta? Stau si ma gandesc, probabil asa sunt ei… ascund anumite lucruri, anumite stari, nu spun anumite cuvinte cand trebuie… iar in momentul in care arata cum sunt ei cu adevarat, lumea din jurul lor considera ca sunt schimbati. Asa se intampla si cu acele cuvinte ne spuse la momentul potrivit… deja rostite,soptite,murmurate dupa mult timp isi pierd din valoare… iar tremuratul ce umbla in corpul celui care le aude, se diminueaza foarte mult. De ce trebuie sa ne mintim? Fiecare mai devreme sau mai tarziu se minte pe el insusi, pentru a reusi sa diminueze anumite sentimente, regrete, suparari. Unii dintre noi ( prea putini ) reusesc sa se minta atat de mult, si des incat sa reuseasca sa creeze o monotonie generala si sa isi consume o viata fara bucurii adevarate si mai ales fara sentimente puternice. Exista mai devreme sau mai tarziu un moment in care intalnesti o persoana, un lucru, o oportunitate speciala… atat de speciala incat, daca nu profiti si pierzi momentul, mai tarziu o sa ti se para un vis, o amintire vaga, ceva frumos dar care nu stii daca se va mai intoarce vre-o data.
Poate totusi mai tarziu reusesti sa intalnesti o alta persoana/lucru/oportunitate care sa te faca sa simti macar jumatate din ce simteai, sa aibe doar putin din experienta trecuta… si te vei simti implinit… insa nu vei stii niciodata ca se poate si mai bine… sa atingi perfectiunea… ( ma rog aici e mult de filozofat… ).

de pe CraiovaBlog

Comments (17)

By A.Faith, 18 - January - 2008 0:40

“Timpul e ucigaşul perfect” aşa spunea o melodie pe care o ascultam (şi o mai ascult din când în când) acum ceva vreme. Într-adevăr, frumos spus şi are multe aplicaţii afirmaţia asta. Dacă îmi spunea cineva acum câteva luni că o să-mi retrag vorbele şi că eu voi spune că ideile în care credeam atunci cu tărie le voi blama mai târziu, îl pocneam sau ne certam urât.

Sunt o persoană încăpăţânată şi ţin mult la ideil/convingerile mele. Cine e de altă părere faţă de mine, are ceva de muncă să mă convingă. De obicei cedez foarte greu şi asta numai după ce sunt pe deplin convins că are dreptate din toate punctele. Eugen s-a convins de asta după discuţiile de pe blogoree. Mai sunt mulţi care pot certifica ce-am zis mai sus, însă nu despre asta vreau să discut. Continue reading 'Timpul e ucigaşul perfect!'»

Comments (9)

By A.Faith, 15 - January - 2008 23:39

Aşa m-am trezit azi dimineaţă. Acelaşi “rant curse“, aceleaşi stări de căcat în care îţi vine să spargi telefonul, să bagi capu’ în pătură şi să dormi, după ce o noapte întreagă ai stat să te uiţi pe pereţi. Şi totuşi, ce zi e azi? Marţi. Ar trebui să fie sărbătoare, dar în ziua de azi numai aşa ceva n-a fost. 15 ianuarie 2008 prima zi de căcat din 2008 (pe deplin de căcat până în momentul redactării acestui articol şi probabil şi de acum înainte). Continue reading 'Ce zi e azi?'»