Posts tagged: drumuri

Vacanţa la mare

By , 18 - August - 2010 19:47

Fuse şi se duse.

N-aş vrea să scriu foarte multe ca să nu mă enervez foarte tare. Per total, a fost frumos, fiindcă a fost o vacanţă gen „Eu cu tata, ca băieţii, singuri la mare” unde am dormit şi am mâncat de ziceai că mă pregătesc să fiu tăiat la Crăciun.

Am fost cazat într-un hotel foarte comunistoid (Hotel Meridian), genul de ăla de paralelipiped, cu camere trase la indigo, din beton armat care ziua se încinge şi noaptea te lasă fără aer. Căldurile pe care le-am îndurat eu până acum prin trenurile din România sau pe la vreun concert sunt o nimica toată faţă de ce am îndurat săptămâna trecută în acel hotel. A fost pentru prima dată când m-am trezit din somn sufocat, fără să pot să respir. E un sentiment al naibii de nasol să te trezeşti aşa!

Tot respectul însă pentru mâncare. A fost un fel de all-inclusive, un bufet suedez de unde fiecare îşi lua ce-i poftea pipota. Desigur, 3/4 din cei care mâncau la hotel luau porţii triple, lăsând foarte multă mâncare aiurea în farfurie. A fost foarte amuzant să vezi cum se comportă oamenii care au liber la orice şi cum societatea comunistă şi-a pus amprenta asupra modului în care gândesc persoanele trecute de 40 de ani. Să punem, să fie, că poate nu mai găsim după!

De asemenea, cred că a fost ultima dată când vizitez Mamaia ca turist. Nu mi-a plăcut pentru că:

  • preţurile sunt nejustificat de mari
  • cluburile de noapte au muzică asemănătoare, dar care totuşi te forţează să asculţi 2 piese în acelaşi timp, una cu o ureche, alta cu altă ureche… şi nu-i prea plăcut! idem pentru muzica de pe plajă; am realizat performanţa de a asculta timp de 7 zile 2 posturi de radio în acelaşi timp. poate trage Olix nişte sfori în acest sens!
  • mizerie la tot pasul. apa jegoasă, plaja plină de mucuri de ţigară, seminţe, hârtii, tot tacâmul.
  • plaje neamenajate. cred că soluţia concesionării plajelor către hoteluri ar fi soluţia salvatoare. plăteşti un ban în plus la cazare, dar ştii că stai pe o plajă curată, civilizată şi păzită!
  • reducerile de cheltuieli din ultima vreme au scos poliţiştii şi jandarmii de pe plaje. o fază amuzantă a fost când un comisar de poliţie din Arad, a alergat juma’ de plajă ca să prindă un hoţ care-i furase sacoşa de plajă. l-a prins, l-a “admonestat” puţin după care l-a adus în hotel,târâş , în aşteptarea unui echipaj de poliţie care să vină să-l preia pentru “cercetări” ulterioare. acum vă întreb eu, dacă omul nu era poliţist şi n-avea condiţia fizică necesară pentru o acţiune de acest gen, iar hoţul avea un cuţit şi-i făcea un buzunar în burtă? dar nu, în România se taie costuri, fără să se gândească nimeni la consecinţe!
  • încă mai sunt discoteci unde se ascultă manele până la răsărit
  • Mamaia e o staţiune prea lungă. ~10 km îi faci cu maşina în 15 minute, dar pe jos e chin. plus că nu prea te motivează mare lucru s-o iei la pas prin staţiune. să nu uităm nici de lăbăreala aia de taxă de intrare.
  • în fiecare zi a trebuit să dau jos de pe maşină fluturaşi cu oferte ale saloanelor de masaj ero(t)ic. măcar tinerii care se ocupau de asta câştigau un ban cinstit şi nu furau!
  • trebuie să mergi în Constanţa şi să te rogi ca informaţiile de pe GPS să fie corecte, că altfel nu găseşti o frizerie în toată Mamaia!
  • deşi în hotel era un hotspot numit Dlink ce părea a fi un router, la recepţie ţi se servea un răspuns sec de genul „asta e reţeaua noastră, n-are internet, vă descurcaţi cum puteţi”. Nu aveam de gând să descarc 3TB de pornoşaguri, ci doar 3-4 emailuri la care chiar trebuia să răspund.

Drumurile noastre toate…

Drumul Craiova – Mamaia e frumos ca pasager. Ca şofer, e mai greu, mai ales în judeţul Constanţa unde curbele sunt făcute în aşa fel încât să te scoată de pe drum. Nu am reuşit să înţeleg niciodată de ce ai face un drum la fel de virajat ca Transfăgărăşeanul în mijlocul unui câmp liber. A2 e o autostradă civilizată, unde se circulă pe banda 1 şi pe banda 2-a doar la nevoie. În schimb e plictisitoare. A1 în schimb e mai plăcută, doar că nu la fel de civilizată. Se doarme pe banda 2, fără bliţuri nu treci pe nimeni pe banda 1, iar la ieşire spre Piteşti era să fac praf un Ford Ka pe banda 1 care se deplasa “regulamentar” cu ~50km/h. Cred că “opriseră” să facă poze :) ). Deşi pe A1 tirurile şi vehiculele n-au voie pe banda a 2-a, ai parte din 10 în 10 km de câte un viteaz care se avântă într-un elephant race care durează cel puţin 1 km.

Drumurile naţionale/europene sunt însă pline de mortăciuni. Zeci de cadavre de animale zac pe marginea drumului. La ducere, un Logan lovise o căprioară sau un câine mare şi 200 de m de şosea erau plini de pastă de mici. N-am oprit să vedem ce s-a întâmplat, cert e că se putea vedea că maşina era făcută praf, iar animalul fusese lovit de mai multe ori. Nu mai pun la socoteală că accidentul avusese loc la coborârea unei pante şi în locul ăla în general se fac depăşiri. Ce poate să fie mai frumos decât să vii noaptea, cu un regulamentar 100km/h, în depăşirea unei alte maşini şi să te trezeşti cu un animal pe parbriz?

Tot acum am avut “norocul” de a testa frânele Octaviei. La întoarcere, am fost la un pas să fac praf bara, când o mâţă a sărit de pe câmp direct la 10-20 de metri în faţa mea. Bine că a schimbat tata plăcuţele de frână înainte să plecăm, altfel era nevoie să schimbe bara acum :) )

Ca idee, dintre toate locurile pe unde am umblat, ca pasager sau ca şofer, cel mai mult îmi place drumul Craiova – Piteşti. E mare, e lejer, şi cu toate că e circulat şi trece prin judeţul Olt, e mai sigur decât cel de la Braşov la Târgu Mureş, de exemplu.

Fotografii

Fotografii am făcut doar în ultimele 2 zile, dintr-un motiv simplu: nu am ţinut camera după mine, fiindcă nu am vrut să am grjia ei când eram în mare.  Ce se vede mai jos e făcut în 2 zile. Poze mai mişto găsiţi la Sara, din Vamă. Iar povestea, savuroasă de altfel, aici :) )

Fotografie panoramică în Mamaia (Hotel Meridian)

Fotografie panoramică în Mamaia (Hotel Meridian)

La final, trebuie să le mulţumesc pe această cale tuturor celor care au fost acolo când am avut nevoie de o informaţie sau de ajutor. Ar fi fost mult mai greu fără voi!

Drumul de la Craiova până la Rânca

By , 31 - January - 2010 20:14

Este drumul cu cei mai mulţi sinucigaşi pe km. L-am făcut de cel puţin 10 ori în ultimele 12 luni şi de fiecare dată şoferul (fie că am fost eu sau altcineva) a fost nevoit să încetinească până la viteze foarte mici pentru a trece pe lângă un dobitoc cu sânge în alcoolul din vine, care abia se mai ţinea pe picioare şi se ghida spre casă după axul drumului.

Azi, pe lângă faptul că drumul avea 2 benzi pe care puteau merge cu greu două maşini, s-a găsit un dobitoc care mergea pe 7 cărări să ţopăie de pe acostament fix în mijlocul drumului. Şi e nasol pentru o maşină fără ESP să frâneze cu 2 roţi pe zăpadă şi 2 roţi pe drumul ud. Şi spune-i de mamă, de tată, de fraţi şi alte neamuri, că deh, ce poţi să-i faci?

În rest, toate bune şi frumoase. Aviz amatorilor de Rânca: nu se poate urca fără cauciucuri de iarnă şi/sau lanţuri. N-ar strica să aveţi 2 perechi de lanţuri la voi să vă echipaţi şi roţile din spate, indiferent dacă aveţi sau nu ESP. Eu am experimentat sentimentul de a vedea Octavia pusă de-a latu’ drumului şi de a mă ruga să nu vină vreunu’ sanie de sus. Totuşi, să nu divagăm. Aici ninge ca-n poveşti, zăpada e cu cel puţin 30 de cm mai mare decât era ieri. Powder all-the-way.

Eu îmi pun la încercare internetul via Orange folosindu-mi telefonul pe post de modem. Se descurcă ok. Cea mai mare viteză obţinută? 9kb/s. Suficient cât să-mi aduc aminte de vremurile în care în funcţie de modul în care cârâia modemul, ştiam viteza cu care o să stau pe net.

Alleks, Vali, Virgil, Ovisebdan, voi ce mai aşteptaţi? Hopa sus în(tr-o) maşină şi hai pe pârtie, că-i tare fain pe-aici!

Mereu pe drumuri..

By , 18 - April - 2008 16:04

Asta am vrut, asta am! Plecări peste plecări. Weekendul trecut la Blogoree Meeting în Bucureşti, weekendul ăsta la munte, în excursie. Târgovişte, oraşul trollului, Valea Prahovei şi nu în ultimul rând, Braşovul, oraşul scorpiei #1 pe care am întâlnit-o vreodată, da’ pe care o iubesc la fel cum o iubesc pe mama (vezi acu’ să ţi-o iei în cap!). La mulţi ani cu ocazia asta!

Ideea e că atunci când îţi doreşti ceva mult… şi-ţi doreşti frate, nu glumă, începi să faci din ce în ce mai multe să ţi se îndeplinească visul. Iar la un moment dat, culegi roadele a ceea ce ai sădit. Fie vreo excursie, fie vreo plecare pe mai ştiu eu unde şi iar mă găseam în situaţia de a face bagaje, de a face itinerarii, de a-mi plănui legături de tren sau de autobuz. Iniţial, e frumos, mai ales când e în stadiul de idee. Pfoai, îţi faci atâtea planuri şi dacă intervine ceva, îţi piere absolut orice formă de entuziasm.

Spre exemplu, în Bucureşti mai aveam un motiv să mai ajung, pe care am preferat să-l ţin doar pentru mine. Şi când nu l-am mai avut, practic m-am dus că era deja totul stabilit şi nu era frumos din partea mea să mă retrag. Nu regret, doamne fereşte! Poveste ca asta, nu mai auzeam eu dacă nu mă duceam :) ) Mă rog.

Aşa şi aici. Iniţial, planul era să am compania bunului meu prieten, Sandu în această excursie. Ştiţi şi voi probabil cum e să aveţi compania persoanelor pe care nu le suporţi : manelişti, foşti manelişti, actuali emuişti sau tocilari/tocilare. Ce dracu’ să fac frate? Că nici de citit n-am nimic de citit, nici muzică nouă nu prea mai am pe telefon şi bateria la laptop nu ţine decât 3 ore, cu indulgenţă. Nimic. Fac poze. Stau şi mă gândesc la tot felul de căcaturi şi-mi frec minţile în aşa hal încât o să ajung în Craiova mai îngândurat decât am plecat, cu ~300 RON mai sărac şi probabil obosit frânt (+nervos).

Ideea e că atunci când n-am nimic de făcut, mă gândesc la ceva. Acel ceva denaturat, îl întorc pe toate feţele şi până la urmă ajung tot la o concluzie contradictorie şi la vreo imagine apocaliptică. Mă liniştesc într-un final, da’ puii mei, intervine plictiseala la un moment dat.

Oricum, ce-ar trebui să înţelegeţi voi din însemnarea asta: plec şi weekendul ăsta. Plec acolo unde probabil n-o să am internet, dar o să am jucăria cu mine, deci voi continua să mai scriu una alta. Nu de alta, dar altă modalitate de a-mi aduce linişte sufletească nu am. Scrisul e una din puţinele activităţi care mă mai linişteşte.

N-o mai lungesc. Aveţi grijă de voi, nu faceţi prostii, că poate involuntar faceţi rău altora care nu merită. Toate cele bune..

PS: probabil sunt pe drum acum. însemnarea e scrisă seara trecută.

Relaţiile la distanţă

By , 24 - December - 2007 3:38

waitingflip.jpg

“Impacientat, se uită la ceas. Apoi la telefon. Şi iar la ceas… mai priveşte o dată în depărtare, având ca ghid linia continuă a bulevardului: poate întârzie. Apoi sună. Oh, în sfârşit, îşi aduce aminte de mine. După 2 minute de vorbit privirea în gol îi trăda zâmbetul şters de pe faţă: făcuse 12 ore pe drum, iar ea îl evita. Simţea cum cerul îi cade pe cap, cum în faţă i se derulează toate momentele grele pe care a trebuit să le înfrunte şi toţi nervii pe care şi-i făcuse doar ca s-o vadă, iar ea să-i spună că nu poate ieşi din casă. Se cufundă în unul din scaunele reci aflate pe peron şi cu fruntea în palme se întreabă dacă a greşit cu ceva? Deja, acum parcă nimic nu mai are sens … “

Continue reading 'Relaţiile la distanţă'»

Panorama Theme by Themocracy