Mă întreba o prietenă acum câteva zile dacă mă duc la Let’s Do It Romania, că se apropie data mult mediatizată. Rog persoanele numite Oana Brătilă să închidă browserul sau să plece pe alt site şi să nu citească rândurile de mai jos.
Personal, nu sunt de acord cu asta. Uitaţi-vă la clipul de mai sus. Voi ce înţelegeţi din asta? Că mârlanii pot să arunce pe jos tot ceea ce vor ei, se găseşte mereu o fraieră care să strângă după ei? Nu mersi Eu vreau să fiu pe filmul meu şi cum nu arunc căcaturi la întâmplare şi nu-mi bat joc de mediul înconjurător, nu vreau să fiu eu cel care-i sprijină pe ce-i care-o fac din indiferenţă sau din lipsă de educaţie.
În altă ordine de idei, tot respectul pentru cei care trec peste astfel de gânduri. Vă apreciez munca, vă respect, dacă vă pot ajuta cu ceva, o s-o fac necondiţionat (dovada fiind postarea acestui promo fără să mă fi rugat cineva în prealabil), dar vă rog eu frumos, nu mă puneţi să strâng mizeriile altora, pentru că nu o s-o fac şi nici nu cred că o să-i educe în vreun fel asta.
Eheheh… ultima dată când m-am urcat în şaua bicicletei mele a fost acum aproape 2 ani, într-o zi în care a fost o ploaie torenţială. Partea bună a fost că am fost la adăpost. Partea proastă a fost că a trebuit să mă întorc acasă când carosabilul era ud. Partea bună era că aveam cauciucul din spate proaspăt schimbat. Partea proastă era că ăla din faţă era vai de mama lui. Partea bună a fost că nu mi-am rupt niciun os. Partea proastă a fost că am avut o avarie generală pe partea stângă vreo 2 săptămâni, asta însemnând: tâmplă, obraz, umăr, şold, genunchi şi gleză.
De-atunci, am avut „bolidul” în pană, cu roţile descentrate, neuns şi nearanjat … nepregătit. Totul până acum 2 săptămâni, când tata într-un exces de timp liber şi bani în portofel, s-a regândit să repună bestia în funcţiune şi s-o scoată la o pedală prin oraş. Cu ~100 de lei a fost ca nouă. Mă rog, nu mai punem la socoteală şi orele petrecute la bibilit rulmenţi şi toate cele.
Azi m-am încumetat şi eu la o plimbare mai lungă de 100 de m. Am pedalat vreo 2 ore fără oprire pe traseul Acasă –> Parc –> tur de parc ~ 30 min –> Ciupercă –> Centru –> Electro –> Bănie –> Medicina veche –> Ciupercă –> Stadion –> Canal –> Acasă, în compania mp3-playerului şi a unor căşti dop (ştiu, nu-i indicat, dar EuropaFM e un companion bun de pedalat în lipsa altori nebuni ca mine).
A fost frumos, cu excepţia că:
câinii comunitari sunt mai agresivi când eşti pe bicicletă decât sunt când eşti pedestru; ai mai multe şanse să pleci cu gamba compostată
nu există piste pentru biciclişti; multă carne în frigiderul unui şofer cărunt, de SUV care mi-a tăiat calea la Rotonda şi după m-a claxonat intens pe motiv că… exist.
pietonii sunt mai imprevizibili decât par de la volanul unei maşini; ce pana mea, e biciclist, să mă ocolească!
în sensul giratoriu, eşti depăşit pe stânga, deşi ei virează la dreapta, c-aşa e-n tenis
Acum sunt în căutare de companie pe două roţi. Mulţumită lui Gabi Nistoran am reuşit să găsesc doi potenţiali colegi de pedală, Ştefan Voinea şi Adrian Sbârnaure . Mai există doritori? Dacă da, să ia legătura cu mine, ASAP, pentru că tare mi-aş dori să legăm ceva prietenii şi să pedalăm ceva mai mult decât mergem pe jos sau cu maşina. Nu de alta, dar face bine la picioare, la plămâni şi la mediu.
Acestea fiind spuse, mă retrag la o baie fierbinte şi la un automasaj. Dacă nu răspund la telefon, înseamnă că nu mă pot ridica din pat din cauza febrei musculare )
Comments (1) 
Eu vreau să fiu pe filmul meu şi cum nu arunc căcaturi la întâmplare şi nu-mi bat joc de mediul înconjurător, nu vreau să fiu eu cel care-i sprijină pe ce-i care-o fac din indiferenţă sau din lipsă de educaţie. 
Eheheh… ultima dată când m-am urcat în şaua bicicletei mele a fost acum aproape 2 ani, într-o zi în care a fost o ploaie torenţială. Partea bună a fost că am fost la adăpost. Partea proastă a fost că a trebuit să mă întorc acasă când carosabilul era ud. Partea bună era că aveam cauciucul din spate proaspăt schimbat. Partea proastă era că ăla din faţă era vai de mama lui. Partea bună a fost că nu mi-am rupt niciun os. Partea proastă a fost că am avut o avarie generală pe partea stângă vreo 2 săptămâni, asta însemnând: tâmplă, obraz, umăr, şold, genunchi şi gleză.
Themocracy