Pe atunci mai aveam un vis .. sa am laptop. Stiu, e penibil .. aveam un PC amarat, dar imi doream un laptop. Bani de asa ceva nu erau (salariul era inca mic). Am reusit sa iau inca un job si am intrat la o rata. Nu facusem rate niciodata si (cu doua joburi) mergea deja mai usor. In seara aceea de mai 2005 am venit de la Metro cu un ranjet urias pe fata. Tineam la piept “bijuteria” mea: un Fujitsu Siemens Amilo .. cel mai frumos si valoros lucru pe care il aveam. Am venit acasa si l-am asezat pe masa. Avea XP Home Edition instalat pe el (cu licenta) si am inceput sa eliberez fostul calculator. A doua zi am dus magaoaia la job-ul al doilea sa il arat. Eram absolut incantata. Un vis implinit, pe care il plateam timp de 3 ani, dar care din acel moment am simtit ca merita. Nu va mai spun ca inca folosesc acest laptop si functioneaza absolut magnific. Si a recuperat banii in cauza cu varf si indesat.
Asta spunea Dojo într-un articol al ei de la începutul anului, pe 10 ianuarie. A fost un articol care m-a inspirat, care m-a pus pe gânduri şi pe care l-am recomandat la câţiva cunoscuţi. Pe-atunci, îmi tolăneam picioarele pe televizor, stând puţin (mai mult) chinuit la un birou în faţa unui CRT de 17″, de-o seamă cu istoria, care scotea un sunet îngrozitor când schimbai rezoluţia (mama lor de relee), care făcea figuri dacă-l ţineam multe ore deschis (deci aproape în fiecare zi). PC-ul cu care mă chinuiam era un vechi Celeron dotat cu numai 1700 MHz. Sincle core şi împreună cu 256 MB de ram, îmi făcea mie viaţa grea. Stăteam şi câteva minute bune să deschid un program. Firefox-ul se mişca jalnic, dacă deschideam Gmail-ul puteam să-mi iau adio de la alte programe, iar load-ul depăşea de multe ori 60%. Era depăşit, dar îmi făceam treaba cu el. A rezistat eroic. Şi încă mai rezistă, doar că l-am pasat alor mei.
Şi uite aşa, pe 24 ianuarie a ajuns noua jucărie de la Bucureşti, de la eMag. Mi-a luat ceva vreme să-l pun la punct, să instalez Mandriva, să-mi instalez programele de care aveam nevoie şi chiar să mă obişnuiesc cu tastele şi cu touchpad-ul. Totuşi, nu trecerea de la desktop la laptop, n-a fost atunci, deoarece vechiul PC trebuia să ruleze în continuare, pentru a oferi internet şi celorlalţi din casă/reţea. N-aveam internet decât dacă stăteam la birou. Era totuşi un progres, dar nu era totul.
Acum 2 zile a ajuns şi router-ul wireless. Se impuneau schimbări în camerele mele, pentru a scăpa de “vechitura” ce ocupa spaţiu aiurea. Zis şi făcut. Mi-am instalat un fotoliu, mi-am montat boxele în aşa fel încât să pot asculta muzică de pe MTV, UTV sau KissTV în condiţii bune, nu în difuzoare cu diametrul de 5-10 cm cu puterea de maxim 2 W. Uşor uşor, mi-am pus la punct locul unde dorm şi îmi petrec cea mai mare perioadă a timpului. Acum, pot să stau în pat şi să scriu, pot să mă întind pe jos, pot să mă tolănesc în fotoliu sau dacă vreau să-mi aduc aminte de vremurile bune, biroul îmi stă la dispoziţie. Şi cu ce m-au ajutat toate aceste investiţii şi schimbări?
În primul rând confortul e primul despre care vreau să discut. Una e să stai sub pătură, la căldurică şi să-ţi dezvolţi ideile şi alta să stai în fund pe scaun. Apoi, perfomanţa noilor achiziţii nu are un termen de comparaţie faţă de vechile “scule” . Portabilitatea e iarăşi un plus extraordinar. Exemplul cel mai elocvent este articolul acesta, scris “în deplasare”. Am încredere că pe parcurs, vor mai apărea şi alte beneficii pe care acum nu le observ.
Sper să revin şi eu cu un articol în care să spun că investiţia făcută s-a mai amortizat. Sunt curios voi ce părere aveţi. Se merită să-ţi cumperi un laptop? Eşti mai productiv dacă foloseşti un astfel de computer? Votaţi :
[poll=4]
Comments (10) 
de fapt, e câine, dar e câinele meu şi asta o face specială: mai câine decât orice alt câine.
Themocracy