Viceversa… viceversa… 21 … 21…
Nu ştiu dacă am spus vreodată, dar pentru mine Caragiale e tăticul tuturor în materie de literatură. Niciodată nu mi-a făcut mai mare plăcere să citesc ceva ca atunci când e vorba de Nenea Iancu. Nu mă pot mândri că am halit tot ce-a scris el, dar o mare parte din piese le-am văzut la TNC sau pe DVD. Plus schiţele şi toate celălalte.
Cea mai tare fază mi s-a părut cea în care Lefter Popescu se plimbă la o vârstă venerabilă pe străzile Bucureştiului şi repetă obsesiv „Viceversa”. Este, în opinia mea, o scenă genială.
Şi spun asta, pentru că aşa mă văd şi pe mine peste o vreme: repetând obsesiv „21”. Douăşiunu’… douăşiuni..
Azi am avut examenul pentru permis. Primul, după 3 luni de practică, teorie, învăţat, chestionare şi discuţii interminabile despre subiectele enumerate anterior. Fiecare cu o părere, cu un sfat, cu o recomandare. Şi am făcut fix 21 de puncte. Ştiu că sunt mulţi care în spatele acestui punctaj ascund rezultate mai slabe, însă eu am rămas marcat de cifra asta, numind-o malefică! Da, pentru că ăla care a spus că 666 e malefic, fie a fost idiot, fie n-a dat niciodată de carnet.
Spun asta pentru că e foarte frustrant să vezi că ai fost la o întrebare distanţă de a avea carnet. Iar de-aici, o mulţime de avantaje!
Oricum, ţin să le mulţumesc tututor pentru urări, consolări şi toate cele. Poate dă Domnu’ data viitoare (nu-i aşa Alleks?)