Live blogging din paradis
După GeekMeet am prins gustul live blogging-ului. Iau mai tot timpul un carneţel cu mine, un pix sau laptopul atunci când ştiu sigur că am despre ce să scriu.
Azi… azi e luni. Azi e 1 decembrie şi toată lumea e patrioată. Azi însă facem live blogging din paradis. De fapt, nu chiar. Mă rog, asta contează mai puţin.
Stăm întinşi pe jos în cameră, lângă pat, deşi podeaua nu-i deloc la fel de confortabilă, chiar dacă avem mai multe pături sub noi.
Am laptopul în faţă şi mă gândesc la faptul că aş putea să scriu despre cât de linişte era azi pe stradă. A trebuit ca în dimineaţa asta să mă duc până la bancă, să închei socotelile cu BRD-ul, însă.. e 1 decembrie şi se pare că şi-au luat liber. O să-mi iau şi eu la fel când o să-mi ceară bani
.
Am stat şi ne-am uitat la Eternal sunshine of a spotless mind. Un film cu nume lung şi cam prost ales, dar în final un film bun. De ce? Pentru că îl arată pe Jim Carrey într-o ipostază în care puţini îl ştim: suferind în dragoste, serios, plângând … oricum, numai ca Ace Ventura nu! Şi e plăcut să vezi un om altfel decât îl ştii.
Are vreo o oră şi 50 de minute filmul ăsta, însă ni s-a părut că a durat o veşnicie. Şi astea pentru că nu i-am acordat prea multă importanţă. Am fost ţinut ocupat
. Şi cu toate astea, mi-a plăcut să-l (re)văd. Atât cât s-a putut.
Oricât de mult ai avea ce ţi-ai dori, la un moment dat nu se mai poate. Din diverse motive. Ce-i de făcut atunci? Te superi? Te lamentezi? Nu, nu-i genul meu. Cel puţin nu acum. Şi totuşi, ce faci?
Râzi. Râzi dacă nu ai bani în buzunar, râzi dacă ştii că mâine ai o zi grea, râzi. Stăteam vineri la o bere cu Ana, Alex, Marius, Cătălina şi Geo şi râdeam. Râdeam de tot felul de întâmplări amuzante din viaţa noastră. Şi erau amuzante acolo, că dacă v-aş spune acum povestea cu strugurelul de buze a lu’ una, care a ajuns lubrifiant pentru vreo 3 nebuni… nu ştiu dacă aţi râde cum am râs noi atunci.
Ok, o să credeţi fie că sunt beat, fie că m-am ţicnit, mai ales pentru titlul articolului, însă da… fac live blogging din paradis, fiindcă sunt pe podea, întins, râd, mă bucur, suntem fericiţi şi scriem pe blog. De ce?
C-aşa e viaţa, simplă şi mişto
La mulţi ani România!