Comments (11)

By A.Faith, 17 - June - 2009 22:36

O să compar filmul ăsta cu cel al lui Mungiu, pentru că amândouă arată o poveste din Românica într-un mod cu totul apocaliptic, presărată cu foarte multe românisme, unele fiind prezentate într-o lumină exagerată, dacă mă întrebaţi pe mine.

Începutul e ex-abrupto, iar continuarea e mult prea rapidă pentru un film de o oră şi jumătate. În plus, eu înţeleg că în film e vorba de o adolescentă de 19 ani, tulburată din multe puncte de vedere, care îşi revede mama după nu ştiu cât timp, dar poţi să spui că vineri o urăşti şi duminică te-mpaci cu ea de parcă vă ştiţi de-o viaţă? Zău aşa, e trasă de păr povestea.

La final, am rămas cu gura căscată: WTF?!?! Ce-a vrut să spună regizorul cu acest film? Care-i şpilu’ ? Care e ideea de bază? Cu ce rămâi după ce vezi acest film?

Mai găsiţi alte păreri cu privire la acest film şi-aici.

[rxmovie-445955]

PS: ştiu că n-am mai scris de foarte multă vreme un review la un fim, dar plănuiesc să reiau activitatea asta, dat fiind faptul că în ultima vreme am văzut filme pe bandă rulantă. ca să nu mai vorbesc de colecţia mea de dvd-uri în care am făcut azi ordine şi unde am găsit o groază nevizionate.

Comments (1)

By A.Faith, 16 - May - 2008 21:58

Ehe… ce vremuri.. printr-a 4a, când am citit prima dată, primul roman din seria Harry Potter! Nu cred că sunt prea mulţi care să nu fi citit măcar un volum, dacă nu chiar pe toate. Şi dacă nu sunt amatori de citit, atunci filmul cu siguranţă l-aţi văzut. Sau le-aţi văzut, că sunt mai multe. Ieri am “cumpărat” de pe filelist.ro toată seria Harry Potter şi azi, din lipsă de ocupaţie (chef) şi o dorinţă arzătoare să pierd vremea, m-am apucat să revăd aceste filme. Până acum, doar Piatra Filozofală a apucat să treacă prin Kaffeine, dar asta m-a făcut să-mi aduc aminte de prima dată când am fost la cinema. Da, filmul ăsta l-am văzut prima dată în cinema.

Nu m-am dus la premieră (era şi foarte aglomerat şi foarte scump), însă a doua zi eram pe scaun acolo, cu mama de mână, aşteptând nerăbdător să văd ecranizarea cărţii care m-a ţinut noaptea treaz. Îmi aduc aminte că aveam examen a doua zi, la limba română, iar eu pe la 2 noapte citeam nu ştiu ce capitol, la lumina slabă unei veioze, pe ascuns, să nu mă vadă ai mei. Acum, când îmi aduc aminte, mă simt de parcă aş fi în pielea Adrianei.

Revenind la film. Ţin minte foarte bine cum a fost prima dată când l-am văzut. Am fost cu sufletul la gură, pe parcursul întregului film, iar când am ieşit din sală, am reuşit să maschez bine dezamăgirea (scenariul filmului nu cuprindea nici măcar 30% din toate amănuntele pe care le citisem eu cu ceva vreme înainte) cu surprinderea de a-l vedea pe eroul preferat întruchipat în actorul principal. Cred că au fost câteva zile bune în care subiectul #1 de discuţie a fost Harry Potter. Acasă, la şcoală (mai ales! aveam o groază de colegi la fel ca mine) şi peste tot…

Ei bine, azi când am văzut filmul ăsta mi-am adus aminte de vremurile ălea. Erau vremuri oarecum frumoase, deoarece nu ştiam multe lucruri. Nu ştiam că din filme poţi învăţa multe chestii interesante şi poţi vedea dincolo de figura personajelor, adevăratul sens al anumitor replici. Şi asta mi-a prins bine mai târziu, când inspirat de anumite filme, am făcut destul de multe! Am scris chestii care mie mi se par interesante, am iertat, am decis că e vremea să-mi iau ţara la pas… Da, filmele chiar au avut o foarte mare influenţă a mea, în multe momente ale vieţii.

Încă n-am uitat cum acum câţiva ani de zile, când am trecut printr-un episod mai neplăcut, un film mi-a adus zâmbetul pe buze. Şi mie şi tatălui meu. Ce vremuri… Am început să le duc dorul, cu toate n-a trecut aşa mult timp.

O chestie e sigură! Cel puţin în cazul meu : un film bun, văzut într-un moment potrivit face minuni! Mai rău e atunci când îl vezi singur. Sau cu cine nu trebuie. Dar totuşi… detalii, detalii.

Comments (3)

By A.Faith, 29 - April - 2008 13:52

Filmul face parte din seria SF-urilor inspirate din istorie, numai că îndrăzneşte mai mult şi merge mai departe decât au mers până în momentul de faţă producţiile cinematografice. Dacă până acum filmele de genul ăsta au mers până în vremea Elenei din Troia sau a lui Caesar, acesta păşeşte în necunoscutul celor 10.000 de ani înaintea erei noastre.

Ice Age, animaţia care a făcut furori a mai abordat această temă, însă într-un mod comic, tipic producţiilor de acel gen. 10.000 BC este o poveste de dragoste în esenţă, dar alături de care se îmbină pe parcursul o oră şi 45 de minute lupte între triburi preistorice, scene de vânătoare de mamuţi şi nu de puţine ori lecţii de viaţă subtil introduse în replicile personajelor aparent înapoiate.

Povestea începe o dată cu plecarea unuia dintre membrii unui trib de vânători, peste munţi, care atrage de la sine o înşiruire de întâmplări. Fiul acestuia, este marginalizat de restul semenilor, deoarece este învinuit pentru greşelile tatălui său. Acesta însă se ataşează de „copilul cu ochii albaştri”, deoarece aveau în comun faptul că „erau singuri”. Promisiunile făcute sub cerul înstelat la o vârstă fragedă îşi pun amprenta asupra celor doi protagonişti ţinându-i alături unul de celălalt de-alungul vieţii şi dându-le putere să treacă peste tot felul de încercări: sclavie, muncă silnică, primejdiile vieţii preistorice.

Filmul face parte din categoria celor care se încheie frumos şi care nu te lasă prea mult pe gânduri. Personal, îl recomand să fie văzut într-o companie plăcută, familiară, fiind potrivit pentru zilele libere când aveţi poftă de-un film care să nu necesite prea mult efort pentru a-l înţelege. De asemenea, exemplele de loialitate şi încredere pot fi o lecţie bună pentru mulţi dintre noi.

10.000.BC.R5.LiNE.DVDR.RoSubbed-BaLD

Comments (6)

By A.Faith, 14 - April - 2008 14:10

Înainte de a-mi spune părerea despre acest film, aş avea câteva chestii de menţionat. Probabil ştiţi şi voi ce înseamnă să treci dintr-o stare în alta, de la fericirea pe care crezi c-o vei avea mereu în suflet, la melancolia sau tristeţea care te trimit în valea plângerii. Dar încep să cred că omul e exact ca fierul: dacă-l încingi tare tare tare, apoi îl răceşti repede… nu face altceva decât să se călească. Şi cum poţi căli un om mai bine ? În primul rând trebuie să-l cunoşti. Ia ceea ce apreciază el cel mai mult şi pune-i la îndoială principiile, fă-l să-şi retragă vorbele şi nu în ultimul rând : adu-l în starea în care să regrete tot. Apoi, aruncă o cană cu apă pe el şi trezeşte-l la realitate. Cutremură-i fundaţiile şi fă-l să-şi piardă răsuflarea, numai gândindu-se la simplul fapt că e nevoit să considere convingerile sale un nimic peste care toţi trec şi le calcă în picioare.

Arată-i dragostea şi-apoi zăpăceşte-i minţile. Ademeneşte-l în braţele altei femei şi-apoi pune-l faţă-n faţă cu iubirea lui. Omoară orice urmă de raţiune şi lasă-l să aleagă: desfrânarea sau “ceea ce e drept”. Apoi, după ce-a ales, explică-i că n-a fost vorba decât de un exerciţiu, de-o ironie a sorţii, şi orice ar fi ales, ajungea la o singură concluzie: variantele erau una şi aceiaşi.

Oferă-i ceva şi spune-i de la bun început: ai grijă de asta cu preţul vieţii tale. Ai pierdut ceea ce eu ţi-am oferit de bunăvoie şi m-ai pierdut şi pe mine. Apoi, foloseşte-te de tot ce ai la îndemână să-l faci să piardă ceea ce-a primit de la tine. Fă-l să se simtă exact ca şi cum ar fi în agonie. Apoi oferă-i iertarea ta şi înapoiază-i ceea ce-a oferit cu inima strânsă. Priveşte-l cum reacţionează şi atunci vei realiza dacă a meritat.

Iertarea e o noţiune abstractă, la fel cum e şi mila. Iartă şi ai toate şansele să fii înşelat iar şi iar. Nu ierta, şi rămâi cu îndoiala în suflet. Rămâi singur şi privit de ochi care nu inspiră deloc vreun sentiment bun. Omul e om, şi face parte din natura lui să greşească. Iar dacă nici tu la rândul tău n-ai iertat, nu te aştepta de la iertare.

Ai două variante : eşti drept până la capăt, vertical la fix 90˚ şi îţi ghidezi viaţa după această dreaptă strictă. Nu vei avea parte de iertare, de iubire, de fericire sau vreo altă plăcere. Fii îngăduitor atunci când trebuie şi radical când e absolut necesar şi lasă-te ghidat de raţiune şi de sentiment, în proporţii egale. Gândeşte cu capul care trebuie. Abia atunci vei şti ce ai de făcut.

The Merchant of Venice e filmul care te duce de la o stare la alta, care te căleşte, care te învaţă să fii drept, rigid şi care îţi arată şi partea neplăcută a dreptăţii: singurătate, originalitate şi nefericire. E filmul care te învaţă că rigorile autoimpuse pot fi şi cele de care te vei lovi atunci gând vei greşi. The Merchant of Venice e unul din filmele pe care le voi revedea, multă vreme de-acum înainte, pentru că repetiţia e mama învăţăturii. Iar ce-am învăţat azi, vreau să ştiu mult timp de-acum înainte.

The Merchant of Venice

But love is blind, and lovers cannot see
The pretty follies that themselves commit.
Jessica, scene VI, act II

Comments (2)

By A.Faith, 11 - February - 2008 12:10

Aseară îl rugam pe Cristi să-mi mai spună şi mie nişte titluri de filme, pentru că nu prea mai eram în legătură cu ce-a mai apărut nou în cinematografie. Mi-a recomandat „Meet the spartans”, parodia după „300 – Eroii de la Termopile”. Dacă filmul original mi s-a părut foarte bun, parodia asta trebuia să mă facă să râd. A reuşit? Păi … am râs şi la asta cum am râs şi la Epic Movie, adică deloc. Un zâmbet pe ici pe colo, dar nu ca la filmele de acum câţiva ani.

În fiecare an, se stabilesc clasamente, se fac topuri, se scriu prognoze şi se anunţă noi şi noi titluri. Care mai de care, comedii ce se anunţă a fi savurante, thrillere care să te ţină cu sufletul la gură, filme de acţiune care să-ţi dea palpitaţii … ce mai! O cârcă de filme. Şi din toate ăstea, majoritatea sunt prostii. Adică o pierdere de timp. Am lăsat şi eu aseară laptop-ul deschis pentru a downloada filmul „Meet the spartans” de pe btjunkie.org. Cumpăr şi originalele, însă mai rar. Nu de alta, dar dacă dădeam x lei pe acest film, mă duceam la OJPC şi îmi ceream banii înapoi. De dimineaţă, când m-am trezit, mi-am luat jucăria în ghiozdan şi-am plecat în vizită, fiind ziua de naştere a unei rude. Am zis că dacă tot o să stau mai mult acolo, n-ar avea rost să pierd timpul uitându-mă pe EtnoTV sau asistând la discuţii „interesante”. Continue reading 'Meet the Spartans – O porcărie'»