Ehe… ce vremuri.. printr-a 4a, când am citit prima dată, primul roman din seria Harry Potter! Nu cred că sunt prea mulţi care să nu fi citit măcar un volum, dacă nu chiar pe toate. Şi dacă nu sunt amatori de citit, atunci filmul cu siguranţă l-aţi văzut. Sau le-aţi văzut, că sunt mai multe. Ieri am “cumpărat” de pe filelist.ro toată seria Harry Potter şi azi, din lipsă de ocupaţie (chef) şi o dorinţă arzătoare să pierd vremea, m-am apucat să revăd aceste filme. Până acum, doar Piatra Filozofală a apucat să treacă prin Kaffeine, dar asta m-a făcut să-mi aduc aminte de prima dată când am fost la cinema. Da, filmul ăsta l-am văzut prima dată în cinema.
Nu m-am dus la premieră (era şi foarte aglomerat şi foarte scump), însă a doua zi eram pe scaun acolo, cu mama de mână, aşteptând nerăbdător să văd ecranizarea cărţii care m-a ţinut noaptea treaz. Îmi aduc aminte că aveam examen a doua zi, la limba română, iar eu pe la 2 noapte citeam nu ştiu ce capitol, la lumina slabă unei veioze, pe ascuns, să nu mă vadă ai mei. Acum, când îmi aduc aminte, mă simt de parcă aş fi în pielea Adrianei.
Revenind la film. Ţin minte foarte bine cum a fost prima dată când l-am văzut. Am fost cu sufletul la gură, pe parcursul întregului film, iar când am ieşit din sală, am reuşit să maschez bine dezamăgirea (scenariul filmului nu cuprindea nici măcar 30% din toate amănuntele pe care le citisem eu cu ceva vreme înainte) cu surprinderea de a-l vedea pe eroul preferat întruchipat în actorul principal. Cred că au fost câteva zile bune în care subiectul #1 de discuţie a fost Harry Potter. Acasă, la şcoală (mai ales! aveam o groază de colegi la fel ca mine) şi peste tot…
Ei bine, azi când am văzut filmul ăsta mi-am adus aminte de vremurile ălea. Erau vremuri oarecum frumoase, deoarece nu ştiam multe lucruri. Nu ştiam că din filme poţi învăţa multe chestii interesante şi poţi vedea dincolo de figura personajelor, adevăratul sens al anumitor replici. Şi asta mi-a prins bine mai târziu, când inspirat de anumite filme, am făcut destul de multe! Am scris chestii care mie mi se par interesante, am iertat, am decis că e vremea să-mi iau ţara la pas… Da, filmele chiar au avut o foarte mare influenţă a mea, în multe momente ale vieţii.
Încă n-am uitat cum acum câţiva ani de zile, când am trecut printr-un episod mai neplăcut, un film mi-a adus zâmbetul pe buze. Şi mie şi tatălui meu. Ce vremuri… Am început să le duc dorul, cu toate n-a trecut aşa mult timp.
O chestie e sigură! Cel puţin în cazul meu : un film bun, văzut într-un moment potrivit face minuni! Mai rău e atunci când îl vezi singur. Sau cu cine nu trebuie. Dar totuşi… detalii, detalii.