Comments (8)

By A.Faith, 28 - April - 2008 11:50

N-am văzut pe unde am fost prin ţară mai multe cupluri la un loc decât în cetatea Râşnovului. Deşi este un obiectiv turistic datorită importanţei sale şi vechimii, locul oferă o splendidă panoramă a zonelor din jurul acestei cetăţi: Bucegii, cu crucea de la Caraiman, castelul Bran şi oraşul Braşov.

Dar cum ne aflăm tot în România, aceleaşi probleme specifice :

1. plăteşti intrare ca să te plimbi

2. baruri

3. kitch-uri făcătoare de bani (monştri, măşti, fluiere, etc.)

Cetatea Râşnovului este unul din locurile ălea în care ţi-ai dori să locuieşti un timp, după care să-ţi prelungeşti şederea. Accesul se face pe un drum pietruit, doar pietonal momentan, fiindcă la intrare eşti oprit de o barieră mai veche decât istoria. Toate astea deoarece sus, la intrarea în cetate se lucrează la pietruirea drumului. O idee bună, deoarece astfel se păstrează farmecul medieval al acestor locuri.

Deşi este un simbol istoric care merită vizitat datorită aerului pe care îl păstrează, termopanele nu ai cum să nu le observi. Stau şi mă gândesc ce-o fi fost în capul celor care au această cetate în grijă? Care e legătura dintre epoca medievală şi termopanele din ziua de azi, simbolul modernismului post revoluţionar românesc, importat din Vest în cel mai idiot mod cu putinţă.

Ca peste tot, există un preţ pentru a putea intra acolo. 5 Lei mai exact, pentru a vedea o frumoasă panoramă a împrejurimilor, pentru a servi ceva la terasă/bar ori sau pentru a cumpăra câteva aşa-zise suveniruri.

La vârsta de 17 ani, aveam pretenţia că ştiu semnificaţia cuvântului „suvenir”, dar se pare că de curând a fost reinventată roata. Ce vreau să spun cu asta? Deoarece comercianţii consideră un fluier sau o mască prost realizată un suvenir la care mă voi uita cu plăcere peste câţiva ani (buni) şi voi spune: băi, pe-ăsta l-am luat de la Râşnov, după care îl voi şterge de praf şi-l voi pune alături de alte obiecte asemănătoare (dacă nu chiar identice) privindu-le mândru.

Spuneam puţin mai sus că am văzut foarte multe cupluri. Într-adevăr, aşa a fost. Şi nu era nici Valentines Day şi nici Dragobetele. Să fi realizat oare românii că pentru a iubi nu ai nevoie de o zi specială? Puţin probabil, însă mie îmi place să fiu optimist şi nu de puţine ori idealist aşa că o să mă gândesc cu plăcere la imaginile care mi-au rămas în minte.

Adevărul e că pentru braşovenii dornici de plimbări nu foarte scumpe în afara oraşului, e mai uşor să dea o fugă până la Râşnov, să petreacă câteva ore în compania persoanei iubite, să se relaxeze, decât să mănânce nu ştiu ce mâncăruri sofisticate în Poiană sau mai ştiu eu pe unde.

Singurul minus pe care nu l-am putut trece cu vederea a fost că deşi terasa/barul îşi păstrau iz-ul medieval, vitrinele şi termopanele te ţineau ancorat în realitate. Ce mai lipsea de acolo? Un hotspot. Poate că sună aiurea pretenţia mea, însă recunosc sincer că era o locaţie numai bună de live blogging. Şi chiar fără, n-aş fi spus nu la câteva ore petrecute acolo alături de cineva drag în compania căreia să scriu câteva rânduri: un articol, o poveste sau chiar o descriere a ceea ce văd şi simt.

Poate cu altă ocazie, deoarece Cetatea Râşnovului a trecut pe lista locurilor unde vreau să mai ajung în viitorul apropiat. Din varii motive.