Comments (15)

By A.Faith, 31 - December - 2009 17:40

• linişte şi sănătate în familie
• să scap cu bine de liceu & bac şi alte prostii de genul
• să găsesc cel mai bun drum pentru viitor, să trec la nivelul următor
• 10.000 de kilometri de parcurs la volan
• să conduc 50 de maşini diferite
• (cel puţin) o experienţă off-road veritabilă, atât ca pasager cât şi ca şofer
• să schiez şi să mă dau cu snowboard-ul
• 10-15 kg în plus
• să (re)văd şi alte locuri din România frumoase
• să cunosc şi mai mulţi oameni faini
• mi-ar plăcea un DSLR (Kit Olympus sau Kit Canon ) şi-un desktop cu 2 monitoare, dar nu cred că o să am parte de ele în 2010
• să-mi (re)pornesc cel puţin un proiect personal pe care să-l duc acolo unde mi-am propus
• să-mi organizez viaţa după un program, măcar 50% din timp să fie planificat şi nu la voia întâmplării.
• să beau o bere cu Mihai Barbu (mongolia.ro)
• să învăţ lucruri noi
• să râd şi să zâmbesc mai des
• să termin de citit toate cele 4 cărţi începute anul ăsta
• să zbor (avion, parapantă, whatever)
• să fac un drum ceva mai lung cu bicicleta şi cu rucsacul în spate (Slatina e un oraş interesant şi apropiat)
• să-mi schimb telefonul mobil
• să fiu mai ordonat
• să mănânc la un restaurant exotic ceva special
• să am biroul meu
• să merg la mai multe concerte şi să-mi cumpăr mai multe albume de muzică
• să văd un film 3D
• să-mi iau o floare/plantă de care să am grijă
• să gătesc pentru prieteni într-o seară
• să merg cu motocicleta
• să merg cu ski-jet-ul

Cred că sunt suficiente idei pentru 2010. În mare, mi-am conturat în cap planurile pentru anul care urmează. O voi face mai bine după petrecerea de astă seară, pe hârtie, cu pixul în mână, ca să am ce să bifez. E un sentiment al naibii de frumos să începi o listă şi pe măsură ce timpul trece, să tot bifezi elemente de-acolo. Îţi ridică moralul şi te ambiţionează.

Hai, seara bună, petreceţi frumos, aveţi grijă de voi! La mulţi ani!

PS: recomandare muzicală pt 2010.

Spike – Cine vine
Asculta mai multe audio Muzica

sursa foto

Comments (16)

By A.Faith, 28 - August - 2009 17:01

Aseară, butonam Picasa şi am găsit nişte poze cu o mai veche prietenă, cu care am vorbit destul de des în ultima vreme. De multe ori obişnuiam s-o sun când plecam de-acasă şi mi-era greu să merg singur până unde aveam drum. Şi uitându-mă la pozele ălea, mi-a venit în cap o întrebare: când m-a sunat ea ultima oară? Spre ruşinea mea, memoria nu m-a ajutat foarte tare să-mi aduc aminte când s-a întâmplat ultima oară chestia asta

Peste noapte, m-am tot gândit serios la lucrul ăsta şi luând agenda telefonului la puricat, am observat că sunt multe persoane care n-au mai dat un semn de viaţă de multă vreme. Ştiu că o să spuneţi acum că dacă îmi doresc aşa tare să vorbesc cu ei, ar trebui să fac eu primul pas, să dau eu primul telefon, dar e curios cum unii pur şi simplu uită să întoarcă favoarea. Şi nu mă raportez la o zi, două, ci la luni de zile în care persoanele respective trăiesc fără a spune nimic.

„Aşa, şi? Dacă pot trăi fără tine, înseamnă că şi tu poţi trăi fără ei!”

Pefect adevărat, numai că ne întâlnim întâmplător pe stradă şi e plăcut să vezi pe cineva cu care ultima oară când te-ai văzut te-ai înţeles foarte bine. Ai o reacţie, de cele mai multe ori, de bucurie, reîntâlnind o persoană cunoscută cu care îţi făcea plăcere să stai de vorbă. Şi vă opriţi, vă salutaţi şi mai departe… ce? Nu ştii cu ce să-ncepi o conversaţie! Că a trecut multă vreme de când nu v-aţi mai auzit…

Acelaşi lucru e valabil şi în mult-prea-mediatizatele reţele sociale. Ok, suntem prieteni, ne uităm unul la pozele celuilalt, eventual ne comentăm blogurile şi aşa mai departe, dar nu îndrăznim să dăm un telefon să vedem ce mai face celălalt. Uite, un exemplu de “Aşa DA!” este amicul Eugen. Nu de puţine ori a nimerit cu un telefon într-un moment potrivit! Că e băiat de treabă şi îşi mai aduce aminte şi de unul, de altul, chiar dacă are job şi o viaţă socială destul de activă.

În schimb, există persoane care fiind la o aruncătură de băţ de subsemnatul, se mulţumesc la a-i întreba pe alţii de umila mea existenţă. Şi în categoria lor, intră şi rude, şi prieteni, şi vecini, şi amici, şi colegi şi foşti colegi şi tot aşa. La voi e criză stimabililor? Vă costă aşa tare un minut sau o bere?

Aşadar,

Nu lăsa pe mâine, telefonul pe care poţi să-l dai azi! S-ar putea să-ţi ofere oportunitatea pe care o căutai, unde nici nu te aşteptai! Şi totul e la doar un telefon distanţă!

Tu, când m-ai sunat ultima dată?

Comments (5)

By A.Faith, 16 - August - 2009 2:19

… cum poate o femeie să-ţi schimbe ziua cu un simplu zâmbet sau cu o vorbă.

Fie că e vorba de mama ta, care îţi dă un sfat util sau de o necunoscută care îţi zâmbeşte frumos, uitându-se în ochii tăi în timp ce trece pe lângă tine, e incredibil!

Însemnare scrisă pe 13 august, la ora 3 şi 21 de minute, în speranţa că aşa îmi creez un dead-line în care să vă povestesc ce-am făcut prin mega-vacanţa mea de anul ăsta.

Comments (6)

By A.Faith, 21 - July - 2009 8:20

Ţi-ai imaginat vreodată cum ar arăta lumea dacă tu nu ai exista? Altfel spus, cu ce ai schimbat tu lumea din jurul tău? Care a fost aportul tău la viaţa celor apropiaţi care i-a schimbat într-un mod în care să îşi aducă aminte multă vreme de-acum înainte?

Încep eu, cu un exemplu personal: datorită mie, există persoane care la ora actuală se pot mândri că au ajuns unde nu şi-ar fi închipuit niciodată. Există persoane care datorită sfaturilor mele şi susţinerii avute din partea mea la un moment dat în viaţă, acum au căpătat încredere şi au pornit-o pe un drum care le va asigura un viitor dacă vor continua la nivelul la care au ajuns acum. Sunt persoane care-mi datorează un mulţumesc

Tu, cum ai schimbat lumea din jurul tău?

PS: aştept poveşti, vreau să citesc reacţiile la acest blog exact aşa cum citesc o carte din care să trag învăţăminte

PPS: mă gândeam de mult la ideea asta, însă tweet-ul ăsta m-a ambiţionat să public asta

Comments (6)

By A.Faith, 11 - June - 2009 22:06

Consider că viaţa e ca o afacere, cu reguli la fel de stricte şi momente de care trebuie să profiţi atunci, că a doua oară nu te mai întâlneşti cu ele şi nu trebuie să pierzi timpul.

Când spun că mi se pare o idee bună să priveşti viaţa ca o afacere mă gândesc în primul rând la a pune pe două coloane ceea ce câştigi şi ceea ce pierzi dacă faci ceva, din când în când. Te-ai apucat de-o facultate şi ai terminat primul an? Fă o listă şi trage linie: ce-ai câştigat şi ce-ai pierdut? Dacă îţi dă cu minus, cred că nu-i o idee rea să te laşi de ea şi să te apuci de altceva

Şi dacă ideea asta e aşa bună, cred că merită aplicată la orice. Desigur, nu spun că e ceva uşor de făcut, însă consider că rezultatul final e de cele mai multe ori cel mai important. E greu să renunţi la o facultate după un an de zile de mers zilnic la cursuri, după ce te-ai integrat într-un colectiv şi după ce te-ai obişnuit cu câţiva profesori. E vorba de obişnuinţă şi de ritmul pe care ţi l-ai autoimpus în ultima vreme. Nu ştiu câţi oameni se adaptează aşa uşor la schimbările la care sunt supuşi de-alungul vremii.

De ce spun toate astea? Pentru că de curând am fost pus în situaţia de a trage linie şi a trage concluziile: ce-am câştigat şi ce-am pierdut? Şi mi-a dat cu minus şi a trebuit să schimb nişte chestii în viaţa mea. Nu ştiu dacă e cea mai bună decizie pe care am luat-o, însă voi lăsa timpul să demonstreze dacă am făcut ceea ce trebuia făcut de mult sau dacă am greşit.

Ce-am pierdut?

Nu ştiu dacă e aşa de important să scriu (tot) ce am pierdut, însă o chestie mi se pare demnă de menţionat. Consider că am pierdut un prieten drag, faţă de care am avut mereu respect şi pe care l-am considerat mereu apropiat. Totodată, consider că am mai pierdut şi nişte nopţi total aiurea şi de prea multe ori mi-am pierdut firea sau gândirea lucidă.

Ce-am câştigat?

Am câştigat nişte clipe frumoase, care la un moment dat au însemnat ceva, dar care nu pot să suplinească chinul de zi cu zi al unei relaţii care nu merge.

Cred că e mai trist să încerci să resuscitezi ceva ce a murit de mult sau să te tot minţi sigur că totul o să fie bine, deşi eşti conştient că n-o să fie aşa.

Vreau să închei această însemnare într-o notă oarecum optimistă, pentru că nu vreau să mă las foarte afectat din punct de vedere moral de această schimbare. Voi încerca să merg mai departe, cu mai puţini prieteni ca până acum, în speranţa că la un moment dat, o să fie mai bine. Nu regret nimic, le trec pe toate la experienţă de viaţă. Recomandarea muzicală este Paraziţii – Fii pregătit.

PS: aş prefera să nu se işte o discuţie interminabilă în comentarii, cu spălatul rufelor în public. dacă există nelămuriri sau chestii de discutat, cei implicaţi direct (sau nu) pot să-mi spună în privat