Suntem cei mai tari!
Să spunem că una din convingerile mele este aceea că modul de abordare a unei probleme rezolvă treaba în proporţie de 50% dacă e cel bun. Ai de scris un articol şi începi să te lamentezi că se apropie dead-line-ul… aproape sigur n-o să te încadrezi în timpul rămas. Pentru că te lamentezi.
De aici până la gândirea exclusiv optimistă se ajunge datorită lipsei de realism. În opinia mea, atunci când ai ceva de făcut, nu trebuie să ai focus nici pe optimism, nici pe realism. Câte puţin din fiecare ajunge.
De ce scriu asta?
Văd de la o vreme tot felul de îndemnuri naţionaliste şi nu numai. Cumpăraţi Dacia Logan să aibă ce mânca ăia de la uzine, cumpăraţi produse româneşti, mergeţi în excursii în România pentru că e o ţară foarte frumoasă şi restul lumii e de căcat şi nu merită atenţia, echipa de fotbal a României e cea mai tare din lume, iar arbitrii ne fură întotdeauna. Sună cunoscut?
Ok, şi ce e rău în asta?
Imaginaţi-vă următoarea chestie: eşti cel mai bun din clasă. O clasă dintr-un liceu modest. Toţi profesorii te susţin, îţi promovează imaginea de „zeu” şi dacă stai să asculţi toate poveştile lor despre tine, ai putea crede chiar că eşti noul Einstein. Toate bune şi frumoase, până când te duci la o olimpiadă şi îţi dai seama că există o mulţime de persoane, care nu numai că sunt la fel de bune ca şi tine într-un anumit domeniu… unii chiar te fac să te simţi analfabet. Vă place Caragiale? Mie da. Zău dacă vă mint, omu’ ăsta e mai şmecher decât Nostradamus sau orice alt vizionar. De ce? Pentru că văd “Goe” zi de zi şi “mamiţici” care îi laudă indiferent de ceea ce fac.
„Unde vrei să ajungi cu asta?”
Doiule, ia zi omule, de ce să-l susţin pe Ionuţ Stroe că şi-a făcut blog? Îi fac şi eu blog câinelui meu şi vă dau de băut, mi-l promovaţi? Nu contează că după o lună, două de zile se duce dracu’ şi nu uit de el, mi-l promovaţi? Îmi pare rău că n-ai fost la Webstock, la discuţia despre monetizare, când a fost o aprigă discuţie între Zoso, Răzvan Şerban, Andrei Roşca şi Bobby Voicu, unde s-a discutat despre advertorialele de 5€ şi cele de 150€. Vezi articolul de la Zoso. E cam acelaşi lucru: ce promovezi, ceva mult sau ceva bun?
Tudor, de ce să îi zic lui Cornel Mitroi că e cel mai tare speaker ever şi că a fost cea mai tare prezentare la care am asistat vreodată? Vrea să audă asta? Să se ducă la Blogatu, el l-a periat astfel. De ce să nu-i spun acum ce-a greşit, ca data viitoare când asist la vreo prezentare făcută de el, să am un sentiment la fel ca la prezentarea făcută de Chris Heilmann.
Craiovamea.org
Dacă tot am început discuţia asta, hai să spun câte ceva şi de proiectul ăsta. Când Tudor l-a prezentat, a făcut-o în aşa fel încât auditoriul a crezut ceea ce-a spus (vezi Tudor, îţi recunosc meritul că vorbeşti bine în public, pe când Cornel mai are puţin de lucru) însă mie mi s-a părut puţin cam prea multă laudă. Şi ce-am făcut? M-am dus la Alin Mechenici, l-am rugat să-mi dea telefonul şi să caut ceva pe net (poza aici). Am căutat „Craiova e mişto”. Şi ce-am găsit? Exact, nimic. Deci, Craiovamea.org este platforma de care aveam nevoie pentru a promova Craiova. De-acord cu mine toţi de prin Craiova?
Păi bă băieţi, nu ştiu cum să vă spun eu vouă, dar dacă peste 2-3 luni nu văd Craiovamea.org la nivelul la care trebuie să fie (ca dezvoltare a platformei şi a comunităţii) pe cuvânt că o să fiu critic. Al dracu’ de critic. De ce? Pentru că îmi pasă. Dacă mi se rupea de proiectul vostru, nu-l mai sunam pe Gabi Nistoran aproape în fiecare zi să îl pun în contact cu Cătălina pentru a filma clipurile ălea (pentru care niciunul n-a primit credit), nu mai discutam cu doi studenţi străini veniţi în România la studii printr-un program Erasmus pentru a le lua un interviu pentru Craiovamea.org şi aşa mai departe.
Ia zi Tudor, preferai să îţi spun că e cel mai tare proiect pe care l-am văzut în viaţa mea şi-atât sau să citeşti tot acest feedback?
PS: se pare că a scris şi Zoso un editorial frumos pe tema asta în această dimineaţă.

