Comments (1)

By A.Faith, 10 - April - 2008 20:00

Afară ploo . E una din zilele ălea de primăvară de zici că vine toamna. E joi, iar sâmbăta parcă nu mai așa de aproape ca până acum. Nu știu de ce, dar atunci când aștepți ceva parcă timpul trece mai greu. Care-i de fapt și de drept faza? Aseară nu prea am dormit. Motive sunt multe, da’ nu e momentul să discut despre ele acum. Nu cred că este vreodată un moment bun să discut despre ele. În fine. Ideea e că m-am obișnuit să visez noaptea câte ceva. Fie că-i vorba de vreo altă plecare pe nu știu unde, fie că e vorba de vreo amintire vagă, de demult sau de vreo întâmplare care are legătură cu ziua care tocmai s-a încheiat, se materializează într-un vis.

Nu puține au fost momentele în care am stat o zi întreagă să mă gândesc la semnificația unui vis de peste noapte, restul activităților fiind trecute pe locul doi. Mi-aduc aminte că acum 2 zile am visat că eram la țară cu un vecin de-al meu și că în tren era înghesuială mare. Ce mi-am amintit însă sunt ochii unei fetițe, colegă de compartiment. Avea privirea aia inocentă a franțuzoaicelor de câțiva anișori, cu părul negru și tuns în stilul Amélie. Toată ziua am avut în cap imaginea aia.

Mai demult, am visat că eram într-o scară de bloc și mă plimbam cu liftul. Aveam compania unei necunoscute, dar bag seamă că “rolul” ei nu era figurantă. Și colac peste pupăză, tocmai când mă pregăteam să deschid ușa liftului, hop, o profă de la mine din liceu. Cam ciudată moaca ei, probabil mi-a rămas întipărit în minte scandalul pe care mi l-a făcut ea acu’ vreo 2 ani. Clasicele “ce căutați voi aici” și “ușchiala acasă”.

Aseară am schimbat playlist-ul și poate eram învățat cu melodiile ălea. Totuși, Nimeni Altu’ m-a convins. Merită 27 RON pentru albumul său. Asta dacă reușesc să dau de Magazinul Muzica. Pyuric mi-a dat ea niște indicații, sper să nu mă lase la greu orientarea mea geografică.

Și de ce n-am visat nimic azi noapte, în puținele ore în care am dormit? Nu, nu mi-a furat cineva visele, cum mi s-a mai furat o dată somnul. Să fi dat oare imaginația mea faliment? Nu, având în vedere tot felul de trăznăi care-mi trec zilnic prin cap, sigur nu ăsta-i motivu’! Dacă era așa, cine dracu’ îmi concepea faza de ieri, cu arhitectura BRAIN?

Un lucru e cert : Nu poți să visezi dacă nu adormi.

Afară ploo

Iar eu, pentru că sunt modest și știu să-mi organizez foarte bine timpul, m-am apucat să instalez Mandriva 2008.1 Spring Edition. Poate dau dracu’ tot și rămân fără sistem de operare înainte de deplasarea de sâmbăta asta. Atât mi-ar mai trebui.

Oricum ar sta treaba, afară ploo .

Comments (3)

By A.Faith, 10 - April - 2008 16:42

Promisiunea e promisiune. Didişor, uite ce zic eu :

1. Ziua cea mai frumoasă ?
Sâmbăta, când dorm muuuult şi nu au ai mei chef de curăţenie

2. Lucrul cel mai uşor ?
Să critici fără niciun temei

3. Cel mai mare obstacol?
Prostia şi indolenţa.

4. Cea mai mare greşeală ?
Orice greşeală repetată, e de 10 ori mai gravă decât prima dată când o faci. Acum nu mai ai scuza “nu mi s-a mai întâmplat asta niciodată”.

5. Cauza răutăţilor ?
Firea umană şi de multe ori neştiinţa.

6. Cea mai mare înfrângere ?
Am fost nevoit o dată să-mi retrag cuvintele spuse, chiar dacă eu rămâneam în continuare de aceiaşi părere.

7. Prima necesitate ?
Muzica. Fără muzică sunt mai absent.

9. Cel mai mare defect ?
Mult prea încrezător decât ar trebui să fiu. Prea optimist şi uneori naiv.

10. Persoana cea mai periculoasă ?
Persoana care te cunoaşte cel mai bine, fiindcă e capabilă să-ţi anticipeze paşii, răspunsurile şi să te ţină în şah.

11. Cel mai urât sentiment ?
Furia

12. Cel mai frumos cadou ?
Fericire la pachet

13. Cel mai bun remediu?
Să te trezeşti dimineaţa lângă ea în pat.

14. Protecţia efectivă ?
Love Plus

15. Cele mai necesare persoane ?
Alter-ego.

16. Sentimentul cel mai frumos ?
Sentimentul care a dăinuit de-alungul vremii şi datorită căruia existăm toţi

Zmeurica şi Cristina, voi ce spuneţi?

Comments (0)

By A.Faith, 6 - April - 2008 0:17

Înainte de toate, înainte de a începe ceea ce vreau să numesc o relatare a unei clipe, vreau un plan. Înainte de a începe îmi fac un plan. Scriu undeva la început toate ideile. Având posibilitatea de a vedea o transpunerea în realitate a unui vis, înainte de a povesti clipa, îmi fac un plan. Mă liniştesc pentru o clipa – o altă clipă, iar o dată expirat aerul din plămâni, repet pentru a treia oară : îmi fac un plan.

De-ar fi să catalogam de la bun început totul ca pe o afacere bună sau rea, n-ar trebui facem nimic. Pur şi simplu să vegetăm şi să lăsăm lumea din jur să facă totul pentru noi. Să vegetăm ? Da, ăsta e termenul prin care poţi defini cel mai bine această idee. Încercând ceea ce puţini au reuşit, totuşi aplic cele spuse anterior şi renunţ la ideea de a judeca înainte prea mult ce va fi după şi o spun : „a vegeta sau a nu vegeta, aceasta-i întrebarea!” N-a spus-o Shakespeare, am spus-o eu.

Încă de la bun început, negăsindu-mi locul potrivit pentru a scrie, judecam ideea că n-ar fi o „investiţie” prea bună să scriu aici. Repetând aceleaşi cuvinte mereu, încerc să mă conving : merită! Repetiţia e mama învăţării la urma urmei. Revenind la ideea imediat următoare acelei clipe, aş vrea să stabilesc iniţial limitele investiţiei. Şi când spun limite, mă refer la cele două sau mai multe puncte care definesc ceva, în cazul de faţă : începutul şi sfârşitul. Iar dacă-ţi cunoşti limitele, pentru binele tău şi-al celor din jur, cea mai bună investiţie ar fi să le depăşeşti. Vechile obiceiuri mor cel mai greu. Asta e de reţinut!

Limitele sunt simple, dar complexe : îmi doresc cercul perfect, alcătuit din două jumătăţi oarecare sau vreau triunghiul, care cu riscurile de rigoare, poate descrie şi el într-un final un cerc. Înainte de a pleca la drum, arunc o privire înapoi, de dragul vremurilor trecute : merită ? Asta vom afla pe parcurs!

Comments (4)

By A.Faith, 2 - March - 2008 14:00

Ei bine, ceea ce acum un an de zile era un vis frumos, dar venit dintr-un viitor mult prea îndepărtat, se pare că în ziua de azi nu mai e chiar aşa de irealizabil. Îmi aduc aminte că într-o seară târzie de primăvară (spre vară) stăteam pe la 4 dimineaţa şi mă chinuiam să trag un film nou, cu vreo 5 ore pretime (adică aflasem de el cu 5 ore înainte să apară pe vreun tracker) de pe un ftp. Şi mă chinuiam şi mergea jalnic. I-am contactat pe băieţii de la un alt tracker englezesc proaspăt deschis (ei îmi dăduseră pontul) şi şi-am întrebat cum stă treaba cu ftp-ul respectiv, al cui e şi alte detalii de genul ăsta. Şi mi-au explicat băieţii că e vorba de un server cumpărat şi ţinut în Franţa, cu ţeavă ţeapănă într-un datacenter de prin Paris (vă închipuiţi ce peering aveau ăia?) şi că au dat pe el ceva bani. Plus că plăteau vreo 150$ lunar. Ce mai dom’le, un adevăra basm!

Acum, după ce treaba cu torrent trackerele s-a mai domolit şi în ţara noastră, filtrându-se pleava şi dispărând interesul puştilor messengerişti de a-şi face tracker hostat acasă (nu mai spun de faptul că au devenit acum bloggeri şi ne povestesc de faptul că părinţii le ia cablurile de la calculator sau fac spam pe google), pe calculatorul care se închidea la ora 22 după certuri îndelungi cu părinţii, apare posibilitatea de a se mări eficacitatea acestor servicii p2p. Ce vreau eu să spun? Păi să dau un exemplu:

1. apare film.release[2008] făcut de un tip din franţa să zicem. time 0, apare pe ftp.site.tld . gagiu’ să zicem că are bandă bună
2. eu am un seedbox legat la RoNIX şi pot să trag de la ăla cu ~1MB pe secundă. asta înseamnă că în 15 minute eu am pus la dispoziţie un torrent cu acel film
3. 5 minute mai târziu acesta ajunge pe mininova şi pe alte site-uri care se ocupă cu indexarea de torrenţi
4. alte 10 minute mai târziu are deja 3-4 seederi
5. o oră mai târziu, se poate scoate torrentul de la seed de pe seedbox

Sună bine, nu? Şi cât costă toată afacerea asta? Păi :

• NAS Storage device : varianta 1, varianta 2, varianta 3, varianta 4
• închiriere spaţiu într-un data center cu legătură directă la RoNIX (gigabit) + legătură externă stabilă şi fiabilă (cam greu de găsit)

Ideea mi-a venit când am citit însemnarea asta pe blogul MYLRO. Dar cum probabil în România nimeni nu foloseşte torrenţii pentru a downloada, această ideea n-ar avea succes vreodată. Nu?

Informaţii suplimentare aici.

Comments (3)

By A.Faith, 31 - January - 2008 20:07

NU, cel puţin în următoarele 6 luni, nu plănuiesc să ies din blogosferă. Atunci, de ce acest titlu? Păi pentru că săptămânile ăstea am lăsat-o mai moale cu online-ul, în special cu blogul. Asta se reflectă cel mai bine în statisticile de trafic, deoarece în alte statistici stau bine, poate chiar foarte bine (cel mai bine de când a apărut afaith.eu). De ce lipsa asta de interes/activitate? Pentru că m-au ţinut în priză nişte probleme din viaţa de zi cu zi, aflate în strânsă legătură cu şcoala (a se citi matematica, bat-o vina!). Acum, că le-am rezolvat (a se citi am scăpat),, vreau să-mi dedic timpul liber din săptămâna ce urmează proiectelor faţă de care mi-am luat un angajament şi pe care nu vreau să le abandonez. Continue reading 'Mă las de blogging ?'»