Comments (5)

By A.Faith, 31 - January - 2010 20:14

Este drumul cu cei mai mulţi sinucigaşi pe km. L-am făcut de cel puţin 10 ori în ultimele 12 luni şi de fiecare dată şoferul (fie că am fost eu sau altcineva) a fost nevoit să încetinească până la viteze foarte mici pentru a trece pe lângă un dobitoc cu sânge în alcoolul din vine, care abia se mai ţinea pe picioare şi se ghida spre casă după axul drumului.

Azi, pe lângă faptul că drumul avea 2 benzi pe care puteau merge cu greu două maşini, s-a găsit un dobitoc care mergea pe 7 cărări să ţopăie de pe acostament fix în mijlocul drumului. Şi e nasol pentru o maşină fără ESP să frâneze cu 2 roţi pe zăpadă şi 2 roţi pe drumul ud. Şi spune-i de mamă, de tată, de fraţi şi alte neamuri, că deh, ce poţi să-i faci?

În rest, toate bune şi frumoase. Aviz amatorilor de Rânca: nu se poate urca fără cauciucuri de iarnă şi/sau lanţuri. N-ar strica să aveţi 2 perechi de lanţuri la voi să vă echipaţi şi roţile din spate, indiferent dacă aveţi sau nu ESP. Eu am experimentat sentimentul de a vedea Octavia pusă de-a latu’ drumului şi de a mă ruga să nu vină vreunu’ sanie de sus. Totuşi, să nu divagăm. Aici ninge ca-n poveşti, zăpada e cu cel puţin 30 de cm mai mare decât era ieri. Powder all-the-way.

Eu îmi pun la încercare internetul via Orange folosindu-mi telefonul pe post de modem. Se descurcă ok. Cea mai mare viteză obţinută? 9kb/s. Suficient cât să-mi aduc aminte de vremurile în care în funcţie de modul în care cârâia modemul, ştiam viteza cu care o să stau pe net.

Alleks, Vali, Virgil, Ovisebdan, voi ce mai aşteptaţi? Hopa sus în(tr-o) maşină şi hai pe pârtie, că-i tare fain pe-aici!

Comments (9)

By A.Faith, 17 - January - 2010 23:32

Aviz iubitorilor de maşini (4×4): în clipurile care urmează e înfăţişată moartea crudă a unor Jeep-uri într-o manieră barbară. Există posibilitatea să aveţi reacţia pe care o are un iubitor de animale când vede un clip ca ăsta .

Fiindcă în 2009 a fost criză, guvernul SUA a încercat să dea o gură de aer producătorilor de autovehicule. Să mănâncă şi gura lor ceva. Nu numai că n-au făcut mare brânză şi au cheltuit bani aiurea, dar au scos de pe drumuri maşini care nu meritau o moarte aşa urâtă. Poate sunt eu prea „sentimental”, dar nu se cuvine să strici un Jeep Limited aşa cum o să vedeţi în clipul de mai jos.

Continue reading 'Americanii-s de vină!'»

Comments (21)

By A.Faith, 6 - December - 2009 2:34

Nu cred că există internaut român care să nu fi văzut interviul lui Zoso cu Băsescu. Mărturie sunt trackback-urile şi reacţiile monitorizate de Zelist şi uberVU. Totuşi, nu cred că există foarte mulţi care au văzut chestiile de mai jos: Continue reading 'Interviul cu Zoso'»

Comments (16)

By A.Faith, 6 - October - 2009 15:03

Sâmbătă a fost sâmbătă toată ziua, la fel cum şi duminică a fost duminică toată ziua, numa’ că azi.. azi a fost marţi! Încă nu a trecut toată ziua, da’ a fost suficient cât a trecut ca să fie pomenită multă vreme de-acum înainte ziua asta, cel puţin în calendarul meu.

Circulam şi io regulamentar, ca orice pieton pe trecere, în drum spre şcoală. Deşi m-am trezit cu greu şi mă gândeam ce mişto ar fi dacă aş trage azi un chiul să dorm şi mai mult, că nu strică un somn în plus, circulam aşa.. lejereanu spre şcoală. Pac ochi în stânga să văz dacă vine vreo herghelie de cai pe patru roţi, trec o bandă, pac ochi în dreapta, să văd iarăşi dacă vine vreo dihanie motorizată când era să rămână blogosfera fără un reprezentant de prin părţile Craiovei.

Lăsând gluma la o parte, azi era să rămân fără un picior sau mai grav, să fiu redus la tăcere. O fracţiune de secundă şi un pas au făcut diferenţa. După cum spuneam, traversam şi eu regulamentar strada, ca orice om, pe la trecere, asigurându-mă din tote părţile, cum suntem învăţaţi de mici, când prin dreapta unei maşini oprite să-mi dea mie prioritate îşi face loc un Opel Vectra maro cu numere de Bulgaria, grăbit probabil fiind. Am apucat să-l văd cu coada ochiului şi m-am oprit, însă roata lui a trecut peste piciorul meu, moment în care am simţit că-mi cade cerul în cap. Durere mai cruntă ca asta n-am simţit vreodată în viaţa mea. Evident că mi-am etalat vreo 15-20 de minute tot repertoriul de înjurături şi alte vorbe de duh, însă fără vreo valoare. Răul a fost făcut.

În primă fază am crezut că nu-i ceva foarte grav, dar pe măsura trecerii timpului piciorul a început să se umfle şi durerea să persiste. Nasol moment. Fuguţa la spital, urgenţă, radiografii, chestii d-ăstea. Se pare că oasele sunt întregi, la locul lor, dar tasate. Recomandare de la dom’ doftor: repaus la pat, comprese cu gheaţă, Fastum gel şi nu ştiu ce calmant în caz de nevoie. Citez: „ai noroc, putea să fie mai rău”. Yeah, tell me about it!

Acum, stau şi mă gândesc la ce-a păţit săraca Cora, când a spulberat-o ăla în iarnă de am crezut că-mi moare în braţe: să vezi cum te loveşte o maşină care îşi vede nestingherită de drum, iar tu să rămâi jos, cu dureri şi neputincios. E un sentiment foarte nasol să realizezi că nu poţi să faci nimic în privinţa unei probleme de genul ăsta, că dobitocu’ din spatele volanului poate să lovească pe cineva din plin 100 de metri mai încolo şi să o calce la fel de bine, că doar are numere de Bulgaria, îl doare în başcheţi.

Oricum, o să-mi fie învăţătură de minte, şi ca şofer şi ca pieton: ochii beliţi în toate direcţiile, cu e mare grădina asta zoologică în care ne ducem zilele.

Hai că n-aţi scăpat încă de mine, tre’ să mă mai suportaţi puţin !

sursa foto

Comments (9)

By A.Faith, 27 - August - 2009 15:44

Încep să scriu acest articol cu riscul de a-i supăra pe unii, însă cred că e nevoie de o clarificare cu privire la împrumuturi băneşti!

De prin decembrie muncesc şi sunt remunerat pentru munca pe care o depun, deci mă pot lăuda cu o oarecare independenţă financiară faţă de ai mei. Altfel spus, atunci când vreau să ies la un cico în oraş, nu mai e nevoie să trec pe la mama şi pe la tata şi să spun poezia. E suficient să trec pe lângă un bancomat şi am rezolvat problema. Şi nu am avut decât o singură dată o problemă reală cu banii, când am fost nevoit să împrumut. Ok, mint, au fost două

Să vă spun o poveste, ca să nu fiu rău aşa… din prima Să presupunem că faci parte din cunoştinţele mele şi că dacă îţi faci puţin curaj, îndrăzneşti să mă suni să mă scoţi la o bere sau ceva de genul ăsta. Altfel spus, nu îmi eşti în totalitate străin. Şi mă suni şi mă scoţi la o bere şi după două trei guri, vine întrebarea: auzi amice, n-ai să-mi dai şi mie nişte bani cu împrumut? Şi-ntreb şi eu, un alta, de genul „la ce-ţi trebuie”, „când se întorc înapoi în contul meu”, ca să fiu sigur că nu-i ultima dată când te văd la culoare

După terminăm noi berile, bag plasticu, scot hârtiile, bag plasticu’ la loc şi-ţi dau ţie hârtiile. Wrong move! O lună jumate’ după nu ma aud nimic de tine. Niciun telefon, niciun semn de viaţă. Între timp, eu cam uitasem de bani şi de altele, că nu stau acasa, contorizând fiecare secundă de aşteptare. Doar că aflu de la un binevoitor prieten comun, că mâine pleci la mare. În Grecia. Şi-atunci mi se aprinde beculeţul: păi ia stai prietene, ce facem noi aici? Mi te plângi că n-ai bani să te uşurezi în centru şi că mi-aş face pomană dacă ţi-aş plăti berea şi tu mâine pleci în Grecia? Ai câştigat la Lotto între timp şi n-am aflat eu?

Întrebarea logică este: şi cu banii mei cum rămâne? Continue reading 'Dă-mi şi mie nişte bani cu împrumut…'»