Comments (3)

By A.Faith, 9 - June - 2009 20:13

Bun, bun subiectul ăsta propus de GreenPixel pentru concursul organizat de Bobby Voicu. Îmi place pentru că îmi amintesc cu drag de zilele când internetul era ceva tabu înainte de ora 20, iar la ora 16-17 stăteau pe net doar „ăia cu bani”, care-şi permiteau să plătească facturi duble la Rromtelecom. Sau preafericiţii cu CableLink 64 (KB/s) .

Early days

Prima dată când am intrat pe net a fost în ’99, când am deschis din greşeală Internet Explorer 5, pe un PC de la un internet cafe. Erau vremurile ălea când plăteai diferenţiat dacă vruiai să navighezi sau doar să te joci vreun joculeţ demo (n-aveau bani să cumpere versiuni full pe vremea aia). Am nimerit în home-page-ul Yahoo! şi de-atunci totul e istorie

Uşor, uşor am învăţat cam toate internet cafe-urile din Craiova: unde era cel mai ieftin, unde era cel mai răcoare, unde erau cei mai de treabă oameni, unde se juca CS şi unde se juca Starcraft sau NFS Porsche (proaspăt apărut la vremea aia…).

Diferenţa între mine şi ceilalţi era că eu stăteam 2-3 ore cu IE-ul pornit (n-aveam posibilitatea să instalez alt browser pe-atunci) în loc să butonez frenetic tastatura în cine ştie ce joc. Citeam diverse chestii prin ediţiile online ale ziarelor sau pe site-urile televiziunilor care se promovau din joi în paşti pe sticlă. Aveam o agendă în care îmi notam adrese de site-uri interesante pe care le prindeam din zbor la emisiunea prezentată de Andi Moisescu pe ProTV după ştirile de la ora 23 (am un lapsus şi nu-mi aduc aminte numele ei exact). Notam url-urile ad-litteram ) Şi uneori aveau muuuulţi parametri şi multe slash-uri ) . Erau frumoase vremurile ălea, pentru că ştiam că în 2-3 ore (nu-mi permiteam mai mult pe-atunci) trebuie să termin de văzut cam toate site-urile ălea, ca să am la ce să meditez acasă. N-aveam calculator pe vremea aia…

Internet acasă

Doi ani mai târziu mi-am luat calculatorul meu propriu şi personal. Degeaba am deschideam internet explorer-ul, pentru că n-aveam nicio legătură cu lumea exterioară digitală, în afară de o unitate CD-ROM Sony care uneori mergea, alteori se lăsa aşteptată.

Şi toate astea până într-o zi când mi-am cumpărat un modem 56k. Mi-am tras linie telefonică la mine în cameră şi am reuşit să mă conectez pentru prima dată la internet de-acasă. A fost o reală plăcere să deschid Google-ul din Internet Explorer-ul meu. Am stat 5 minute şi m-am deconectat, cu gânduri mari pentru „mai pe seară”. Şi „mai pe seară” am stat cele 5 ore îngăduite de cartela de PCNET împrumutată de un prieten. Totul a fost frumos până a venit factura. Atunci s-au prins ai mei e ce eram eu aşa fericit şi de ce îmi trăsesem fix în cameră. Am rămas fără cablurile de telefon şi a trebuit să promit că nu mai intru pe net de pe modem. Nu m-am ţinut de cuvânt, că mi-am cumpărat eu nişte cartele de RDS.Link (ăştia aveau reducere pentru conectările nocturne) cu banii strânşi zi de zi. Da, făceam sacrificii când eram mai mic pentru internet, nu cum sunt azi 3/4 din puştanii de clasa a 5-a: FiberLink-ul vine la pachet cu PC-ul, rupem torrentu’ şi dcpp-ul în 2.

Prin 2006 n-am mai rezistat, m-am ***** pe promisiunile făcute de RDS că o să cableze şi zona mea cu fibră optică pentru serviciul CableLink şi m-am abonat iar la Romtelecom (am uitat să vă spun că după 3-4 facturi consecutive cu sume cu multe zero-uri, ai mei au reziliat abonamentul şi mi-au vândut modemul într-o sâmbătă când nu am fost acasă, pe care totuşi am reuşit să-l recuperez între timp, graţie bunăvoinţei unui prieten de familie), de data asta pentru servicii ADSL, de bandă largă.

100 KB/s în download erau pentru mine mană cerească. Ce FUP (fair-user policy), ce „Gramafonu’” (era în toi operaţiunea) … trăgeam tot ce prindeam de pe net, de la poze funny până la filme. Umpleam golul de câţiva ani de chin prin prieteni, cunoscuţi şi internet cafe-uri.

Trebuie să menţionez că până să am internet acasă am reuşit să urc sus 2 site-uri funcţionale, ambele făcute în PHP (mă rog, la nivel very very very basic) şi un backend MySQL pentru meniul pe care îl vruiam dinamic. Şi toate astea prin internet cafe-uri şi pe calculatoarele unor prieteni. Ce IRC, ce CS, ce alte porcării d-ăstea? Nu prezentau un real interes pentru mine, fiindcă mereu m-a atras partea socială a internetului.

Mi-am exersat 2 ani engleza pe camerele de chat de la Yahoo cu filipinezi, englezi şi indieni. Era frumos să stai să vorbeşti cu cineva de la celălalt capăt al lumii despre ce-ai făcut azi, despre şcoală, despre chestii din viaţa de zi cu zi sau despre diferenţele culturale. De fapt, singurul lucru care conta pentru mine era faptul că reuşeam să vorbesc în engleză atât timp, dând o utilitate practică lecţiilor particulare din fiecare weekend.

Uşor, uşor, am început să îmi definesc un comportament online ceva mai adecvat: browser de calitate (a se citi Firefox), ad-blocker, social media şi la sfârşitul lui 2007, blogul Mai avusesem o tentativă prin 2005, cu proaspăt lansatul Blogger, însă nu a avut succes din motive lesne de înţeles.

Internetul a reprezentat pentru mine poarta de acces la lumea open-source, lume care fusese până atunci un vis frumos pe care mi-l doream transformat în realitate. Linux în 2005-2006 fără internet sau fără o comunitate offline care să îţi sară în ajutor atunci când ai probleme era inutilizabil. No mp3, no video, no good working office, no nothing! Am încercat să pun bazele unui LUG, însă lipsa de interes şi lipsa de coordonare + experienţă şi-au spus cuvântul. Totuşi, nu regret nimic din câte am făcut în sprijinul acestui SO.

Azi

Azi, pot să spun că internetul este pentru mine principala sursă de venit şi de promovare personală. Aici am reuşit să găsesc destul de multe cunoştinţe care ulterior mi-au devenit prieteni destul de apropiaţi. Tot prin intermediul său am reuşit să găsesc un job mai uşor, în contextul în care în ziua de azi o slujbă bună nu se găseşte chiar la colţ de stradă.

De ceva timp mi-am instalat în Firefox o extensie de contorizare a timpului petrecut online şi dacă e fac un calcul simplu, petrec în medie 5 ore pe zi în faţa monitorului. Da, a avea monitorul în faţă pentru mine e echivalent cu a avea un browser deschis. Filmele nu se pun la socoteală, p-ălea le văd din pat, de la distanţă Recunosc, e mai mult decât ar trebui, însă am de gând în viitorul apropiat să îmi organizez puţin altfel timpul şi să ridic prioritatea pentru sport, somn şi leneveală în balansoar, că tot a venit vara. Închei prin a spune că de cele mai multe ori, găsesc laptopul inutilizabil fără o conexiune la internet sau fără un HDD plin de filme sau muzică. Sunt singurul?

Comments (4)

By A.Faith, 6 - April - 2009 22:23

Cred că aţi auzit cu toţii de Twittere.ro, proiect iniţiat de Dan de la Spuse.ro? Dacă nu, atunci fuguţa repede aici să vă înregistraţi şi voi. E util celor care vor să ştie cine merită să fie urmărit şi care sunt variaţiile în topul twittosferei româneşti.

MicroPlaza e o jucărie cu care vezi cine a dat retweet la ce şi astfel poţi verifica diverse poveşti apărute acolo în funcţie de popularitatea lor (se auto-intitulează micro-news agency).

Last, but not least, cel mai tare client pentru mine de twitter pe care l-am folosit: TwitterGadget. De ce îl folosesc în defavoarea TweetDeck-ului de Linux sau TwitterFox-ului? Pentru că nu e intruziv şi pentru că la mine Gmail-ul stă deschis mai mult decât orice alt site. Stă cuminte şi îi dau atenţie doar când vreau eu.

Comments (4)

By A.Faith, 6 - April - 2009 22:04

De Crăciun am primit o carte pe care n-am reuşit s-o termin încă până acum. A fost o carte despre care am auzit lucruri bune, dar apoi am fost puţin dezamăgit, fiindcă avea informaţii cam vechi şi pe care le ştiam, în proporţie de 90%. Versiunea “restrânsă” a acestei cărţi o puteţi găsi aici, fiind scrisă de Alex Cristache. Un PDF foarte bine pus la punct, strict cu ce ai nevoie să ştii despre blogging dacă vrei să foloseşti fenomenul în avantajul tău şi al firmei/afacerii tale. Dacă mă întrebaţi pe mine, recomand acest pdf în defavoarea cărţii în format clasic pentru că e mai uşor de citit (aşezare în pagină şi dimensiuni).

Despre Alex Cristache, numai de bine: QBKL, Blogsessive.com, HaiSictir, KaTaNa şi multe altele…

Comments (13)

By A.Faith, 1 - April - 2009 0:23

Criză financiară fiind, am zis să fac şi eu o faptă bună şi să mai rulez din banii pe care-i aveam la ciorap pentru vremuri grele. De fapt, am luat leafa şi cu ceva completări de la ai mei m-am pus pe cumpărături: mobilă, boxe şi un mp4, pentru zilele cu drumuri pe ici pe colo, de unul singur sau pentru orele care se termină greu.

Mobila

Mi-am redecorat una din camere în ton cu ultimele fiţe în materie de mobilă de dormitor. De fapt, într-o seară m-am dus într-un show-room din afara Craiovei unde am căscat ochii vreo 5 minute. După plimbare mi-am ales un model de dormitor la întâmplare. Bineînţeles, cu pat maaaare, să a(ve)m loc în el. Bineînţeles că montarea lui s-a întins pe mai multe săptămâni, din pricina mea şi-a tatălui meu. Am cumpărat-o offline, dar a meritat. Începe să-mi placă mai mult camera mea acum Ah, şi trebuie s-o ud cât de curând, aşa că aştept un moment prielnic, deoarece plâng două sticle de wkisky nedesfăcute într-un sertar.

Boxe

La vreo câteva săptămâni după ce mi-am cumpărat laptopul, mi s-au ars boxele cele mari şi am rămas doar cu minciunile numite difuzoare încorporate. Până şi telefonul meu se auzea mai tare decât ele. Aşa am ajuns eu să uit că am nevoie de un mp3 player instalat şi au fost momente în care Amarok n-a mai fost deschis cu săptămânile. Dar a venit vremea schimbărilor şi o ofertă “specială” de la Real mi-a trezit interesul: boxele ăstea la numai 350 RON. Cam nasol, în contextul în care pe net le găseşti şi la jumătate de preţ dacă stai să cauţi pe forumuri.

Am strâmbat din mustăţi şi-am început să caut pe eMag, unul din magazinele online pe care l-am folosit până acum cu succes, referinţă în materie de IT. Acolo m-am îndrăgostit de jucăriile ăstea, pe care am fost tentat să le cumpăr la sentiment. Totuşi, m-am gândit puţin: 150W cu 320 de lei sau 32 W cu 230 ? Parcă nu iese socoteala. Mi-am adus aminte de price.ro şi ce să vezi, acelaşi model, la un magazin tot din Bucureşti, cu un preţ oarecum tentant: 130 de lei. E vorba de PC Garage. Tragem linie, facem calculul şi comparăm:

eMag : 200 lei + 30 de lei transport + minim 3 zile aşteptare pentru a le avea

PC Garage : 130 de lei + 30 de lei transport + a doua zi sunt acasă.

Câştigător? PC Garage. Am googleit eu puţin, am citit păreri împărţite despre ei, dar am zis să-mi asum riscurile şi să fac tranzacţia. N-am regretat. A doua zi m-au sunat, am primit proforma prin email, am fugit într-o pauză şi-am plătit printr-un OP, iar în ~3 ore coletul era deja la curier.

A treia zi, am stat ca pe ghimpi, că până la ora 2 n-a sunat nimeni să mă întrebe de sănătate, iar Fan Curier nu ştie de tracking pentru pachete decât la un nivel foarte low-level, de genul: produs în curs de livrare şi produs livrat.Totuşi, s-au ţinut de cuvânt şi conform menţiunii date la comandă (livrarea după ora 14), am primit un telefon prin care eram întrebat ce şi cum.

Primit coletul, desfăcut repede, montat pe fugă, bum-bum-bum toată ziua Nota 9,5 pentru PC Garage, că am fost puţin nedumerit cu proforma.

Boxele îmi satisfac cerinţele în momentul de faţă destul de bine, reuşind să acopere cu succes orice conversaţie din cameră. Ba mai mult, se fac auzite destul de bine şi din curte, ceea ce e un lucru bun, mai ales pentru că vara mai mult pe-acolo îmi fac veacul.

MP3 player

Fiindcă am făcut o afacere aşa bună cu boxele, am început să butonez price.ro şi compari.ro (deh, am prins gustul acuma) în căutarea unei jucării cântătoare, la un preţ rezonabil. Şi dăi şi caută, şi compară, şi citeşte, şi documentează-te şi… gata, îmi iau iPod ) Neah, nici gând! Am avut de ales între iRiver E100 de 8GB şi Creative ZEN Mosaic de 4 GB.Review-urile de aici, comparaţia asta şi preţurile m-au convins: câştigător iRiver de la MagicComputers.

Am făcut comanda la şcoală, de pe mobil ), putând încadra această achiziţie la categoria “chestii cumpărate din impuls”. Sper să nu sufăr acum de depresia post-achiziţionare. Fiind în stocul distribuitorilor, a fost nevoie de o zi pentru livrare. N-am mai avut răbdare să îl primesc acasă şi pentru că am avut drum spre farmacie, am trecut şi l-am luat eu. Magic Computers rulează fin în materie de magazine online craiovene. Despre ei, numai de bine!

Concluzii

N-am scris postul ca să mă laud cu achiziţiile, ci pentru a evidenţia câteva experienţe avute cu eCommerce-ul românesc. După cum se poate observa, pentru lucrurile de mare valoare, din categoria “Mobilă” am optat pentru comerţul clasic, din mai multe motive:

• nevoia de sfaturi de la un expert. nu prea cunosc zona asta în online şi n-am încă încredere în ceea ce spun nişte necunoscuţi, cu referinţe zero, pe site-uri dubioase
• lipsa unei soluţii civilizate de vânzare a produselor de gen
• listă mică de produse, adesea plină de antichităţi vândute la suprapreţ

Să cumpăr produse electronice online a devenit deja o obişnuinţă pentru mine: laptopul şi routerele le-am luat de pe net şi multitudinea de informaţii aflate la un Google distanţă face din procesul de cumpărare o lecţie de IT şi de utilizare a internetului şi serviciilor oferite. O provocare pentru geek-ul din tine: să găseşti cele mai complete şi sincere review-uri, apoi cel mai bun preţ şi tot aşa. Deci, e pentru mine!

Mi-aş dori să văd ceva mai multă diversitate în ecommerce-ul românesc, să pot achiziţiona produse pe care să le primesc tot în ziua respectivă, să nu fiu nevoit să aştept câteva zile. Totodată, mi-aş dori să fiu informat prin SMS de fiecare dată când comanda mea îşi schimbă statusul, nu doar atunci când este deja livrată şi nu în ultimul rând, mi-aş dori s ăştiu exact unde se află pachetul meu, ceva de genul ăsta.

PS: nu sunt singurul care se reorientează de la eMag spre alternative.

Comments (2)

By A.Faith, 26 - February - 2009 1:22

Pentru că n-am vrut să treacă neobservate:

Ce înseamnă să fii “prea” conectat: “Cat despre specialistul devenit super-specialist prin conectare 24/24, aceasta e o prostie. O prostie pe care o inteleg pentru ca si eu m-am surprins intr-o vreme consultandu-mi blackberry-ul imediat cum m-am trezit, in pat, inainte de a face orice altceva. E o capcana – sper sa nu supar pe cineva. Ori nu exista priceperea de a delega responsabilitati, ori e frica de a pierde postul, ori viata reala e searbada si atunci munca devine un refugiu.”

Victor Kapra pentru hotnews.ro

• Cum să stingi speranţa sau însemnare model pe care s-o serveşti atunci când dai o palmă celor care nu cred în tine – RaSeBo
• Ce ?! Decât să muncesc pe 7 milioane… sau cum mi-am adus aminte de pretenţiile exagerate ale unui pierde-vară – Cabral
• Nu sunt oportunităţi online sau cum unii n-au auzit niciodată de freelancing – Dojo

Drafting mult zilele ăstea… adică am scris şi nu am chef să public. Sau inspiraţie. Sau bună-dispoziţie.