Am avut șansa recent de a sta la câțiva pași de niște oameni care se pot numi pe bună dreptate exemple de urmat în viață și de la care ai ce învăța și mi-a rămas întipărită în minte o chestie:
De ce să tai costuri când poți să mărești veniturile?
Și mi-am adus aminte cât de deranjat eram când a venit vorba de scumpirea cartelelor de metrou în București. Practic, s-au dublat peste noapte. Morți, înjurături, nervi.
Au trecut aproape 6 luni de atunci și folosesc zi de zi acest mijloc de transport în comun, plătind prețul afișat, fără să mi se mai pară mare. Din când în când însă îmi mai aduc aminte de „cum era atunci” când cu 1,5 lei făceam un drum dus-întors până unde aveam treabă.
Ideea e simplă: nici mie nu-mi place să știu că trebuie să scot mai mulți bani din buzunar pentru o chestie, cu atât mai puțin dacă e vorba de o schimbare nejustificată. Dar dacă e loc de mai bine, de ce să ne mulțumim cu puțin?
Toată lumea spune că România e o țară săracă. Păi să mă scuzați, dar la capitolul opulență suntem adversari veritabili pentru toate țările din vest.
Aviz celor care cred în continuare că viața în România e grea și scumpă: încercați câteva luni în Berlin sau în Londra. 2-3€ sau lire pe km la taxi, 2 lire pe călătorie cu autobuzul și muncă productivă timp de 8 ore pe zi (uneori chiar și mai mult). Mai vorbim după dacă 2,5 lei / km de la Otopeni până în București mai e scump.
Nu înțeleg o chestie: de ce ne mulțumim cu puțin și de ce ne limităm la puțin? De ce nu privește nimeni dincolo de ziua de mâine? Nu vreau să par arogant și „să uit de unde am plecat”, însă vorbind serios, oare când se va schimba țara asta la nivel de mentalitate și percepție asupra realității cotidiene?
Nu-mi luați prea tare în seamă acest articol… e scris noaptea târziu și coerența nu vine la pachet 
Comments (3) 
Themocracy