Comments (2) Puteam… şi totuşi nu s-a concretizat nicio însemnare în seara asta. De ceva vreme mi-am schimbat stilul de viaţă şi am devenit din ce în ce mai ocupat. Ştiu, recunosc asta şi încerc să mă organizez într-o manieră în care să împac pe toată lumea.
Cel mai rău e când încearcă cineva să-ţi intre în agendă cu forţa şi te dă peste cap complet. Of… mi-e dor de toată lumea şi am impresia că timpul trece mai repede decât trebuie. De ce?
Ieri am fost la un seminar organizat de ATDC unde Gabi Nistoran a vorbit despre marketing. Nu ştiu dacă întâmplarea pe care o s-o povestesc are legătură cu faptul că în seara respectivă “venea moşu”, cert e că a fost amuzantă 
) .
Ajunsesem să discutăm despre campaniile de promovare pentru produsele de igienă bărbăteşti, adresate femeilor. Ştiţi voi, chestii gen lame de bărbierit sau after-shave. S-a pus problema că atunci când o femeie se duce la cumpărături şi are pe listă chestia asta, de cele mai multe ori e nedumerită şi printr-o campanie adresată lor, le poţi ghida către produsul pe care vrei să-l vinzi.
Exemplul cel mai elocvent e campania făcută pentru vinul „Sânge de taur” de la Domeniile Tohani, care probabil nu vă e străină: „Bun pentru femei când îl beau bărbaţii”. Cui se adresează de fapt? Femeilor? Bărbaţilor? Sau ambelor sexe?
Ce-i drept e că sloganul e „catchy”, pe baza căreia poţi face glume sau despre care poţi vorbi. Face apel la conceptul „word of mouth” şi într-un final… vinde . Că la urma urmei, asta contează cel mai mult.
Partea funny a venit după ce am început să facem analogii pe tema asta
Ce s-ar mai putea promova la modul ăsta?
Păi… o cutie de bomboane cu ciocolată?
Şi ce să faci cu ea, te duci cu o cutie de bomboane la prietena ta?
Aaaa, nu … da’ cu ce te duci, dacă nu cu o cutie de bomboane?
Şi de-aici s-a născut întrebarea cu care voi încheia această scurtă însemnare:
Cu ce te duci la prietena ta? Cu bere, cu ţigări, cu bomboane, cu flori sau cu prezervative 
?
Later edit: Zeffy e original şi spune că se duce cu o lopată la ea. Ia zi-ne omule, ce faci cu lopata?
Sunt dezamăgit. Sunt dezamăgit de faptul că există o discrepanţă extraordinară între ceea ce spun nişte necunoscuţi (dar mulţi) şi ceea ce spun nişte persoane apropiate (dar puţine).
Ce-ar trebui să cred când cineva din afara familiei, cu care colaborez, îmi spune: „felicitări, foarte bună iniţiativă! caută-mă să discutăm despre asta mai multe, poate îţi pot oferi un loc de muncă” ?
Ce-ar trebui să cred când cineva din familie îmi spune, cu privire la colaborarea amintită anterior: „neah, nu te duce, sigur e ţeapă. Mai bine du-te şi învaţă la franceză” ?
Ce-ar trebui să fac atunci când cineva care spune clar şi răspicat, că îmi vrea binele, îşi imaginează viitorul meu într-o manieră diferită faţă de cum mi-l imaginez eu: un job care nu oferă nicio perspectivă de evoluţie, care se poate înlocui oricând cu munca unui robot?
Ce-ar trebui să fac atunci când cineva crede că toată munca mea e o pierdere de timp, că toţi cei care îmi apreciază rezultatele sunt nişte pierde-vară care freacă menta toată ziua pe internet?
Ce-ar trebui să fac atunci când găsesc consolarea şi sprijinul de care am nevoie în braţele ei şi nu în discuţiile din familie?
Sunt convins însă de faptul că o să găsesc eu într-un final, o rezolvare şi la această problemă. Nu mă dau eu bătut aşa uşor. Totuşi, sunt unele lucruri pe care nu vrei să fii nevoit să le faci, alegeri în faţa cărora nu vrei să ajungi. Şi totuşi… dacă e nevoie…
În strânsă legătură cu aceste întrebări (retorice), am citit mai de mult un articol recomandat de Krossfire, pe Metropotam.
Însemnare de la miezul nopţii, în loc de somn.
De ce atunci când cineva primeşte critici (pe bună dreptate, nu mă refer acum la acele atacuri nefondate), de cele mai multe ori se enervează şi se crede fie Zoso, fie alt personaj din viaţa de zi cu zi, blamat de toată lumea?
De ce nu încearcă, măcar pentru o secundă, să creadă că restul au dreptate? Hai, când îţi zice unu’, ai impresia că are ăla ceva cu tine. Când îţi zice altu’, iar la fel. Dar când deja există o mulţime de alte persoane care susţin acelaşi lucru, nu îţi pui pentru o clipă întrebarea: bă, da’ ăştia sunt toţi tâmpiţi sau numa’ io am ceva?
Mâine mă duc la conferinţa asta, cu un prieten, unde o să participe şi mai marii judeţului Dolj şi oraşului Craiova. Încă nu mi-am făcut o listă cu întrebările pe care aş vrea să le pun, aşa că vă cer vouă ajutorul. Aşadar, ce i-aţi întreba în legătură cu afacerile de prin zonă? Ce v-aţi dori să aflaţi despre investiţiile care se fac în oraşul nostru?
Până acum, eu m-am gândit la :
Mai departe, propuneţi şi voi.
Panorama Theme by 
Themocracy
