Comments (2)

By A.Faith, 26 - February - 2009 1:22

Pentru că n-am vrut să treacă neobservate:

Ce înseamnă să fii “prea” conectat: “Cat despre specialistul devenit super-specialist prin conectare 24/24, aceasta e o prostie. O prostie pe care o inteleg pentru ca si eu m-am surprins intr-o vreme consultandu-mi blackberry-ul imediat cum m-am trezit, in pat, inainte de a face orice altceva. E o capcana – sper sa nu supar pe cineva. Ori nu exista priceperea de a delega responsabilitati, ori e frica de a pierde postul, ori viata reala e searbada si atunci munca devine un refugiu.”

Victor Kapra pentru hotnews.ro

• Cum să stingi speranţa sau însemnare model pe care s-o serveşti atunci când dai o palmă celor care nu cred în tine – RaSeBo
• Ce ?! Decât să muncesc pe 7 milioane… sau cum mi-am adus aminte de pretenţiile exagerate ale unui pierde-vară – Cabral
• Nu sunt oportunităţi online sau cum unii n-au auzit niciodată de freelancing – Dojo

Drafting mult zilele ăstea… adică am scris şi nu am chef să public. Sau inspiraţie. Sau bună-dispoziţie.

Comments (9)

By A.Faith, 18 - October - 2008 18:15

Am citit asta m-a pus foarte tare pe gânduri. M-a pus pe gânduri, fiindcă am realizat că am devenit un seif, un păstrător al secretelor. Secretele mele, secretele prietenilor, secretele celor care nu mă au la suflet şi aşa mai departe. De multe ori, secretele ăstea le pot folosi împotriva acelor persoane, făcându-le astfel rău însă … prefer să le ţin pentru mine.

Ştiţi ce mă reţine să le scriu aici pe toate, în forma lor brută, fără perdea şi teama de repercursiuni? Dorinţa mea de a mă ţine departe de scandaluri. Dorinţa de a lăsa lucrurile aşa cum sunt, că e suficient să ştiu numai eu, pentru moment. Ce dacă va avea altcineva exclusivitatea unei ştiri mega-ultra-hiper tare? Să fie sănătos, să aibă el norocul ăsta şi de-acum înainte, de a oferi astfel de veşti, de a face publice astfel de secrete.

Aş vrea să vă pot întreba „care e secretul vostru” sau „care e cel mai tainic secret al vostru”, însă realizez că şi voi probabil v-aţi eschiva, la fel ca mine, spunând că dacă mi-l împărtăşiţi nu mai e secret. V-aş putea contrazice, lăsându-i pe cei care mi-au adus la cunoştiinţă anumite lucruri să vă confirme faptul că atunci când spun că pot păstra un secret, o şi fac. Dar ce rost are? E secretul vostru şi chiar dacă sunt curios să-l aflu, vă ofer posibilitatea de a-l ascunde faţă de mine.

Şi totuşi, vă provoc la un joc: imaginaţi-vă un secret, real sau nu şi scrieţi despre el. Scrieţi fie din perspectiva celui implicat în acel secret, fie din perspectiva celui care a aflat acel secret. S-ar putea să iasă ceva frumos. Sau nu. Depinde numai de voi. Însă, ce e cel mai frumos, e că atunci când cineva îşi imaginează un secret, începe în general să vorbească din experienţă proprie.

Cu toate astea, atunci când cineva se încumetă să afirme „hai să-ţi zic un secret”, aşteaptă-te la o minciună. Nu prea cred că există aşa multe persoane care să îşi deschidă mintea şi viaţa unui cvasinecunoscut din dorinţa arzătoare de a-i expune un secret.

Aşadar, care e secretul vostru cel mai tainic, cel mai ascuns, pe care-l păstraţi sub cheie, ascuns unde nimeni nu s-ar gândi să-l caute?

sursa foto

Comments (8)

By A.Faith, 11 - October - 2008 14:38

Am învăţat-o “hard way”. Adică la cel mai tâmpit mod posibil. Ever.

Un pachet de hosting are un preţ modic. Dacă privim din perspectiva ofertelor afişate pe toate site-urile firmelor de hosting. Şi totuşi, când vine vorba să plăteşti factura, îţi dai seama că nu-i chiar atât de puţin pe cât pare la prima vedere. Te mai gândeşti puţin şi până la urmă, bagi mâna în buzunar şi plăteşti, fiindcă realizezi că nu ai altă soluţie.

Hai să luăm spre exemplu oferta Webfactor, că la ăştia am hosting eu acum. Au o ofertă interesantă, cu 1,95€ / lună: 4 domenii găzduite, 500 MB de spaţiu şi 35 GB de trafic. 2€ înseamnă cam 8 lei. Nu e mult, dacă stai să te gândeşti că o bere la o terasă mai acătării e tot cam atât, poate chiar mai mult. La cafele nu ne întindem, că putem să bem de voie şi cu 15 lei o ceaşcă. Fiindcă nu prea e rentabil pentru ei să le dai cu ţârâita 8 lei în fiecare lună, te obligă să le plăteşti în avans, pe un an de zile. Convenabil, fiindcă nu e nevoie să faci drumuri până la bancă, lunar, pentru a plăti doar 8 lei. Deci, la un calcul simplu, 8 x 12 + TVA = 103,5 lei. Eh, cam mare saltul de la 8 lei la 100 de lei, nu? Parcă nu ţi se mai pare aşa convenabil. Dar totuşi, bagi mâna în buzunar, că n-ai ce face.

Şi ce faci dacă nu-i ai fix banii ăştia în secunda x în buzunar? Păi ce să faci… te împrumuţi de cât mai ai nevoie. Adică apelezi la cealaltă faţă a economiei: creditele. Nu, n-am făcut credit ca să-mi plătesc factura la hosting, doamne fereşte ) . Am apelat la rezerva … “de stat”. Adică bugetul familial. Ştiu ce am zis prin vară, dar asta e, se mai întâmplă să mai şi greşeşti.

Unde am greşit eu? Păi dacă din aprilie (când m-am mutat la Webfactor) până acum, puneam de-o parte câte 10 lei, deja discutam altfel. Să mai spun câte cheltuieli inutile am făcut în vara asta? Deja îmi bag unghia-n gât şi-mi dau palme.

Concluzia? Fiindcă suntem într-o criză economică de proporţii apocaliptice (e la modă termenu’), trebuie să adopt o politică mai restrictivă şi mai economică. La modul “nu tot ce zboară se mănâncă” sau “nu am nevoie întotdeauna de orice porcărioară de care aud şi-mi place cum sună”.

Steagul alb: da, recunosc, trebuie să dai cu capul de sus, ca să vezi pragul de jos. Îmi recunosc greşeala/vina. A doua oară sunt prost dacă mai repet greşeala făcută.

sursa foto

Comments (0)

By A.Faith, 12 - February - 2008 12:10

Cred că se poate scrie şi o carte pe tema asta. “Cum să-ţi susţii punctul de vedere fără a cădea în ridicol” . Sună bine titlul, nu? Da, şi probabil l-aş recomanda la o groază de oameni, mulţi dintre ei fiind chiar deţinători de bloguri. Şi care e de fapt cea mai bună soluţie de a susţine ceea ce crezi, dar nu prosteşte? Păi în primul rând ar fi să crezi ceea ce spui. Dacă vorbeşti doar de dragul de a vorbi, mai bine taci. Iar dacă decizi să deschizi gura, ai grjiă ce scoţi pe-acolo, nu care cumva să spui vreun porumbel de toată frumuseţea. Cum i-ar sta unei persoane, de 40 de ani, cu o funcţie importantă, să susţină înverşunată o aberaţie? Continue reading 'Susţine ceea ce crezi, dar nu prosteşte!'»