Comments (4) Sunt sigur că şi ţie ţi s-a întâmplat (şi nu numai o dată!) să nu găseşti exact ceea ce ai nevoie. Pleci în oraş să-ţi cumperi haine şi cauţi ore întregi ceva … şi nu găseşti nimic din ceea ce-ţi trebuie. Sau când cauţi ceva pe Google. Fiecare dintre noi s-a confruntat cu asta şi indiferent de rezultat, nu cred că există cineva care să spună “îmi place” atunci când nu găseşte ceea ce are nevoie.
Am avut multe idei în cap pe ziua de azi, din care au rezultat vreo 3-4 draft-uri, însă am renunţat să dau publish. Stau şi mă întreb acum, în timpul unei discuţii şi în care ascult o melodie mai veche, ce te face cu adevărat fericit? Banii, faima, blogul, femeia(bărbatul, dacă eşti de sex feminin, logic), aprecierea altora, lucrurile mărunte sau îndeplinirea visului tău cel mai tainic? Literatura e plină de poveşti în care personajul principal are un vis la care îi stă tot timpul gândul şi care la un moment dat devine realitate. Însă, atunci se trezeşte la realitate şi îşi dă seama că a umblat după cai verzi pe pereţi, dorindu-şi viaţa de dinainte. Continue reading 'Ce te face fericit?'»
De când nu am mai primit eu o leapsă… Păi, a trecut ceva vreme. Mă rog, să revenim. Rottenkids îmi trimiteau în 2007 următoarea cerinţă : să iau cea mai apropiată carte şi s-o deschid la pagina 123, din care să citez paragraful 5.
În seara aia am căutat în “Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de război” scrisă de … ia să vedem, de cine e scrisă? din care n-am prea avut timp să copiez. Acum, după petrecerea dintre ani, am găsit câteva minute libere. Oricum, i-am şi zis Didei aseară să-mi aducă aminte de această leapşă. Să revenim.
“-Dragul meu, nevastă-ta e puţin cam ingrată. Am întâlnit azi, la Muntele de Pietate – am eu chestiile mele acolo – pe mătuşa ei; amaneta un inel. Spune-i să nu uite că a crescut în casa acestei mătuşi.”
îmi permit să mai adaug şi următorul paragraf : “Amicul meu habar n-avea de cum stau acum lucrurile”. Fac asta pentru că în acest timp ascult o melodie (mersi Ruxy pentru albumul ăsta) care mă duce cu gândul în trecut… I’m so chill 
. Leapşa am mai primit-o şi de la Cătălina.
Mai departe nu prea mai am la cine s-o dau. Poate lui Alexander şi Pollux . Aş mai da-o eu cuiva, da’ persoana respectivă e prea “cool” pentru secolul ăsta şi nu se pretează la asemenea “jocuri”.
Panorama Theme by 
Themocracy
