Deşi aparent n-am avut multe chestii interesante cu care să fiu ocupat, nu mi-am găsit timp să “mă laud” cu pozele de la munte de acum 2 săptămâni. Mai mult, în tot acest răstimp jumătate din bagajele mele au zăcut în troller pe canapea, iar schiurile au dormit pe hol, în locul în care le las de obicei înainte să plec. Tind să cred că e vorba de nostalgia unei ture de pârtie cea care m-a împiedicat în acest răstimp să le pun la loc.
Chiar dacă am avut trepiedul la mine şi camera pregătită pentru super cadre, n-am avut timp (bagă-l vina) şi condiţii necesare pentru a mă întoarce mai încărcat cu poze faine. E greu să urci de unul singur pe Păpuşa iarna (şi nici nu e indicat) sau să baţi la picior (în adidaşi, că deşteptul de mine nu şi-a luat ghetele la el) pârtia sau alte locuri mai înainte cu privelişti frumoase. Dar n-au intrat zilele-n sac 
Continue reading 'Rânca acum 2 săptămâni'»
Este drumul cu cei mai mulţi sinucigaşi pe km. L-am făcut de cel puţin 10 ori în ultimele 12 luni şi de fiecare dată şoferul (fie că am fost eu sau altcineva) a fost nevoit să încetinească până la viteze foarte mici pentru a trece pe lângă un dobitoc cu sânge în alcoolul din vine, care abia se mai ţinea pe picioare şi se ghida spre casă după axul drumului.
Azi, pe lângă faptul că drumul avea 2 benzi pe care puteau merge cu greu două maşini, s-a găsit un dobitoc care mergea pe 7 cărări să ţopăie de pe acostament fix în mijlocul drumului. Şi e nasol pentru o maşină fără ESP să frâneze cu 2 roţi pe zăpadă şi 2 roţi pe drumul ud. Şi spune-i de mamă, de tată, de fraţi şi alte neamuri, că deh, ce poţi să-i faci?
În rest, toate bune şi frumoase. Aviz amatorilor de Rânca: nu se poate urca fără cauciucuri de iarnă şi/sau lanţuri. N-ar strica să aveţi 2 perechi de lanţuri la voi să vă echipaţi şi roţile din spate, indiferent dacă aveţi sau nu ESP. Eu am experimentat sentimentul de a vedea Octavia pusă de-a latu’ drumului şi de a mă ruga să nu vină vreunu’ sanie de sus. Totuşi, să nu divagăm. Aici ninge ca-n poveşti, zăpada e cu cel puţin 30 de cm mai mare decât era ieri. Powder all-the-way.
Eu îmi pun la încercare internetul via Orange folosindu-mi telefonul pe post de modem. Se descurcă ok. Cea mai mare viteză obţinută? 9kb/s. Suficient cât să-mi aduc aminte de vremurile în care în funcţie de modul în care cârâia modemul, ştiam viteza cu care o să stau pe net.
Alleks, Vali, Virgil, Ovisebdan, voi ce mai aşteptaţi? Hopa sus în(tr-o) maşină şi hai pe pârtie, că-i tare fain pe-aici!
Vedere dinspre Vârful Păpuşa - Isn't it heaven like?
Continue reading 'Panorame Rânca'»
Se vede că s-a terminat vara: timpul parcă a devenit din ce în ce mai puţin şi mai greu de gestionat.
Joi dimineaţa Oana mi-a făcut o propunere irezistibilă şi de nerefuzat (clătite), seara am fost la ea, împreună cu cealaltă Oana şi m-am bucurat de ultimele zile de libertate îngăduite de vacanţa dintre a 11-a şi-a 12-a. Am ajuns acasă pe la 2, unde Alleks mi-a făcut o ofertă pe care n-am putut s-o refuz 
Şi vineri, m-am trezit din proprie iniţiativă la ora 6 (!!!! atenţie, din proprie iniţiativă !!!!) şi călare pe un Logan, am fugit spre Rânca, împreună cu el şi încă doi prieteni. Vali şi Cristi. Glume şi caterinci all-the-way. Gen. Zic. Deci.
VTM-ul ăsta a devenit punct de referinţă pentru mine atunci când mă refer la curse de maşini. Legale sau ilegale. Rareori îţi e dat să vezi cum un maestru precum Titi Aur intră în curbele de la Rânca în deparaj controlat la peste 100 km/h (la cum se mişca, sigur avea mai mult de 100km/h) şi iese ca o rachetă din ultima curbă. Păcat că la final a trebuit să-i împingem bestia aia şi n-am avut ocazia să-l vedem decât o singură dată făcând magie pe patru roţi.
Se cunoaşte profesionalismul şoferilor care concurează în astfel de competiţii. Sunt altfel faţă de cei care se încumetă la Bucovăţ. În plus, maşinile sunt mult mai numeroase, iar diversitatea mărcilor e mai mare. Am văzut de la Oltcit-uri până la Evo-uri de ultimă generaţie. Am văzut şi femei la volanul maşinilor de curse. Nu s-au descurcat extraordinar, dar au existat
Am avut proasta inspiraţie să împrumut camera foto cuiva joi, aşa că n-am fost echipat foarte bine în această escapadă. totuşi, mi-am permis cu acordul stimabilului Alleks să trag nişte cadre mai speciale, aşa cum îmi place mie. Rezultate e mai jos: Continue reading 'Vineri am fost la Rânca'»
Luni m-am întors din scurta mea vacanţă pe plaiuri ardelene. Şi ce dor mi-era de liniştea şi de atmosfera dintre Carpaţi…
Am bifat pe lista oraşelor de văzut Tg. Mureş şi Reghin, iar pe lista celor de revăzut, Braşovul. Fain dom’le… fain! De fiecare dată când ajung pe-acolo mi-aduc aminte de ce s-au bătut aşa mult românii pentru regiunea asta a ţării noastre. Pentru că merită!
Am observat în Tg. Mureş că oamenii se îmbracă mereu la 4 ace, fiind mereu aranjaţi şi atenţi la vestimentaţia lor. Am înţeles că e un fel de competiţie între ei şi ungurii de prin zonă, fuduli de felul lor. Şi-ntr-un fel e bine, pentru că nu vezi pe stradă nicio femeie nearanjată, cu părul hai-hui sau îmbrăcată de parcă e dată de pomană. Până şi băbuţele arată de parcă-s femei de 30 de ani. Consider că asta denotă respect, atât faţă de propria persoană cât şi faţă de cei din jur. Plus că n-am văzut nicio pitzipoancă …
În Reghin am mâncat cele mai bune savarine din ţară Dulci, cu blat gros şi cu frişcă de ţi se topea în gură… Desigur, toate ăstea după un grătar savuros, udat cu vin roşu. Viaţă nene, viaţă!
Despre Buni lu’ Adriana nu pot să spun decât că rareori îţi e dat să vezi o femeie +80 care să aibă vigoarea uneia de 30 de ani. E o bunică pe cinste, cu care poţi să stai de vorbă multă vreme fără să te plictiseşti, presărând fiecare discuţie cu glume şi întreţinând vie atenţia interlocutorilor. Mai rar aşa bunici. Aş vrea şi eu ceva de genul ăsta…
Mai jos, vă las cu câteva poze făcute pe-acolo: Continue reading 'Back home'»
Comments (0) 
Fotografie
| 
munte, rânca 
Themocracy