Cum să scoţi pe cineva din sărite? Urmăriţi seriile cum să enervezi pe cineva şi descrierile făcute unui idiot. Apoi adăugaţi întreruperi din cele mai idioate motive în momente în care munceşti. Îţi faci acolo ceva, scrii pe un forum, răspunzi la un mail, lucrezi la un blog, vorbeşti cu cineva important, şi vine cineva şi te întrerupe pentru cel mai idiot lucru posibil. Şi dacă pentru IM pierzi câteva secunde, pentru aşa ceva, pierzi muuuuuuuult mai mult.
Să luăm următorul exemplu: colaborez cu Cypress la MYLRO, unde public ştiri. Preiau din diverse surse şi public acolo. Am o normă zilnică pe care trebuie s-o fac şi de obicei lucrez noaptea, pentru că atunci e linişte, răcoare şi am cele mai noi ştiri. În plus, nu fac numai asta noaptea. Fac şi ce nu fac peste zi din diverse motive: lene, lipsă de chef, căldură mare, lipsă de inspiraţie, etc.
Am nişte lupi moralişti în familie care nu omit nicio ocazie să-mi atragă atenţia că stau prea mult în faţa calculatorului, că îi neglijez, că altceva nu mai fac, că bla bla bla. Deşi am zis că nu-i frumos din partea mea s-o zic, totuşi am răbufnit la un moment dat şi am dat-o: dacă aş sta 24/7 frecând menta ca alte exemple din familie pe străzi sau mai ştiu eu pe unde şi la aş ajunge la 25 de ani întreţinut tot de familie, mereu cu “dă şi mie o sută să ies la un suc”, le-ar conveni?
Mor când îi aud câte îmi reproşează. Efectiv simt că iau foc. da’ mă stăpânesc. nu ştiu până când. de fapt ştiu: până când o să-mi iau eu frumos bocceluţa la spinare şi-o să mă instalez oriunde altundeva numai linişte să fie! Nu vreau să mă deranjeze nimeni cu cerinţe idioate de genul: udă şi tu florile ălea. Nu sunt ale mele. Nu sunt la mine în cameră. Nu mă interesează soarta lor. După mine, să se usuce. Şi-aşa sunt urâte cu spume şi vai mama lor.
Nu vreau să ajut pe cineva care stă picior peste picior când eu dau cu aspiratorul şi face figuri când îi zic să se dea la o parte. Măcar din bun simţ să întrebe: vrei să te ajut? nu vreau să strâng masa după un om căruia îi e lene să-şi ducă farfuria la chiuvetă pentru că mi se pare o nesimţire crasă din partea lui să facă asta. nu, la mine nu merge chestia “mă scarpini pe mine, te scarpin şi eu pe tine”. dacă pot să mă scarpin singur, stai liniştit, o s-o fac şi n-o să-ţi cer ajutorul şi nici n-o să-ţi scot ochii pentru asta.
mă enervează la culme când se găseşte vreo altă rudă de-a mea, înţeleapta pulii, să mă ia pe mine de sus: auzi băi, ia vino să mai stăm de vorbă. Nu vreau mă! nu mă interesează ce ai tu să-mi spui. nu dau doi lei pe sfaturile tale. ce interes prezintă pentru mine un tip care n-a fost în stare să termine un liceu? un tip care toată viaţa lui a trăit după principiul timpul trece leafa merge.
da, au fost zile şi momente în care mi-a fost ruşine cu voi şi în care efectiv nu am vrut să vă văd la culoare. am inventat adesea scuze tâmpite doar ca să acopăr idioţeniile şi măgăriile voastre. nu ştie nimeni nopţile în care nu le dormeam de nervi, nu de altceva. nervi pe care mi-i făceaţi voi cu căcaturile voastre. îmi vreţi binele? să fiu sincer, mă piş pe binele vostru. dacă mi-aţi vrea binele, aţi aprecia efortul pe care-l fac pentru a-mi câştiga singur un ban cinstit.
nu dau în cap la lume pe stradă, nu mă ocup cu măgării, vă respect (cel puţin în faţă, ce-i în sufletul meu contează mai puţin pentru restul lumii) ce dracu’ mai vreţi? aveţi pretenţii să rămân o viaţă lângă voi, dar ce viaţă-mi oferiţi voi? vă supăraţi când vă aduc aminte că după a 12a o tai la Bucureşti la facultate, dar ce dracu’ să fac aici cu voi?
să ajung ca ruda aia a mea, la 27 de ani salariat la stat, jucat pe degete de-o zdreanţă care stă cu mă-sa şi cu ta’so ? Nu dragilor, mai bine mor de foame şi pun leu pe leu decât să depind de voi. staţi liniştiţi, că nu mor. şi dacă mor, asta e, n-am fost suficient de ambiţios.
Pentru tot ce faceti nu va iertam,sa va ierte altcineva! Eu şi alter-ego suntem supăraţi pe voi. Toţi.
post scris la nervi. îmi asum orice greşeală, fie de redactare, gramaticală sau de punctuaţie. şi-mi cer scuze pentru limbajul dur.