Azi m-am trezit cu faţa la cearşaf şi am avut chef de ceartă cu toată lumea. Nimeni şi nimic nu mi-a intrat în graţii. Am sperat că după vreo 3 ore de somn, două cafele şi-o repriză de citit o să-mi treacă, dar am făcut greşeala să deschid Google Reader.
De curând, am renunţat la vreo 300 de feed-uri în favoarea a 20 pe care eu le consider demne de urmărit. În principal, e vorba de blogroll + vreo alte câteva bloguri pe care le vreau în lista din dreapta pe viitor (şi înainte trebuie să mă asigur că merită). Am făcut greşeala să adaug şi feed-ul unui ziar local, mai exact Lupa mea. Cu GdS m-am ars mai de mult, când am avut într-o zi vreo 30 de articole absolut irelevante ajunge în Google Reader în decurs de câteva ore, care n-aveau nicio legătură cu motivul pentru care mă abonasem eu la feed-ul lor: să aflu ştiri legate de Craiova.
Abonarea la RSS-ul de la Lupa mea a fost făcută în perioada dintre Crăciun şi Revelion, urmând ca zilele următoare să fie linişte la ei în feed. Deh, au şi ei liber, ca oamenii, mi-am zis eu atunci. Da’ de unde… Le-am trimis un email să-i înştiinţez pe respectivii că au probleme la capitolul new media şi silenzio stampa. Ok, nu mă bagă în seamă, nu merit, asta e, life goes on. Şi ce să vezi, minunea dracu’, vreo câteva zile mai târziu, când mă pomenesc în reader cu vreo 60 de articole necitite.
Lupa mea au publicat la aceiaşi oră în RSS, toate articolele publicate pe site-ul lor cu mult timp în urmă. Aşa… să nu rămână în urmă. Ok, gata, şi-au revenit, acum o să primesc informaţiile zilnic, aşa cum cred eu că e normal. Pauză. Azi, s-a repetat episodul. Deci, Lupa mea fails to inform me 
Virgile, eu rămân cu bloggerii până bagă ăştia RSS-uri la ziare frate! RSS Full, conţinut de calitate, informaţii exacte… ce-mi mai trebuie?
Comments (0) 
Themocracy