Comments (2)

By A.Faith, 27 - September - 2010 2:46

Cum aş zice eu: gooodiessssss

Ce poate să fie mai fain decât un photowalk (mai degrabă photodrive) noaptea, neplanificat, la ieşirea din oraş, dintr-un loc de unde se pot trage cadre super faine cu Craiova? Întrebarea-i retorică, desigur . Câteva mostre mai jos (variantele full se pot descărca de pe contul meu de dropbox):

Panoramă nocturnă cu oraşul Craiova - varianta mică

Continue reading 'Night photowalk – Long exposure panoramic photos'»

Comments (1)

By A.Faith, 10 - April - 2008 20:00

Afară ploo . E una din zilele ălea de primăvară de zici că vine toamna. E joi, iar sâmbăta parcă nu mai așa de aproape ca până acum. Nu știu de ce, dar atunci când aștepți ceva parcă timpul trece mai greu. Care-i de fapt și de drept faza? Aseară nu prea am dormit. Motive sunt multe, da’ nu e momentul să discut despre ele acum. Nu cred că este vreodată un moment bun să discut despre ele. În fine. Ideea e că m-am obișnuit să visez noaptea câte ceva. Fie că-i vorba de vreo altă plecare pe nu știu unde, fie că e vorba de vreo amintire vagă, de demult sau de vreo întâmplare care are legătură cu ziua care tocmai s-a încheiat, se materializează într-un vis.

Nu puține au fost momentele în care am stat o zi întreagă să mă gândesc la semnificația unui vis de peste noapte, restul activităților fiind trecute pe locul doi. Mi-aduc aminte că acum 2 zile am visat că eram la țară cu un vecin de-al meu și că în tren era înghesuială mare. Ce mi-am amintit însă sunt ochii unei fetițe, colegă de compartiment. Avea privirea aia inocentă a franțuzoaicelor de câțiva anișori, cu părul negru și tuns în stilul Amélie. Toată ziua am avut în cap imaginea aia.

Mai demult, am visat că eram într-o scară de bloc și mă plimbam cu liftul. Aveam compania unei necunoscute, dar bag seamă că “rolul” ei nu era figurantă. Și colac peste pupăză, tocmai când mă pregăteam să deschid ușa liftului, hop, o profă de la mine din liceu. Cam ciudată moaca ei, probabil mi-a rămas întipărit în minte scandalul pe care mi l-a făcut ea acu’ vreo 2 ani. Clasicele “ce căutați voi aici” și “ușchiala acasă”.

Aseară am schimbat playlist-ul și poate eram învățat cu melodiile ălea. Totuși, Nimeni Altu’ m-a convins. Merită 27 RON pentru albumul său. Asta dacă reușesc să dau de Magazinul Muzica. Pyuric mi-a dat ea niște indicații, sper să nu mă lase la greu orientarea mea geografică.

Și de ce n-am visat nimic azi noapte, în puținele ore în care am dormit? Nu, nu mi-a furat cineva visele, cum mi s-a mai furat o dată somnul. Să fi dat oare imaginația mea faliment? Nu, având în vedere tot felul de trăznăi care-mi trec zilnic prin cap, sigur nu ăsta-i motivu’! Dacă era așa, cine dracu’ îmi concepea faza de ieri, cu arhitectura BRAIN?

Un lucru e cert : Nu poți să visezi dacă nu adormi.

Afară ploo

Iar eu, pentru că sunt modest și știu să-mi organizez foarte bine timpul, m-am apucat să instalez Mandriva 2008.1 Spring Edition. Poate dau dracu’ tot și rămân fără sistem de operare înainte de deplasarea de sâmbăta asta. Atât mi-ar mai trebui.

Oricum ar sta treaba, afară ploo .

Comments (0)

By A.Faith, 6 - April - 2008 0:17

Înainte de toate, înainte de a începe ceea ce vreau să numesc o relatare a unei clipe, vreau un plan. Înainte de a începe îmi fac un plan. Scriu undeva la început toate ideile. Având posibilitatea de a vedea o transpunerea în realitate a unui vis, înainte de a povesti clipa, îmi fac un plan. Mă liniştesc pentru o clipa – o altă clipă, iar o dată expirat aerul din plămâni, repet pentru a treia oară : îmi fac un plan.

De-ar fi să catalogam de la bun început totul ca pe o afacere bună sau rea, n-ar trebui facem nimic. Pur şi simplu să vegetăm şi să lăsăm lumea din jur să facă totul pentru noi. Să vegetăm ? Da, ăsta e termenul prin care poţi defini cel mai bine această idee. Încercând ceea ce puţini au reuşit, totuşi aplic cele spuse anterior şi renunţ la ideea de a judeca înainte prea mult ce va fi după şi o spun : „a vegeta sau a nu vegeta, aceasta-i întrebarea!” N-a spus-o Shakespeare, am spus-o eu.

Încă de la bun început, negăsindu-mi locul potrivit pentru a scrie, judecam ideea că n-ar fi o „investiţie” prea bună să scriu aici. Repetând aceleaşi cuvinte mereu, încerc să mă conving : merită! Repetiţia e mama învăţării la urma urmei. Revenind la ideea imediat următoare acelei clipe, aş vrea să stabilesc iniţial limitele investiţiei. Şi când spun limite, mă refer la cele două sau mai multe puncte care definesc ceva, în cazul de faţă : începutul şi sfârşitul. Iar dacă-ţi cunoşti limitele, pentru binele tău şi-al celor din jur, cea mai bună investiţie ar fi să le depăşeşti. Vechile obiceiuri mor cel mai greu. Asta e de reţinut!

Limitele sunt simple, dar complexe : îmi doresc cercul perfect, alcătuit din două jumătăţi oarecare sau vreau triunghiul, care cu riscurile de rigoare, poate descrie şi el într-un final un cerc. Înainte de a pleca la drum, arunc o privire înapoi, de dragul vremurilor trecute : merită ? Asta vom afla pe parcurs!

Comments (9)

By A.Faith, 15 - January - 2008 0:36

Da, ai auzit bine! Tu, dă-mi somnul înapoi! Tu mi l-ai furat, nu e drept! Ai tăi nu te-au învăţat că nu e frumos să furi? Ce treabă ai tu cu somnul meu? De ce mi l-ai luat? Eu ce mai fac acum noaptea? Chiar vrei să mă chinui să stau să mă uit mereu pe pereţi? Chiar ţii neapărat să număr fiecare minut de pe receiver-ul TV şi eventual fiecare fulg de nea ce cade afară? Continue reading 'Dă-mi somnul înapoi!'»