Comments (1)

By A.Faith, 30 - October - 2011 12:29

În acest weekend m-am mutat pentru prima dată într-o casă nouă. Dar genul ăla de mutare cu tot tacâmul, cu strâns şi împachetat, cărat şi „salut, eu sunt Gabi, noul dumneavoastră vecin”. Şi am realizat câteva chestii:

Îmi place să mă mut!

Oricât de ciudat ar suna asta, sentimentul că te muţi într-o casă nouă, că evoluezi, că îţi îmbunătăţeşti condiţiile de trai e ceva greu de explicat. Da, vine la pachet cu zile pierdute şi cu căutări prealabile interminabile împreună cu agentul imobiliar sau pe cont propriu, dar când într-un final, baţi palma cu proprietarul şi iei cheile noii case, mersul tău devine altul, iar zâmbetul de pe faţă e greu de descris.

Iar chimia care apare între tine şi noul proprietar, subiectele de discuţie care parcă nu se mai termină, îţi dau siguranţa că n-o să te trezeşti cu un „Notice of eviction” din senin, care să te pună iar pe drumuri.

Ai şansa de a scăpa de lucrurile inutile

Din fire, sunt un om strângător. Prefer să găsesc o utilitate lucrurilor decât să le arunc la gunoi. Fie pentru că mă ataşez de ele, fie pentru că mi-e greu să mă descotorosesc de vreun hanorac mai decolorat, dar care-mi face plăcere să-l port, mutatul e momentul perfect pentru a sorta chestiile care-ţi sunt utile şi care nu-ţi sunt utile. Iar dacă te ocupi singur şi de cărat, ai face bine să poţi să te debarasezi uşor de vechituri, altfel o să ai nevoie de forţă şi de-un masaj după.

Pui osul la treabă!

Oricât ai încerca, viaţa modernă cu un job full time într-un oraş precum Bucureştiul face practicarea unui sport cu regularitate destul de dificilă. Din lipsă de timp, de chef sau de loc, mie mi se pare că ai nevoie de multă voinţă să te poţi numi sportiv într-un astfel de context. Totuşi, după un weekend de cărat scai cu haine şi alte lucruri, mă simt ca şi cum aş fi ridicat haltere toată săptămâna. Fără febră musculară însă Nu ştiu de ce, pentru că mă aşteptam să nu mă pot ridica din pat în această dimineaţă.

Piaţa imobiliară

Aşa cum am mai spus, e prima dată când mă mut. Nu cred că sunt în măsură să-mi dau cu părerea despre piaţa imobiliară, despre cât de bine sau cât de rău merge, dar vă pot spune că în ultimele 2 săptămâni toată treaba a stat cam aşa: o garsonieră bună, mobilată modern şi utilată, la un preţ bun, într-o zonă bună se dădea în câteva ore de la apariţie. Ba mai mult, inclusiv anunţurile medii pe o scară a atractivităţii nu mai erau de actualitate de pe o zi pe alta. Aşa că dacă vreţi să închiriaţi în perioada asta, înarmaţi-vă cu răbdare şi cu un buget pe măsură, gata să plusaţi ca să obţineţi ceea ce vă doriţi, aproape la fel ca la o licitaţie. Un proprietar va fi mereu mai interesat să vă închiereze vouă, dacă plusaţi cu 10-20€ şi promiteţi o colaborare pe termen lung.

Agenţie imobiliară sau căutare pe cont propriu?

Dacă ai timp, chef şi răbdare, ia fiecare site de anunţuri la puricat şi caută proprietari. Din zecile de telefoane pe care le-am dat la anunţurile de pe site-ul anuntul.ro, doar 2 s-au dovedit a fi proprietari. Si in fiecare zi am sunat cel putin 30. Avantajul de a găsi un proprietar dornic să închirieze, cu o proprietate care să arate decent sau chiar foarte bine, la un preţ bun şi eventual, gata oricând pentru o vizionare şi o eventuală negociere e desprins din poveste. Iar poveştile se întâmplă rar.

Am ajuns la concluzia că un agent imobiliar profesionist, care ştie să-şi facă meseria şi care înţelege conceptul de servicii de calitate îţi va face viaţa mult mai uşoară şi nu vei avea sentimentul că ai plătit nişte bani pentru nimic. În cazul meu, 100€ au meritat!

Ce-a fost greu a trecut, acum urmează runda a doua

PS: Mulţumesc tuturor celor care au dat mesajul meu mai departe şi care m-au ajutat, într-un fel sau altul.

sursa foto

Comments (1)

By A.Faith, 20 - September - 2010 11:07

Mă întreba o prietenă acum câteva zile dacă mă duc la Let’s Do It Romania, că se apropie data mult mediatizată. Rog persoanele numite Oana Brătilă să închidă browserul sau să plece pe alt site şi să nu citească rândurile de mai jos.

Personal, nu sunt de acord cu asta. Uitaţi-vă la clipul de mai sus. Voi ce înţelegeţi din asta? Că mârlanii pot să arunce pe jos tot ceea ce vor ei, se găseşte mereu o fraieră care să strângă după ei? Nu mersi Eu vreau să fiu pe filmul meu şi cum nu arunc căcaturi la întâmplare şi nu-mi bat joc de mediul înconjurător, nu vreau să fiu eu cel care-i sprijină pe ce-i care-o fac din indiferenţă sau din lipsă de educaţie.

În altă ordine de idei, tot respectul pentru cei care trec peste astfel de gânduri. Vă apreciez munca, vă respect, dacă vă pot ajuta cu ceva, o s-o fac necondiţionat (dovada fiind postarea acestui promo fără să mă fi rugat cineva în prealabil), dar vă rog eu frumos, nu mă puneţi să strâng mizeriile altora, pentru că nu o s-o fac şi nici nu cred că o să-i educe în vreun fel asta.

Comments (2)

By A.Faith, 29 - August - 2010 2:58

Uitaţi-vă la pozele de mai sus. Sunt făcute la concertul Grupul de Rezistenţă din Parcul Tineretului, sâmbătă seara, de Sara, pentru BlackSheepSound. Acum, play la piesa de mai jos:

Carbon: pentru brigada din Tineretului ’97

O mana sus pentru cine-a spus: zile frumoase n-au apus(inca una sus)

Respect pentru cei aflaţi în primul rând. Din poze se vede clar că-s nişte puştani proaspăt deţinători de buletin. Sunt oameni veniţi să asculte muzica unor dinozauri ai hip hop-ului românesc. Oameni care apreciază şi altceva în afară de ce scot cei de la Okapi. Şi conform spuselor celor prezenţi, dublau de zor piesele. Cu respect, mă-nclin!

Cum s-ar spune, noi, cei mici, adică sub 30 de ani, facem parte din ăia 1% ai GDR lupii tineri

Comments (5)

By A.Faith, 25 - August - 2010 18:52

Se pare că ieri a făcut foarte multă vâlvă acest articol în tweetosfera cu care interacţionez eu, aşa că am considerat necesar să-l menţionez şi aici, pentru că 140 de caractere nu mi-ar fi fost suficiente pentru a scrie tot ce-aveam pe suflet cu privire la acest subiect. Şi nu, nu e vorba numai de bloggeri în articolul ăla Cel puţin eu nu văd lucrurile atât de limitat.

De ce avem nevoie de apreciere în viaţa asta?

Pentru motivare?

Şi cu motivarea ce faci?

Îţi faci treaba mai bine?

Cum îţi poţi face treaba mai bine dacă nu ai ce-ţi trebuie?

Cum poţi să munceşti când nu ştii dacă mâine o să mai poţi muncii acolo?

Cum poţi să munceşti când nu ştii sigur dacă acasă o să ai ce să mănânci?

Cu ce îţi ţine de foame aprecierea tuturor celor din jurul tău când n-ai 3 lei să bei un cico în oraş?

Cu ce te încălzeşte o bătaie pe umăr dacă trebuie să-i spui iubitei la telefon să ia ea un pachet de … ţigări şi-o cola şi să vină la tine în loc s-o suni să-i spui „suit up, ’cause we’re goin’ out” ?

Cum poţi să te arăţi încântat de un email de felicitare când următorul e o notificare de neplată a ultimei facturi de internet?

Cum poţi să te bucuri de toate reuşitele profesionale când acestea se dovedesc efemere şi un an mai târziu oamenii care se uitau cu admiraţie la tine azi nici măcar nu mai au bunul simţ să răspundă unui salut?

Dacă apreciezi ceva, apreciează la modul concret, nu din pix sau din vorbă, că alea nu ţin de mâncare. Dacă tu crezi că omul pe care-l ai în faţa ta face toţi banii, păi dăi banii, nu-l bate pe umăr în timp ce-i spui „next”.

Ia să vedem, cine e de acord cu ce am zis eu mai sus?

Comments (14)

By A.Faith, 5 - July - 2009 13:58

Disclaimer: am fost nemulţumit de OpenCoffee-ul de sâmbăta asta şi o să fiu sincer în rândurile care urmează. Sper să nu fiu înţeles greşit

Şi sâmbăta asta, ca în fiecare sâmbătă, s-a organizat OpenCoffee Craiova, fără participarea maestrului de ceremonii Alin Mechenici. Abia vineri seara am aflat, după ce am căutat pe twitter şi pe forumuri că OCC are loc în Patrick’s şi nu în Cover. Sau în Murphy’s. Vorba aia, fiecare unde vrea.

Deşi ne-am adunat un număr destul de mare de persoane, cel puţin 24 (atât am reuşit eu să număr în pozele de-aici), discuţiile n-au fost la înălţime. Şi când spun asta, mă refer la cursivitatea şi eleganţa lor. Adică, ăla care ţipă mai tare, ăla are cuvântul. În plus, se pare că o discuţie în contradictoriu nu se poate purta civilizat, cu argumente pro şi contra. Cei prezenţi ştiu la ce mă refer

Mă declar dezamăgit de evenimentul OpenCoffee Craiova şi cred că nu sunt singurul în această situaţie. Mă declar dezamăgit că dintr-o întâlnire pentru discuţii civilizate s-a ajuns la o chestie de genul „care ţipă mai tare, ăla are dreptate” şi „hai să venim cât mai mulţi, să fim la număr”. Şi nu mai vorbesc de căldura din Patrick’s.

În plus, deşi am deschis din nou subiectul cardurilor CF, în condiţiile în care există foarte mult feedback pe tema asta, nu se schimbă nimic şi proiectul pare sortit eşecului într-un viitor mai mult sau mai puţin apropiat. Păcat, pentru că prin alte locuri din ţară, unii oameni au fost impresionaţi de iniţiativă. Păcat, pentru că engagement-ul unei comunităţi de dimensiuni aşa mari tinde spre zero. Dar asta e, fără implicare nu faci mare lucru

Revenind la OCC, eu vreau altceva de la OpenCoffee-ul nostru! Alin, se schimbă ceva sau mergem în continuare aşa?

Păreri diferite găsiţi aici şi poze aici.