Posts tagged: povesti
Comments (2) 
Continuarea poveştii
By A.Faith, 31 - March - 2008 20:02
“Good things might come for those who wait”. Curioşii pot citi partea 2a a poveştii scrise de CrissA, aici.
Fluturele negru
By A.Faith, 17 - March - 2008 22:00
E el, e fluturele negru. E fluturele care-ţi tulbură zilele, nopţile, gândirea şi planurile. E diferit de ceilalţi, care şi-au ales un model multicolor al aripilor. E cel fără de care nu poţi trăi, dar în acelaşi timp cu greu poţi convieţui cu el. Dida spune că dacă ar avea vedea un fluture negru în mijlocul unei mulţimi de fluturi roz, nu i-ar plăcea, deoarece s-ar gândi că are vreo problemă. Ar fi intervenit neliniştea şi îndoiala.
Zeffy mai spunea că într-o zi a avut un vis. Şi eu am avut un vis. Un vis în care am visat ceva, un vis în care mi-am dorit ceva. Un vis, în care te priveam mâncând bomboane de ciocolată şi cântam la tobe. Iar în fundal, o melodie lină ne încânta auzul amândurora. M-am trezit şi-am adormit la loc. Acelaşi vis, acelaşi peisaj şi-un fluture negru. O urmă de îndoială, o nelinişte. M-am trezit şi am adormit iar. O muzică veche. Un telefon. Un telefon pe care era un fluture negru.
Un bilet de tren, un portofel gros şi un fluture negru. Pe care să-l alegi? Să te complaci în situaţia de a face mereu aceleaşi greşeli, cu speranţa că de data asta va fi totul bine, să te bucuri de speranţa unei plăceri de scurtă durată urmată de compromisuri sau să rămâi la fluturele negru?
În acorduri vechi de click-uri şi flash-uri de lumină, fluturele negru îşi etalează aripile graţios. Adio îţi spune, dar nu pleacă. Rămâne cu tine. Zboară în jurul tău, îţi dă târcoale. E ca o picătură chinezească. Te deranjează, te scoate din sărite şi apoi… apoi te lasă. Doar e fluturele negru!
Întrebarea e însă dacă fluturele negru vine sau nu. Te-o iubi, nu te-o iubi? Mai speri.. că viaţa e frumoasă! E a ta, e a altuia, nu ştii ce crezi, nu ştii ce vrea. Totuşi, diseară speri să-ţi spune ea, din nou, aşa frumos cum ştie ea : viaţa e frumoasă! Dar fluturele negru vine. Şi dă totul peste cap şi se joacă iar cu minţile tale. Îl prinzi şi vrei să te joci cu el. Ce faci? Rupe-i o aripă. Vine. Nu vine…. Îndoiala asta! Îl laşi să moară? Laşi fluturele negru să moară, doar pentru că nu vine? Nu, îi pui aripile la loc şi sufli peste el. Sufli viaţă, sufli speranţă şi-l arunci în sus. Să zboare. Zboară fluture negru, zboară departe, du neliniştea mea pe aripile tale negre!
Precizare : însemnare scrisă sub influenţa melodiilor vechi de la Sarmalele reci: “Telefonul nu mai sună“, “Adio Mona“, “Vine, nu vine” şi “Dacă n-ai fii tu” şi încheiată cu gândul la vremurile “Vama veche“.
Precizare 2 : nu are nicio logică. e un cat /var/log/viaţa_de_zi_cu_zi|grep fluturele negru . Adică o joacă cu cuvintele.
În tren
By A.Faith, 4 - March - 2008 23:46
Continuarea de-aici.
În tren era mare buluceală. Toţi se grăbeau, toţi aveau bagaje, toţi se împingeau, toţi vruiau aveau să ajungă la destinaţie. El însă n-avea una. Aşadar, eroul nostru se urcase în tren, degajat, cu ghiozdanul în spate, nepăsător de toată forfota din jurul lui. Dintre toţi, el nu se ducea undeva anume, ci doar pleca departe de toată abrambureala din viaţa lui. Nu-l interesau nici certurile ce urmau să apară după ce se va afla că «a plecat de-acasă». Nu-l interesa nici măcar că poate în urma acestui episod, viitorul lui nu va mai fi atât de strălucit, precum prevăd acum părinţii lui. Da, taică-su îl vrea mare arhitect, student la Cluj, dar chitara … chitara se-nvaţă mai bine cu profesorul Dinică la Bucureşti. Păi altfel cum… Continue reading 'În tren'»
Emo 2 – reloaded
By A.Faith, 5 - January - 2008 4:01
Nu vă era dor de ei? Hai mă… Nimeni? Nimeni nimeni? Eh, lasă mă, că eu aşa de felu’ meu îi iubesc mult. Aşa de mult… Mă inspiră mult American History X (mersi Dojo)! Tare frumos ar fi un exemplu de genul ăla, cu dinţi pe bordură. Revenind. O dată cu frigul, s-a cam dus moda frezelor kinki. Nu de alta, dar parcă nu e plăcut să stai cu capul gol când afară sunt -10 grade Celsius. Ah, nu, mintea nu cred că le îngheaţă (ar avea ce să îngheţe), da’ zic şi eu aşa. Păi şi cum o să mai fie ăştia mă în trend, dacă nu cu frezele ălea pe care eu vă mărturisesc sincer, le ador, am postere în cameră cu ele şi în fiecare dimineaţă îmi fac rugăciunea şi mătăniile de rigoare, în faţa lor. Eh, hai că nu e greu. Da, v-aţi prins. Exact! Căciulile ălea, aşa drăguţe, multicolore şi din cale afară de kinki. La fel ca şi tunsorile de se ascund sub, la fel ca şi personalitatea purtătorului. Îţi dai seama ce mişto e să ieşi ca tot omu’ în oraş la o plimbare şi din 10 persoane, 7 să aibă aşa ceva în cap? Continue reading 'Emo 2 – reloaded'»
Themocracy