Comments (6)

By A.Faith, 11 - June - 2009 22:06

Consider că viaţa e ca o afacere, cu reguli la fel de stricte şi momente de care trebuie să profiţi atunci, că a doua oară nu te mai întâlneşti cu ele şi nu trebuie să pierzi timpul.

Când spun că mi se pare o idee bună să priveşti viaţa ca o afacere mă gândesc în primul rând la a pune pe două coloane ceea ce câştigi şi ceea ce pierzi dacă faci ceva, din când în când. Te-ai apucat de-o facultate şi ai terminat primul an? Fă o listă şi trage linie: ce-ai câştigat şi ce-ai pierdut? Dacă îţi dă cu minus, cred că nu-i o idee rea să te laşi de ea şi să te apuci de altceva

Şi dacă ideea asta e aşa bună, cred că merită aplicată la orice. Desigur, nu spun că e ceva uşor de făcut, însă consider că rezultatul final e de cele mai multe ori cel mai important. E greu să renunţi la o facultate după un an de zile de mers zilnic la cursuri, după ce te-ai integrat într-un colectiv şi după ce te-ai obişnuit cu câţiva profesori. E vorba de obişnuinţă şi de ritmul pe care ţi l-ai autoimpus în ultima vreme. Nu ştiu câţi oameni se adaptează aşa uşor la schimbările la care sunt supuşi de-alungul vremii.

De ce spun toate astea? Pentru că de curând am fost pus în situaţia de a trage linie şi a trage concluziile: ce-am câştigat şi ce-am pierdut? Şi mi-a dat cu minus şi a trebuit să schimb nişte chestii în viaţa mea. Nu ştiu dacă e cea mai bună decizie pe care am luat-o, însă voi lăsa timpul să demonstreze dacă am făcut ceea ce trebuia făcut de mult sau dacă am greşit.

Ce-am pierdut?

Nu ştiu dacă e aşa de important să scriu (tot) ce am pierdut, însă o chestie mi se pare demnă de menţionat. Consider că am pierdut un prieten drag, faţă de care am avut mereu respect şi pe care l-am considerat mereu apropiat. Totodată, consider că am mai pierdut şi nişte nopţi total aiurea şi de prea multe ori mi-am pierdut firea sau gândirea lucidă.

Ce-am câştigat?

Am câştigat nişte clipe frumoase, care la un moment dat au însemnat ceva, dar care nu pot să suplinească chinul de zi cu zi al unei relaţii care nu merge.

Cred că e mai trist să încerci să resuscitezi ceva ce a murit de mult sau să te tot minţi sigur că totul o să fie bine, deşi eşti conştient că n-o să fie aşa.

Vreau să închei această însemnare într-o notă oarecum optimistă, pentru că nu vreau să mă las foarte afectat din punct de vedere moral de această schimbare. Voi încerca să merg mai departe, cu mai puţini prieteni ca până acum, în speranţa că la un moment dat, o să fie mai bine. Nu regret nimic, le trec pe toate la experienţă de viaţă. Recomandarea muzicală este Paraziţii – Fii pregătit.

PS: aş prefera să nu se işte o discuţie interminabilă în comentarii, cu spălatul rufelor în public. dacă există nelămuriri sau chestii de discutat, cei implicaţi direct (sau nu) pot să-mi spună în privat

Comments (14)

By A.Faith, 23 - January - 2009 12:00

Vinerea asta vreau să ies neapărat la o bere. Şi pentru că sunt un tip care nu îşi scoate nasul din laptop (nici măcar în baruri) şi care îşi trăieşte viaţa pe net, am zis să fiu băiat de protocol şi să-mi scot prietenii virtuali la o bere. De ce să ies din tipare? Anunţ pe blog

Vineri, m-am gândit că ora 8 şi Murphy’s Pub sunt numa’ bune pentru aşa ceva.Dacă nu poate s-ajungă cineva, să ridice două degete sus şi se rezolvă.

Gabi, Alin, Cătălin, Dan, Virgil. Vedeţi că se strigă catalogul.

PS: mă gândesc la faptul că uneori berea ajută la detaşare. Mâine am nevoie să fiu detaşat de orice alte probleme, fiindcă domnişoara Cora beneficiază de o altă operaţie. I s-a rupt iar osul. Alt stres, altă operaţie, altă anestezie… I’m starting to lose grip

Comments (29)

By A.Faith, 27 - December - 2008 6:37

Buun… Ce-o să spun acum ştiu că s-ar putea să nu vă convină, aşa că îmi asum încă de pe acum înjurăturile.

Vreau în perioada care urmează să scriu câte un articol despre fiecare prieten de-al meu. Boldul e sugestiv şi are o însemnătate simplă în aparenţă şi complexă în esenţă: n-o să mă apuc să scriu două vorbe, trei surcele despre x-ulescu, alături de care am petrecut în total, cumulat, 10 secunde când ne-am salutat o dată pe stradă, în copilărie. Şi-ar pierde farmecul.

Am vreun voluntar sau aleg eu?

Comments (46)

By A.Faith, 24 - December - 2008 22:32

Salut! Sunt Gabi, am (încă) 17 ani şi sunt blogger

Am făcut o pasiune din a scrie aici aproape orice întâmplare din viaţa mea. Fie că scriu despre visele mele, despre problemele cu care mă confrunt zi de zi sau vreun articol mai complex, important e că scriu şi încerc să ţin ştacheta sus. Cât reuşesc de mult se reflectă în numărul reacţii primite (comentarii, linkuri) , trafic şi câştigurile materiale. Rezultatele palpabile se regăsesc însă în viaţa de zi cu zi, în modul meu de interacţiune cu alte persoane care nu au nicio legătură cu blogging-ul, în cât de repede tastez la pc, cât de repede sunt în stare să notez o idee şi cât de bine pot anticipa o posibilă viitoare situaţie. Îi rog pe cunoscuţi şi pe cititori să completeze lista în caz că am omis ceva.

Ce legătură au toate ăstea cu Crăciunul de anul ăsta?

Abia acum am realizat efectiv sunt blogger şi îmi place acest lucru. Vreau să mă laud în pozele de mai jos cu ceea ce-am primit eu în dar de la Geo, prietena mea: Continue reading 'A venit Moş Crăciun'»

Comments (2)

By A.Faith, 15 - December - 2008 15:25

Însemnare scrisă sâmbătă seara

Nu ajungi să vezi o problemă în totalitate până nu îi vezi toate feţele. Dacă aia e albă şi tu o vezi neagră, du-te în locul celui care o vede albă. S-ar putea să fie gri şi amândoi să aveţi o problemă. Aud la tot pasul diverse persoane care spun: frate, nu se poate trăi în ţara asta! Am x ani, am o facultate, sunt capabil şi totuşi nu reuşesc să fac ceva.

Permite-mi să spun că eşti prost. Eşti prost pentru că nu ştii că în viaţă nu-i suficient să ştii să faci ceva. E nevoie să arăţi chestia asta.

Ştiu, e frumos să dai lecţii de viaţă din perne de puf, pe o canapea moale, după ce ai ieşit de la duş, pardon, vruiam să spun cabina cu hidromasaj, să ai în dreapta un ceai cald şi să te uiţi la vremea de început de iarnă de afară, însă spre deosebire de alţii ajunşi în situaţia mea, eu mă gândesc la prietenii mei acum.

Mi-a plăcut baia, dar ce farmec are dacă nu e baia din Magnolia?

Mi-a plăcut dormitorul, cu paturile ălea albe şi frumoase, dar ce rost are dacă o să dorm singur în ele?

Mi-a plăcut ceaiul pe care l-am băut, dar singur… degeaba

Totul a fost frumos pentru că l-am raportat la ceea ce-a fost până acum. Poate o să mă trimiteţi şi voi la psiholog dacă vă spun că pe zi ce trece cred tot mai mult în reclama aia de la Orange: eşti ceea ce eşti datorită tuturor.

Suntem prea egocentrişti, prea individualişti, prea… pentru noi şi uităm că nu suntem singuri pe pământ. Nu suntem ciudaţi dacă ne-a prins cineva în baie în timp ce ne masturbam şi nici dacă nu suntem în stare să mergem pe bicicletă. Fiecare în felul său poate să ofere ceva celor din jur astfel încât să se integreze.

Am ajuns să realizez de ce suntem un popor atât de plângăcios: am dus prea multă vreme lipsă şi am crescut prea repede. Şi eu poate că am crescut prea repede şi de-aia nu e dimineaţă în care să nu mă trezesc nervos ori cu vreo stare generală proastă. Când scriu asta, mă gândesc la povestea cu vrejul de fasole şi cu stejarul. Tare-mi e teamă să nu cumva să ajung(em) la fel.

Ce mai… mi-e dor de voi băăă!!!