Posts tagged: prostie
România, mereu surprinzătoare!
Cazul 1:
Da, ceea ce se vede, e un brad. Aruncat “la gunoi”. Adică pe stradă. Da, strada aia arată ca o ghenă de gunoi, însă e circulată, dat fiind faptul că poţi scurta vreo 2 km dacă ai chef să înduri 300 de metri de piatră cubică. Dacă vă gândiţi că poate cineva a încercat să semnalizeze o groapă sau o gură de canal neacoperită, încercaţi să nu mai găsiţi scuze. Vă pot garanta că bradul se afla acolo doar pentru simplul motiv că o persoană s-a gândit să-l scoată din casă şi să-l arunce.
Cazul 2: conform legilor din România, un minor în vârstă de 12 ani care comite în decurs de 7 zile mai multe infracţiuni decât s-au întâmplat cu o săptămână înainte pe raza localităţii Craiova la un loc nu ajunge direct la şcoala de corecţie sau într-o altă instituţie similară. Adică pe româneşte, stă 24-48 de ore în arest preventiv, i se întocmeşte dosar penal (cu care se şterge la fund) şi părinţii sunt chemaţi la secţie. Atât. Apoi revine în „câmpul muncii”.
Cazul 3: Plângem cu lacrimi de dinozaur ori de câte ori ne gândim la românii de peste hotare, care muncesc şi care trudesc printre străini pentru bunăstarea rudelor din ţară. Oh, really?! Şi-atunci cum vă explicaţi faptul că personajul menţionat în cazul 2 tocmai a fost repatriat de macaronari şi fiindcă avea studii superioare acolo, s-a gândit să-i fure pe români, că doar s-au schimbat vremurile, estem bogaţi acuma. Nu, cele 5 milioane de români care au plecat în străinătate în ultimii 10 ani sunt bine plecaţi. Mai ales cei au şcoală bună făcută prin Spania şi Italia via Franţia şi Marea Britanie.
Frumoasă ţara asta… păcat că e locuită!
Note to myself
Never ever trust anyone atunci când vine vorba de timpul tău liber şi de cum e acesta planificat. Plm, mi-au trebuit 18 ani să înţeleg faptul că uneori, e mai bine să iei unele decizii de unul singur, să nu consulţi pe nimeni şi să faci de capul tău, că aşa e cel mai bine
Păcat că a trebuit să treacă 3/4 din vara asta ca să pricep acest lucru…
Femeile si inutilitatea lor
Nu o să contest utilitatea unei femei în viaţa unui bărbat şi nici n-o să devin misogin peste noapte, dar citind un comentariu de excepţie în cadrul unui articol din ziarul Adevărul mi-am adus aminte de ce femeile sunt o pacoste în viaţa unui bărbat şi de ce ele trăiesc mai mult decât noi: pentru că ne mănâncă zilele.
Şi dacă nu era suficient că există momente în real-life când îţi vine să o iei şi s-o dai cu capu’ de pereţi (pe ea, pe femeie, zic) acum mai au un loc unde îţi pot face viaţa neagră: online. Ce poate să fie mai frustrant decât s-o întâlneşti pe forumul tău preferat sau pe blog/twitter, unde îţi mai permiţi să zici una alta la adresa ei, în speranţa că poate nu o să vadă atunci sau poate chiar, cu puţin noroc, niciodată.
O să reproduc mai jos comentariul despre care vorbeam:
domnishoara stoica avetzi blog ? …
~ fara internet nu ash putea trai … fara internet nash putea citi ziaru` meu tzel drag – adevaru ( oradea ) … un om care nu se pricepe shi nu jtie sa umble cu calculatorul este un om mort … pe internet potzi comunica cu oricine – eu asha vorbesc cu iuby meu care e in germania shi cu care ma cert in fiecare zi pe internet
~ daca nu ash avea calc ` shi internet` ce mash fatze oare ? cum mash mai certa io cu el
~ …
Să reţinem aşadar, că tot ce e important în viaţa ei e să se certe cu iubitul. Nu să vorbească cu el, ci să se certe cu el. Şi dacă-mi aduc eu bine aminte, ea întotdeauna are chef de ceartă într-un moment prost: seara, după o zi grea sau într-un moment pe care tu ţi-l imaginai frumos.Sau mai rău: tu eşti departe de ea, să presupunem că n-o duci de nas şi ea nu are altceva mai bun de făcut pe net, când staţi de vorbă, decât să îţi facă nervi. Îi compătimesc pe cei care se complac în astfel de situaţii şi câteodată, sunt de acord cu faptul că unele femei şi-o caută cu lumânarea.
Autoarea comentariului de mai sus are şi un blog, de mare angajament. Problog aş putea spune chiar: http://fatality-beatrix.blogspot.com/
E criză dom’le!
Din Lupa aflu urlătoarele:
Lui Dumitrana i-au ridicat maşina din faţa Prefecturii (…)
Habar n-am cine e omu’, n-am avut timp şi nici chef să citesc articolul. Ideea era că în perioada de criză econimică, lumea iese din birouri şi se pune pe treabă, doar că totul se face selectiv, după principii de ei cunoscute. Eu mă întreb acum, pe-asta roşie de ce au luat-o şi pe-asta albă de ce au lăsat-o fără să o mişte (vezi pozele de mai jos)? E mai grea decât utilajul de remorcat? Nu de alta, dar să ştiu să-mi iau tractor, să-l pun unde vreau şi să mă doară-n şapcă dacă vin ăia să mi-l remorcheze. Continue reading 'E criză dom’le!'»

