Ei bine, am zis că nu mai scriu nimic azi, da’ nu mă pot abţine. Azi am aflat că “Fairy tale gone bad”. Nu, nu melodia, ci o poveste s-a dus dracu’. Nu ştiu cât de mult, că nu pot prevesti viitorul, dar când alţii îşi bagă coada unde nu le fierbe oala, nu e de bine. În concluzie, varianta reală a poveştii începute de mine s-a cam dus pe apa sâmbetei. Nu vreau să mai pun şi eu acum sare pe rană, că ştiu că nu-i uşor, dar subsemnatu’ declară pe propria răspundere că ar strâmba puţin (mai mult) nasul cuiva.
Flori, în calitate de “şef”, declar public şi boldat, că orice/oricând ai nevoie, poţi conta pe mine. Că deh, suntem şi noi prieteni. Dacă noi între noi nu ne-ajutăm, atunci, cine? Ce naşpa e când ţi se năruie un vis din cauza altora…
Să cadă ploaia, să se oprească zgomotul de-afară, manelele, grătarul, harfele, figurile şi toata ziua asta să se încheie o dată. Să cadă ploaia ca să mă uit iar pe geam şi să mă consolez cu ideea că n-am ieşit nicăieri din casă azi pentru că a fost vremea urâtă, nu pentru că n-am avut chef sau pentru că nu am avut chef de altceva.
Să cadă ploaia să stau să privesc fiecare picătură de apă, să le număr, să mă încurc şi s-o iau de la început. Să cadă ploaia şi să spun iar “Afară ploo”, dar nu ca până acum. Să cadă ploaia şi să-mi spele mintea.
http://www.mediafire.com/?moldxzydmms
În altă dezordine de idei, completez lista de aici:
- îi place să ofere “cadouri” neplăcute şi nepotrivite
- vrea să-i răspunzi atunci când vorbeşte cu tine, chiar dacă prin răspunsuri întârziate sau întrebări “pe care nu le-ai auzit” vrei să-i dai de înţeles că nu ai chef de moaca lui
- îi e lene să se ducă să-şi pună un pahar cu apă
- e atât de prost încât dă cu piata după o pisică şi nimereşte în aripa de la maşina destul de scumpă, cumpărată cu atâtea sacrificii financiare doar pentru a se deplasa la servici şi înapoi.
- se simte bine şi se consideră un om fericit dacă bea, mănâncă bine şi petrece o dată pe săptămână
- vorbeşte tare, cu subînţeles, despre vecini,în ideea ca ei să audă
- crede că dacă are cunoştiinţe, poate face tot ce i se scoală lui
va mai urma, din păcate
- n-a fost în stare să termine un liceu atunci când a trebuit
- miliţian (şi-mi asum afirmaţia)
- foloseşte windows xp cu tema luna şi wallpaper-ul default
- manelist
- ascultă manele de pe trilulilu
- ascultă manele pe youtube
- trage manele de pe “site-uri de muzică”
- stă pe mess (Y!m)
- id-ul de Y!m are în componenţa lui numele maşinii pe care o deţine
- când nu e în stare să-şi argumenteze părerile, dă cu pumnu’
- bea bere Bucegi la PET, mănâncă mici şi se plânge de dureri de stomac
- are pe primele 5 canale ale televizorului următoarele posturi : TARAF, OTV, SPORT.RO, TELESPORT şi ACASĂ
- are zeci de cd-uri cu “noutăţi” din categoria guţă & co.
- are mereu ceva de criticat
- dacă nu are nimic de zis, îţi găseşte un motiv pentru a-ţi face observaţie că nu-i bine
- ţine predici despre pericolului fumatului, dar a băgat tutun de la 12 ani până la 30+
- consideră că hip hop-ul e o muzică de căcat, «cu prostii» şi care distruge minţile ascultătorilor
- îi urăşte pe cei pe care ascultă rock, indiferent de formă
- are o funcţie de conducere
- se vrea respectat, dar când vine vorba să ofere respect, pauză
- crede că dacă ştie cum te cheamă, cu ce te ocupi şi te-a văzut o dată, îţi cunoaşte toată viaţa şi-ţi poate anticipa orice mişcare
- crede că are întotdeauna dreptate
Va urma
Ieri vorbeam despre faptul că anumite lucruri trebuie făcute la momentul potrivit, pentru că dacă le faci prea târziu, s-ar putea să nu mai fie la fel. De fapt, nu s-ar putea, e o certitudine. Nu puteam să nu scriu despre acest moment, când am stat iar în grădină, cu lopata-n mână, săpând gropi pentru a muta trandafirii şi a face ceva curăţenie de primăvară. Eh, închipuiţi-vă ce chef aveam de aşa ceva, după o zi întreagă de stress, nervi şi întâlniri cu oameni frustraţi de atribuţiile lor. E ca şi cum ai pune un console guru să stea să privească o defragmentare a unui HDD de vreo 300 de GB, plin ochi şi care n-a trecut printr-un proces similar de ceva vreme (să zicem vreun an). Da, te joci cu nervii lui şi fără să-ţi dai seama, s-ar putea să nu aibă atâta răbdare ca mine şi să “arunce cu monitorul pe geam”.
Same shit, different day, pentru că iar dau de chestii nefăcute la timpul lor. Ştiţi momentele ălea când părinţii îşi ia copilul mic, ce abia a învăţat să meargă şi-l scot la aer, că e frumos afară? Şi ce frumos e să-ţi vezi odrasla cum se împrieteneşte repede cu alţi prichindei şi încep să se joace în nisip. Mai târziu, urmează ideea năstruşnică de a pune şi apă. Exact, soluţia perfectă pentru o răceală 
. Ăştia care vruiaţi să fiţi iar copiii, v-aş dori o zi întreagă (sau poate mai mult) în postura de a vă juca în nisip, de a sări coarda, de a bate mingea de dimineaţa până seara şi eventual, de a se culca la ora 9. Exact, cât de frumos sună? Parcă nu mai vreţi să reveniţi iar la copilăria asta, nu?
E atât de frumos ca după o zi întreagă în care nu te-ai putut bucura decât de câteva mesaje (şi poze) să stai să te joci, cu apă în nisip? Ei bine, asta s-o spuneţi voi. Eu rămân la ideea că toate trebuie făcute la timpul lor. Same shit, different day. :cheers:
Ehe, ar fi multe de zis pe tema asta, doar că în seara asta o să mă rezum la a face doar un mic rezumat. Era o melodie care spunea frumos, că vine o zi… Aşa e, vine o zi când toate se vor sfârşi. Vine o zi când toţi trecem prin anumite întâmplări, evenimente şi facem anumite fapte. Ştiţi şi voi că sunt toate cele bune şi cele rele însumează viaţa fiecăruia dintre noi. Şi ce se întâmplă când sunt prost organizate? Când perioadele bune nu mai alternează cu cele rele şi când făgaşul normal al vieţii nu e urmat fără abatere? Apar anomalii. Gândiţi-vă cum este privit în ziua de azi un om de 30-40 de ani care se joacă fotbal cu picimea de 5 ani în faţa blocului. Toată lumea îl consideră nebun probabil, însă nimeni nu se gândeşte şi la faptul că poate acelui om i-a lipsit copilăria. Stau şi mă întreb însă acum ce-i în mintea celor care-i privează pe alţii de plăcerea de a fi copil. Da, există şi oameni care uită că şi ei au avut o vârstă care nu depăşea numărul de la pantofi şi probabil atunci nici lor nu le stătea gândul să înveţe mereu, să fie cuminţi şi aşa mai departe. Continue reading 'Toate la timpul lor!'»
Comments (2) 
Themocracy