Posts tagged: review

C.I.A. – 6 Gloanţe

By , 3 - June - 2008 15:21

Rup stilul pentru un lucru foarte natural: feelingul pe care ţi-l dă muzica hip-hop.

Pot lua la disecat materialul trupei craiovene C.I.A. cu sample-uri, lirică, flow, mixaj…influenţe şi tot STAS-ul pe care îl are muzica asta destul de disciplinată, zic eu. Dar cum marii campioni nu au doar muncă în spate, ci şi talent, abordez total diferit primul material C.I.A – 6 Gloanţe. Zic material pentru că nu e album – acesta urmează să fie scos cu 20 track-uri după ce lumea gustă “prima rafală”. Componenţii trupei, Byga (omul cu instrumentalele), Phila şi Rashid spun că ADVANCE-ul se numeşte „6 Gloanţe” pe un principiu simplu: 6 track-uri cu subiecte diferite, fără scopuri financiare care să menţină interesul ascultătorilor faţa de C.I.A până la viitoare materiale.

Primul “glonţ” tras de armamentul în creştere al trupei sună ca un început de DJ set şi ca un mic spot publicitar pentru locul în care băieţii au prins pasiune pentru muzica asta şi au început munca la ce va urma. “Glonţul” doi, care începe să sune a glonţ şi prin sample şi prin vibraţia muzicală a piesei. E bucata care te agaţă şi îţi trezeşte cu adevărat interesul pentru restul materialului. E genul de piesă pe care o poţi asculta lejer la o petrecere sau în maşină şi are exact sunetul reverberant care te va face să vrei să fii la un concert C.I.A.

De abia la jumatatea “încărcătorului” baieţii refulează şi ne spun câte “neajunsuri” au fost până au ajuns aici. Cred că celor care îndragesc materialul le-ar fi plăcut să audă de C.I.A ceva mai devrem, dar toate trupele bune din România au început de jos ca la final să contorizeze sute şi uneori mii de plătitori la concerte şi înzecit la vânzarea albumelor. Piesele „Abuzuri”, „Indisscret” şi „Olteniada” păstrează gustul bun al materialului şi deja aici parerile în privinţa celei mai bune piese de pe cd-ul cadou al celor de la C.I.A, încep să fie multiple.

Natura expresivă devine evidentă la ultimul “glonţ” şi cel mai devastator de parcă armamentul s-a schimbat cu o tonă de pasiune. „Sentiment suprem” e piesa care învăluie tot materialul într-o notă de bineţe si cu o senzaţie de lucru bine făcut. „Sentiment suprem”e „glonţul care atinge ţinta” şi ne aduce aminte şi nouă şi C.I.A-ului de ce s-au apucat de hip-hop. Bonus Track-ul „Invazia” reflectă în mod pregnant tema viitorului album. Ca primă impresie despre material, textele sunt bine realizate. Ca şi lirică aproape crezi că este ceva definitoriu pentru trupa C.I.A şi nu doar o primă încercare.

Aştept cu încredere noul album şi sper să se păstreze în aceeaşi sintonie cu advance-ul menţinând pasiunea şi stricteţea pentru sunet, beat, scratch. Sunt impresionat de ce ne-au oferit băieţii şi cu atât mai uimit căci nu mă aşteptam să fie atât de bine înca de la primele recording-uri neprofesionale. Advance-ul cu 6 piese înregistrate într-un dormitor de apartament este cu siguranţă doar un prim taste la ce o să fie într-un final primul album C.I.A . Deci nu pot decât să ascult în continuare cu plăcere până voi vedea într-o zi pe un stalp „Lansare C.I.A – Invazia”.

O nota (personala): 80/100

Alegerea mea: Sentiment suprem

Mai multe review-uri de genul ăsta puteţi găsi pe aici. Însemnarea a fost scrisă de Vlad Gorneanu.

Cinefilul

By , 4 - May - 2008 11:23

Am început să am în feedreader din ce în ce mai multe bloguri tematice: despre wireless, fotoblog-uri şi gadget-uri. Nu aveam însă o publicaţie care să scrie despre filme. Da, ştiu că majoritatea bloggerilor pe care îi citesc scriu (şi) despre filmele pe care le văd, dar de multe ori review-urile constau în o notă dată pe criterii total neconcludente şi eventual un trailer de prezentare. Aşa am ajuns de multe ori să văd filme proaste recomandate a fi cine ştie ce capodopere.

Cinefilul.com este unul din blogurile care are potenţial în blogosfera românească. Aflat la început, are doar câteva însemnări, majoritatea despre filmele care urmează. Sincer să fiu, pe mine mă interesează mai puţin ce-o să apară, pentru că un banner e suficient să mă fac sau nu curios. Hai, cel mult un trailer dacă sunt curios. Aşadar, sfatul pe care l-aş da e să scrie despre filme pe care le-au văzut! Filme pe care le pot comenta, obiectiv, chiar dacă ei nu sunt fani ai genului.

Ţin să subliniez: filme pe care le pot comenta, obiectiv. Înţeleg faptul că probabil aveţi gusturi mai excentrice, dar de aici până la a zice despre toate filmele pe care le-aţi ales că sunt kitch-uri, că vor dezamăgi, etc. e cale lungă. Sau urmaţi exemplul altora din blogosferă şi faceţi din “Cinefilul.com” o maşină de aruncat căcat peste cinematografie?

Sper să se remedieze “problemele” pe care le-am menţionat şi Cinefilul.com să devină blogul pe care îl voi căuta atunci când vreau sugestii de filme.

O nouă temă pentru De ce? Blog

By , 2 - March - 2008 16:45

Aseară am promis un review aici. Aşadar, în rândurile ce urmează voi spune ceea ce cred eu despre noua temă a deceblog.net. Primul lucru care-mi vine în minte, e să verific validitatea privind din punct de vedere al standardelor html/xhtml. Se pare că mai sunt câteva probleme. de ce blogDin păcate nici CSS-ul nu e valid. Iconiţa de la RSS trece peste textul «Prima pagina» din meniu, în Mozilla Firefox ( Mozilla/5.0 (X11; U; Linux i686; en-US; rv:1.8.1.11) Gecko/20070914 Mandriva/2.0.0.11-1.1mdv2008.0 (2008.0) Firefox/2.0.0.11 ) pe rezoluţia 1280×960, după cum se vede în printscreen-ul alăturat.

de ce blog meniuverde deceblogDacă tot vorbesc despre partea de sus a paginii, meniul cred că ar putea fi făcut mai evident printr-o imagine de fundal, care să-l evidenţieze subtil. Am ataşat un exemplu acestei însemnări. Ceva rotunjiri n-ar strica acelui meniu. În dreapta am ataşat un exemplu. Dacă vrei, îţi pot pune la dispoziţie XCF-ul sau PSD-ul, că nu e mare greutate.

Logo-ul conţine 4 culori, din care verdele e cel mai puţin folosit. Ar fi interesant să foloseşti această culoare la numărul de comentarii. Am făcut şi pentru asta un exemplu. Sidebar-ul cred că ar arăta mai bine dacă l-ai rearanja în felul următor:

sidebar dece blogPrimul sidebar : Comentarii recente, Replica zilei, Cele mai citite, Proiecte personale

Al doilea sidebar : Videoul zilei, Sponsori, Tag-uri

O mică ezitare am în cazul celui de-al doilea sidebar : Videoul zilei şi Sponsori ar putea schimba locurile între ele.

Înainte să trec la celălalte pagini vreau să spun că mi se pare foarte deranjant că titlurile însemnărilor sunt scrise cu majuscule. Nu e deloc uşor lizibil.

În cadrul articolelor, aş folosi Gravatar pentru comentatori. De asemenea, consider că ar fi bine dacă ai mai băga ceva text acolo unde sunt orele. Consider că e necesar să foloseşti o soluţie de «pop-up» JS based pentru afişarea imaginilor la o mai mare dimensiune. Ce foloseşte Eugen sau ce folosesc eu te-ar prinde bine. Lightbox & co. sunt de asemenea utile.

Vezi ce faci cu «Arhiva» că a făcut buf :lol: .

În concluzie, pot să spun că noua temă De ce ? blog este una reuşită per total. De-ar fi să-i dau o notă de la 1 la 10, i-aş da 9 la cum arată acum şi 9.5-10 dacă s-ar aplica toate sugestiile mele. Dacă ar fi să o cumpăr, aş oferi +200$ pentru ea, pentru care aş avea pretenţia să primesc toate PSD-urile, modificare la cerere şi suport pentru configurare.

Cum ţi se pare review-ul ăsta Dane? Crezi că am face echipă bună amândoi pe un site de review-uri (vorbesc serios)?

Later edit : Am greşit faza cu validarea. Totuşi, există câteva probleme : http://pastebin.com/f6304467d

Ratatouille [2007]

By , 20 - January - 2008 21:18

Ratatouille, sau filmul şoricelului bucătar, a fost catalogat de mulţi din cei care l-au văzut drept filmul #1 de animaţie al anului 2007. Nu sunt un fan al genului, în afară de titluri precum “Tom & Jerry” şi “Viaţa cu Louie” nu obişnuiesc să vizionez aşa ceva, însă Ratatouille e mai mult decât un film de desene animate. E filmul care ar trebui să-i înveţe pe copilaşii ce stau “jde mii de ore” în faţa televizorului uitându-se la desene dublate pe Cartoon Networks, că şi desenele în care nu sunt roboţi sau pokemoni sunt interesante. Continue reading 'Ratatouille [2007]'»

The one

By , 31 - December - 2007 0:00

După 2 ore de critică intensă (argumentată şi constructivă) primesc nota 10 pentru frecvenţă, 9 pentru originalitate, 7 pentru stil şi-o steluţă, ca în clasele I-IV, FB cu steluţă. Însă, partea grea a fost s-o conving să-mi arate câte ceva din creaţiile ei. Acum, mă declar fan. O să-mi fac tricou şi-o să scriu pe el : FAN #1 ADRIANA . Mai departe, vă las în compania unei povestioare 100% reală, scrisă de ea :

Pe vremea cand colegele mele visau la “cavaleri fara de teama si fara de prihana, calare pe cai albi”, eu visam haiduci si pirati. Eram insa suficient de realista ca sa stiu ca nu tot ce zboara se mananca si ca piratii si haiducii au murit de mult. Eram si prea cinica, si nu mi-am dat seama ca uneori, visele se implinesc. Asa se face ca atunci cand l-am cunoscut pe el, aveam un prieten asa cum visau colegele mele sa aiba, si nu m-am prins ca mi-am intalnit visul. A trebuit sa treaca ceva vreme, ca sa-mi dau seama ca atunci cand il vad mi se pune un nod in gat, ca reactionez ca un tantar cand vede lumina, ca lumea mea nu exista fara el. Si nici atunci nu mi-am dat seama ca e “the one”. Am fost ca doi frati, am impartit banii si patul pe vremea cand unul din noi nu avea cazare in camin, dar a trebuit sa ma imbat ca sa-mi dau seama ca n-as schimba nimic la el.
Avea plete, negre si ondulate, era bataios, iute, amuzant si… roacher. Avea niste sprancene perfecte, ochii negri, ce mai: tall, dark and handsome. Si “rau”. O atitudine de “lasa-ma-n necazu’ meu”, combinat cu “nu discut cu prostii”.
Ce sa mai spun, bine ca mi-am dat seama pana la urma peste ce-am dat. Implinim, in aprilie, 13 ani de cand suntem impreuna. Il iubesc, spun asta tare, il iubesc asa cum n-as fi crezut posibil. Inca mi se mai pune un nod in gat cand il vad, inca ma invart in jurul lui ca fluturele orbit de lumina, inca tresar cand ma atinge. Si ma iubeste si el. Iubire e atunci cand, dupa 10-15 ani de l
Iubire e atunci cand, dupa 10-15 ani de locuit impreuna (10 de casatorie), dupa doi copii, el inca mai cauta pe internet versurile unei melodii pe care vrea sa mi-o cante la chitara pentru ca-mi placea acum 10 ani, cand inca ma ia de mana pe strada (uneori ma gandesc ca suntem caraghiosi: un copil de o parte, unul de cealalta si noi in mijloc tinandu-ne de mana), cand … sunt asa de multe!
Nu-l cautati pe “the one”. N-are sens. Va gaseste el. Cum spunea bunica-mea: “ce-i al tau e pus deoparte”

PS: îi rog pe cei care o cunosc pe Adriana (Dida, poate te mănâncă tastele să scrii despre cine e vorba!) să se abţină, a dorit să-i fie publicate rândurile de mai sus sub protecţia anonimatului.

Panorama Theme by Themocracy