Comments (0)
Ctc ft. Yolo & Nwanda – Orice
Am asta în playlist de vreo 2 zile pe repeat. Îmi place de mor 
O ştiu de mult, dar uneori funcţia shuffle îşi îndeplineşte datoria şi-ţi livrează la momentul oportun ceea ce ai nevoie. Versurile mai jos: Continue reading 'CTC – Orice'»
Azi am avut un drum pe la liceul meu. Fostul meu liceu. De fapt, liceu simplu, pentru că nu prea l-am considerat aşa des ca fiind al meu, apartenenţa mea acolo fiind mai mult teoretică. Spun asta pentru că niciodată nu m-am simţit în largul meu acolo.
Nu s-a schimbat nimic! Au rămas în mare parte aceeaşi profesori, cu aceleaşi mentalităţi pe care eu personal, le consider învechite/greşite/you name it. Nu vreau să credeţi că trag concluzii pripite, aşa că rămâneţi pe frecvenţă, voi încerca în rândurile de mai jos să-mi argumentez ideile.
Acum, să vă întreb o chestie: care credeţi că a fost prima întrebare ce mi-a fost adresată? Continue reading 'Nu s-a schimbat nimic!'»
Cred că Zale – Declaraţie şi Când mă uit pe geam sunt numai potrivite pentru ziua de azi. Aveţi mai jos cele 2 piese:
Asculta mai multe audio Muzica
Asculta mai multe audio Diverse
Oricum ar fi, numai bine nu e 
Ştiu că ceea ce urmează să scriu în rândurile de mai jos nu vă e străin şi că în România zilelor noastre tot mai multe persoane ascund în spatele scuzei că „e criză” lenea sau atitudinea sictirită faţă de orice.
Tastatura vechiului calculator şi-a dat obştescul sfârşit acum câteva săptămâni bune. Azi însă a fost neapărată nevoie de una nouă, aşa că am fost nevoit să mă duc la un magazin de calculatoare din apropiere să achiziţionez jucăria. Cerinţele? Simple: tastatură albă, cu funcţii de bază, fără butoane multimedia, port PS/2 şi cât mai ieftină.
La Stonet era închis (deşi programul pe site zicea că sâmbătă e deschis), la Domo n-aveau decât negre care costau peste 80 de lei sau kit-uri iar la Altex, singurul loc unde am găsit ce-mi trebuia mie, omul avea un chef de muncă la fel cum aveam eu lunea de şcoală.
Că tot întreba Ştefan aici dacă e criză sau e nesimţire: nu e nici una, nici cealaltă. E pur şi simplu sictir, lipsă de interes.
Data viitoare cumpăr de pe net, de la eMAG sau de la PCGarage. Chiar dacă aştept să vină o zi, două, măcar găsesc ce-mi trebuie şi nu mă mai complic cu tot felul de plictisiţi care nu vor să vândă.
Fuse şi se duse.
N-aş vrea să scriu foarte multe ca să nu mă enervez foarte tare. Per total, a fost frumos, fiindcă a fost o vacanţă gen „Eu cu tata, ca băieţii, singuri la mare” unde am dormit şi am mâncat de ziceai că mă pregătesc să fiu tăiat la Crăciun.
Am fost cazat într-un hotel foarte comunistoid (Hotel Meridian), genul de ăla de paralelipiped, cu camere trase la indigo, din beton armat care ziua se încinge şi noaptea te lasă fără aer. Căldurile pe care le-am îndurat eu până acum prin trenurile din România sau pe la vreun concert sunt o nimica toată faţă de ce am îndurat săptămâna trecută în acel hotel. A fost pentru prima dată când m-am trezit din somn sufocat, fără să pot să respir. E un sentiment al naibii de nasol să te trezeşti aşa!
Tot respectul însă pentru mâncare. A fost un fel de all-inclusive, un bufet suedez de unde fiecare îşi lua ce-i poftea pipota. Desigur, 3/4 din cei care mâncau la hotel luau porţii triple, lăsând foarte multă mâncare aiurea în farfurie. A fost foarte amuzant să vezi cum se comportă oamenii care au liber la orice şi cum societatea comunistă şi-a pus amprenta asupra modului în care gândesc persoanele trecute de 40 de ani. Să punem, să fie, că poate nu mai găsim după!
De asemenea, cred că a fost ultima dată când vizitez Mamaia ca turist. Nu mi-a plăcut pentru că:
Drumul Craiova – Mamaia e frumos ca pasager. Ca şofer, e mai greu, mai ales în judeţul Constanţa unde curbele sunt făcute în aşa fel încât să te scoată de pe drum. Nu am reuşit să înţeleg niciodată de ce ai face un drum la fel de virajat ca Transfăgărăşeanul în mijlocul unui câmp liber. A2 e o autostradă civilizată, unde se circulă pe banda 1 şi pe banda 2-a doar la nevoie. În schimb e plictisitoare. A1 în schimb e mai plăcută, doar că nu la fel de civilizată. Se doarme pe banda 2, fără bliţuri nu treci pe nimeni pe banda 1, iar la ieşire spre Piteşti era să fac praf un Ford Ka pe banda 1 care se deplasa “regulamentar” cu ~50km/h. Cred că “opriseră” să facă poze ). Deşi pe A1 tirurile şi vehiculele n-au voie pe banda a 2-a, ai parte din 10 în 10 km de câte un viteaz care se avântă într-un elephant race care durează cel puţin 1 km.
Drumurile naţionale/europene sunt însă pline de mortăciuni. Zeci de cadavre de animale zac pe marginea drumului. La ducere, un Logan lovise o căprioară sau un câine mare şi 200 de m de şosea erau plini de pastă de mici. N-am oprit să vedem ce s-a întâmplat, cert e că se putea vedea că maşina era făcută praf, iar animalul fusese lovit de mai multe ori. Nu mai pun la socoteală că accidentul avusese loc la coborârea unei pante şi în locul ăla în general se fac depăşiri. Ce poate să fie mai frumos decât să vii noaptea, cu un regulamentar 100km/h, în depăşirea unei alte maşini şi să te trezeşti cu un animal pe parbriz?
Tot acum am avut “norocul” de a testa frânele Octaviei. La întoarcere, am fost la un pas să fac praf bara, când o mâţă a sărit de pe câmp direct la 10-20 de metri în faţa mea. Bine că a schimbat tata plăcuţele de frână înainte să plecăm, altfel era nevoie să schimbe bara acum )
Ca idee, dintre toate locurile pe unde am umblat, ca pasager sau ca şofer, cel mai mult îmi place drumul Craiova – Piteşti. E mare, e lejer, şi cu toate că e circulat şi trece prin judeţul Olt, e mai sigur decât cel de la Braşov la Târgu Mureş, de exemplu.
Fotografii am făcut doar în ultimele 2 zile, dintr-un motiv simplu: nu am ţinut camera după mine, fiindcă nu am vrut să am grjia ei când eram în mare. Ce se vede mai jos e făcut în 2 zile. Poze mai mişto găsiţi la Sara, din Vamă. Iar povestea, savuroasă de altfel, aici )
Fotografie panoramică în Mamaia (Hotel Meridian)
La final, trebuie să le mulţumesc pe această cale tuturor celor care au fost acolo când am avut nevoie de o informaţie sau de ajutor. Ar fi fost mult mai greu fără voi!
Panorama Theme by 
Themocracy
