Iubirea
Azi mi-am făcut curajj să deschid Google Reader. +1000. Să-mi trag palme. Deşi acum 2 săptămâni m-am dezabonat de la câteva feed-uri pe care nu conteneam să le citesc, se vede că blogosfera e mai activă decât preconizam eu. Adică ei scriu mai mult decât pot eu citi. Am băgat repede ochiu’ la aria de Linux, în speranţa că Cypress şi-a făcut timp de MYLRO, dar din păcate o duce şi el la fel ca mine de prost cu timpul liber. Deh, ce să-i faci! Apoi photoblogurile mi-au ţinut companie vreo 10 minute (am descoperit asta, asta şi asta), însă ce m-a făcut să dau click a fost însemnarea nebunului (ăla mă… «nebunu’ unei lumi întoarse»).
Ce spune Sammy aici sunt absolut sigur c-o să deranjeze cel puţin 2 cunoştiinţe comune, de sex feminin. Asta o ştiu sigur, n-are nimeni cum să mă contrazică. De acord sunt cu toate cele 3 afirmări. Poate chiar şi cu prima, însă am dubii, pentru că acum ceva vreme vedeam altfel lucrurile. Mai ştii mă nebunule, ce mi-ai zis tu o dată, când am fost la Chez Nous? «Ia bă, ce poză ai pe telefon?» şi dupaia «ce-are bă, 2 mâini, 2 picioare, tot femeie e… parcă nu e plin pământul de ele». Ce ţi-aş fi dat cu telefonu-n cap atunci
…
Revenind la subiectul propus de Sammy. Iubirea asta e un rău necesar. La fel ca şi femeile. De fapt, cred că sunt mai multe chestii pe acest pământ care sunt un rău necesar. Ce ştiu însă sigur sigur, e că în secunda de faţă nu am timp nici măcar pentru mine. N-am timp să mă duc să mă tund şi nici măcar să-mi iau alţi adidaşi sau să îi spăl pe ăştia de-i am acu’. N-am timp din mai multe motive : n-am chef, am altele mai importante de făcut, am o lene gravă, etc.
Aşadar, eu iau o pauză. Iau o pauză pentru că nu vreau să mă complic cu compromisuri. Nu sufăr şi nici nu trăiesc în trecut, doar că în nebunia mea (Sammy, de la tine m-am molipsit! ) consider că-i cel mai bine pentru mine. Cu riscul de a reveni la vechile obiceiuri de a umbla (pfoai de când n-am mai mers cu trenul), de azi îmi iau liber. Nu la scrisul pe blog. Nici de la orele de la şcoală. La altceva…