Comments (11) Eu nu l-am făcut (încă), însă Primăria s-a dovedit mai … rapidă. Săptămâna trecută, joi seara, a trecut un camion cu un brad mare în remorcă, pe lângă mine. Vineri dimineaţă, bradul era montat în faţa Prefecturii. Graţie domnişoarei Grăuraş (aka Miss G), avem şi nişte poze: Continue reading 'Bradul de Crăciun'»
Hristos a înviat! Înainte de a începe să scriu despre zilele ăstea, aş dori să urez toate cele bune cunoştinţelor, prietenilor şi mai ales celor mai apropiaţi! M-am gândit iniţial să vă dau mail-uri, apoi selectasem toată agenda pentru un sms mass-style, dar într-un final m-am rezumat la o scurtă şi simplă urare aici.
Oameni buni, trecu şi ăsta! A venit, s-a dus, repetir la anu’. Mâncarăm, beurăm un zaibăr bun, ne simţirăm bine, da’ ştiţi voi că omu’ când are burta plină gândeşte bine. De fapt, ăsta e un pretext pentru a scrie câteva rânduri despre nişte “obiceiuri” observate zilele ăstea.
Acestea fiind zise, trageţi voi concluziile despre cum am petrecut eu anul ăsta Paştele. Dacă aveţi o lipsă de imaginaţie (ca Pollux), treaba a stat cam aşa: acasă –> mică discuţie cu ai mei – i-a lovit lenea sâmbătă noapte –> biserică –> 20 de minute de stat de vorbă cu Sandu –> venit acasă –> văzut un film –> adormit pe la 4 şi ceva –> trezit la 7 –> dormit în maşină –> ajuns la ţară –> dormit într-o cameră rece –> mâncat –> văzut filme –> scris –> înjurat Orange –> mâncat –> somn –> film –> plecat acasă –> stare de căcat pe drum –> rău de la stomac –> ajuns acasă –> vorbit cu scumpa mea zmeurică (plurivalento!!!) –> scris toată asta şi acuma cred că mă bag iar să mă culc.
PS: zilele ăstea urmează nişte însemnări scrise azi şi ieri. În principal, toate au legătură între ele şi gravitează în jurul idei filmului The merchant of venice. Adică iertarea şi a doua şansă. Vom trăi şi vom vedea!
Şi uite că a trecut şi 8 martie. Şi 1 martie. Şi 24 februarie. Şi 14 februarie. A trecut perioada “neagră” a anului, când suntem nevoiţi să dăm cadouri femeilor din viaţa noastră. Aviz celor care au adoptat tactica de a-şi strica relaţiile înainte de 14 februarie că a cam venit timpul să începeţi să daţi telefoane, să vă împăcaţi. Sunt şi cazuri de genul ăsta, care zgârciţi din fire au zis că e mai bine aşa :doh: . Dacă de Crăciun şi de revelion a fost isteria cadourilor, o dată cu venirea primăverii acestea au fost înlocuite de mărţişoare, flori, ghiocei şi toate cele. Cu toate că iar se uită adevărata însemnătate a venirii primăverii şi clasicele şnururi alb-roşii împletite sunt înlocuite de tot felul de prostii, măcar nu se înlocuiesc sărbătorile româneşti cu importuri comerciale. Ar fi culmea să sărbătorim ziua primăverii în vinerea paştelui, pentru că aşa e prin alte părţi.
Îmi place să cred că noul blog pe care l-am deschis e un cadou de 24 februarie, 1 şi 8 martie din partea mea pentru voi, fetelor. Deh, Gabi e galant anul ăsta B) . S-aveţi parte de-o primăvară frumoasă!
Îmi aduc aminte de versul ăla clasic, pe care probabil toţi cred că-l ştiu : “unele fete trăiesc ca să iubească, altele iubesc ca să trăiască”. E sezonul în care ori se leagă prietenii fragile, doar de dragul de a ieşi mâine cu cineva la un suc/cafea ori se despart multe cupluri, ca după data de 8 martie totul să revină la normal (deh.. de ce să dai banii pe cadouri când poţi să faci pe supăratul). Mâine toată lumea va sărbătorii o chestie comercială, adusă de prin State, motiv pentru vânzătorii ambulanţi să trântească nişte tarabe pe trotuarelor şi să bage pe gât cumpărătorilor chinezării de doi lei.
A înflorit cumva iubirea în sufletele românilor? Aceiaşi români care până nu de curând erau deprimaţi acum cumpără flori, animăluţe de pluş, bomboane de ciocolată, inimioare roşii sau mai ştiu eu ce alte prostii de genul ăsta. Evit să menţionez numele sărbătorii, pentru că n-aş vrea să intru mâine în Google Analytics şi să o hoardă de “gugălişti” în căutarea disperată a ideilor perfecte pentru această sărbătoare. Nu de alta, dar spre exemplu, articolul care a fost menit să tragă un semnal de alarmă în privinţa pornografiei din ziarele româneşti, se află pe locul 3 ca popularitate. Ghiciţi de ce? Ghiciţi ce cuvinte cheie se folosesc? Take a look!
Trecând peste tehnic, totuşi, doar într-a 14a zi a lunii februarie ne arătăm iubirea? Doar în această zi, ne trezim uitându-ne la tavan şi spunându-ne în gând : azi, mă duc şi cumpăr nişte căcaturi de la taraba din colţ şi apoi dau repede pe google un search după un mesaj romantic în ideea că o fac pe Maricica de la 3 să se ude toată de emoţie datorită mie şi eventual să-mi dea în seara asta ceea ce visez de când m-am născut? Asta fac românii în această zi? Dacă am ghicit, înseamnă că e grav, chiar nu mai avem nicio speranţă.
Eu mâine am de muncă. Mâine da, muncesc. Cel mai probabil o să închid telefonul, pe Y!m şi-aşa nu prea mai intru, aşa că mă pot concetra liniştit la munca mea. Mâine până pe la 1 jumate sunt la liceu, apoi dau fuguţa până acasă, mă chinui să trag un pui de somn ca să fiu fresh seara, dar degeaba, aşa că probabil voi lua laptop-ul în pat şi voi mai citi un blog sau voi mai scrie ceva pe softpedia, cam până pe la 4 când, mă voi duce la şcoală înapoi să ajut la organizarea unui “event monden” într-o discotecă din Craiova. Ştiţi voi, genul ăla de căcaturi la care e musai să te duci dacă nu vrei să o-n-curci cu vreun profesor mai … impunător. Asta fac eu mâine. Nimic special. Just another day in the calendar.
Concluzia? Consider că dacă iubeşti cu adevărat pe cineva, nu ai nevoie de ocazii speciale pentru a-i demonstra asta. O faci pur şi simplu pentru că simţi asta. Îi oferi o floare dacă ai bani, dacă vrei ceva de la ea sau pentru că aşa simţi tu, nu pentru că e 14 februarie. Umila mea părere…
Vă mai aduceţi aminte bradul meu? Da, ăla cu care am făcut pe cineva să zâmbească, să fie fericită & so on? Nu? Eh, căutaţi aici, o să găsiţi povestea. Bucurie mare atunci, toate frumoase, însă ce-a mai rămas din acele momente? Păi ia să vedem… ăăă, nimic? Da, nimic 
Fiecare a revenit la viaţa lui, cu problemele de zi cu zi, bradul ăla a ajuns iar în cutia lui de carton şi-a fost pus la prăfuit până anul viitor, când sper că iar mă va face fericit şi poate, nu numai pe mine .
Panorama Theme by 
Themocracy
