Comments (3)

By A.Faith, 21 - January - 2010 20:52

Îmi place cum s-a numit proba de ieri: simularea competenţelor digitale. A fost o simulare şi o să fie mereu o simulare, fiindcă în marea lor majoritate, competenţele digitale ale marii majorităţi a elevilor de clasa a 12-a sunt la nivelul clasei 1 în cel mai fericit caz, dacă e să privim prin prisma programei şcolare.

E trist să nu ştii în ziua de azi cu ce se mănâncă un document Word sau un Powerpoint. E vorba de noţiuni de cultură generală. Dincolo de limbajul de lemn şi de complicarea cu varianta tradusă după ureche în limba română a interfeţei de Office, există lacunele fiecărui elev. Recunosc, la partea de Acces nu mă pot numi vreun cunoscător. M-am jucat de foarte puţine ori cu aplicaţia şi atunci doar din curiozitatea de a vedea ce face şi la ce ajută. Rareori mi-a fost de un real folos, deci nu o pot trece în categoria “daily used apps”. Dar totuşi, cât de greu e să deschizi un fişier şi să efectuezi nişte operaţii simple, intuitive? Aparent, pentru unii noţiunea de “structură de directoare” e la fel de complicată precum demonstrarea formulei E=MC².

Şi ce e cel mai trist e că se pune acelaşi calificativ pentru majoritate. Şi ştim cu toţii că majoritatea decide într-un sistem democratic. Mi-e frică să mă gândesc la faptul că oamenii care nu sunt în stare să facă ceva util în viaţă vor decide peste câţiva ani încotro ne îndreptăm noi toţi, ca naţiune. Mi-e frică să mă gândesc la faptul că un scenariu precum Idiocracy poate deveni realitate în mai puţin de 1000 de ani.

Nu cred că mai e nevoie să detaliez subiectul site-urilor picate datorită faptului că nu s-a aşteptat nimeni la un aflux aşa mare de vizitatori. E aşa de greu să pui la punct un sistem de caching sau de load-balancing astfel încât să nu serveşti 404 la o pagină de interes naţional…

E trist.

Am mai citit şi alte păreri despre acest subiect la Alleks, Flori ş Axel, dar majoritatea au acelaşi ton.

PS: subiectele pe care le-am avut eu ieri sunt ataşate la acest post. de remarcat ce scrie în subsolul paginii.

Comments (19)

By A.Faith, 1 - December - 2009 15:24

Există momente în viaţă când te apuci să îţi pui lucrurile în ordine şi dai peste fotografii vechi. N-am reuşit să scanez decât vreo 20 de bucăţi, dar am vreo 10 albume neprelucrate. Poza asta nu cred că are nevoie de explicaţii suplimentare. Îl recunoaşteţi pe subsemnatul în clasa a IV-a în poza asta? Vă recunoaşteţi în poza asta?

Continue reading 'Old times'»

Comments (6)

By A.Faith, 6 - May - 2009 22:20

Mulţi dintre cei apropiaţi cunosc faptul că nu mă dau în vânt după orele de la şcoală, din diverse motive, mai mult sau mai puţin întemeiate. Una din chestiile de care n-am avut parte în liceu a fost colegialitatea şi colectivul unit, cărora le-am simţit lipsa încă din primul moment în care am pus piciorul în clasă.

Să luăm un exemplu comun şi banal: ultima oră, desen sau muzică, 10 copii în clasă. Profa de treabă, ne putem învoi fără niciun fel de problemă. Din ăia 10, nu cred că a existat vreodată când să nu existe măcar 2 persoane care să nu fie de acord, pentru că “atunci când a vrut el, n-a vrut altu’ “ şi tot aşa. Prefer să nu mai intru în detalii cu privire la susţinerea în cazul în care un coleg trece printr-o pasă proastă sau printr-un moment mai greu în viaţă. Nu mai vorbesc despre judecata după aparenţe.

Chestiile ăstea plus unii profesori la adresa cărora nu am foarte multe cuvinte de laudă şi materiile plicticoase mă fac de fiecare dată să mă gândesc în scârbă la ziua când ştiu că trebuie să mă duc la ore.

Aşadar, v-aţi făcut o oarecare impresie despre colectivul clasei mele, deci vă pot povesti o întâmplare recentă care m-a pus pe gânduri. Să ne imaginăm o situaţie în care 3 colegi sunt într-un bar, stau la un suc şi vorbesc discuţii. Cu vreo 15 minute înainte de plecare, se mai afişează acolo un alt grup de tineri, în care se mai află o colegă a celor 3. Oare e normal să nu se salute între ei? Oare e normal să îşi întindă mâini de parcă îşi întind urzici? Oare e normal să se privească de parcă sunt nemţi vs ruşi?

Poţi să vorbeşti de colegialitate în cazul în care clasa se împarte în două emisfere, iar cei apolitici sunt de cele mai multe ori aerieni sau excluşi? Poţi să înveţi cum se trăieşte în colectiv într-un asemenea cadru social? Umila mea părere …. e că nu. Încep să-i dau dreptate Adrianei, care mă tot sfădeşte de mai bine de un an să navighez spre ape mai calme.

Aşa e, ai dreptate.

Comments (12)

By A.Faith, 29 - January - 2009 19:25

Am citit la Marius Sescu ieri un articol de promovare pentru o reţea de bloguri educaţionale, edublog.ro, destinată celor care iau parte activ la procesul educaţional: elevi, profesori, bibliotecari, etc. Aşa cum am comentat, consider că succesul unei astfel de platforme de blogging la nivel naţional e departe în timp şi greu de atins fără o campanie susţinută de sus.

De ce?

Pentru că mulţi nu ştiu să folosească nici măcar email-ul. Am fost nevoit în cadrul campaniei umanitare derulate împreună cu ATDC să comunic prin email nişte informaţii destul de importante, la fel cum am avut şi nevoie să primesc feedback de la elevii cu care am colaborat. Nu am reuşit. Au scris mesajul la subiect, au greşit adresa, au renunţat, s-au lamentat şi până la urmă am dat telefoane într-o zi cât pentru o lună. Şi nu vorbesc despre elevi mediocrii, veniţi din vârful dealului

Pentru că mulţi profesori consideră internetul ceva evil. Internetul e locul ăla unde elevii postează clipuri în care îşi bat joc de colegii lor şi rămân fără servici după ce cazul ia amploare, fiind mediatizat intens de vreun post de televiziune sau de vreun ziar de scandal. Iar dacă au descoperit internetul, acesta se rezumă la Yahoo! Messenger. No mail, no blog, no social networking, no. N O T H I N G!

Antecedente

Episodul Ariel (1, 2) e cel mai elocvent exemplu că exprimarea liberă a opiniilor cu privire la şcoală e un vis frumos. Ce-i drept, nu ştiu câţi pot rămâne obiectivi în însemnările lor, însă acest aspect e discutabil.

Cătălina încearcă să pună bazele blogului Colegiului Naţional Carol I Craiova, dar până acum s-a lovit de refuzul conducerii. Încercările de până acum au fost sortite din start eşecului.

Nu ştiu decât o singură excepţie de la regulă, de care am aflat de-aici. S-ar zice că au succes şi că vor avea succes şi de-acum înainte Nu pot decât să le urez toate cele bune!

Aşadar, edublog.ro o să aibă sprijin de sus? De la Minister? De la Inspectoratele Şcolare? De la conducerile şcolilor? Dacă da, atunci edublog.ro o să fie un proiect logo-ul cu care vreau tricou. Dacă nu, mă consolez cu ideea că au încercat.

Soluţii

Evanghelizare venită de la nivel înalt (inspectori în principal, ei chiar au influenţă), conferinţe, campanii publicitare pe forumurile unde activează cadre didactice, promovare în cadrul activităţilor extraşcolare, concursuri recunoscute la nivel naţional ca activităţi extracurriculare (punctate în conformitate cu metodologia) şi multă multă muncă.

În încheiere, vă urez mult succes şi sper să mă înşel cu privire la previziuni.

Comments (4)

By A.Faith, 9 - June - 2008 18:26

O (foarte) bună bucată de timp am considerat că pot să mă ocup şi de şcoală şi de alte proiecte în aceiaşi măsură, fără să am vreun stres că nu aş putea să fac faţă la atâtea cerinţe. Şi nu de puţine ori am fost în pragul colapsului. Nopţi în care nu puteam să adorm de griji (fie pentru ceva de la şcoală, fie pentru ceva din online), zile în care stăteam stresat vis-a-vis de ce naiba să fac să reuşesc nu ştiu ce şi tot aşa.

Erau zile în care aveam 20 de idei bune, iar când deschideam WP-ADMIN-ul şi dădeam POST NEW, rămâneam fără nicio idee. Era ca şi cum m-aş fi aflat în faţa unui auditoriu şi nu mi-aş fi găsit cuvintele. Şi uite-aşa am cam sfeclit-o în multe cazuri în care ori am scris prostii, ori n-am fost în stare să duc la bun sfârşit ideea şi a rămas ca draft. Dumnezeu ştie când le-oi termina, că sunt multe şi vechi.

O vorbă îmi spunea mama mai de mult, şi anume să nu mă înham la mai mult decât pot duce. Şcoală, de la 8 la 3 aprope în fiecare zi, apoi pierdut puţin vremea cu activităţi de rutină (masă, duş, etc.) şi uite-aşa se face 4. Până mă pun la curent cu ce s-a mai întâmplat (email-uri, bloguri personale, feed-uri de interes şi IM) se face 6-7. Puţină pauză şi trece vremea. O mică discuţie, o ocheadă la TV şi s-a făcut 12. A doua zi o iau din loc, aşa că mai târziu de 1 nu e bine să stau, că nu mă mai trezesc dimineaţa. Şi după o să fiu fantomă.

În ce se reflectă toată activitatea asta obositoare? În modul de gândire, în rezultatele şcolare, în calitatea însemnărilor şi nu în ultimul rând, în viaţa socială (reală). Nu-ţi mai arde de nimic după 6 ore de şcoală, două de documentat şi încă două de scris. Nu vrei să mai vezi pe nimeni şi nu vrei s-auzi de problemele altora. Am ajuns la concluzia că toate ăstea se trag de la un singur lucru: proasta organizare a timpului şi faptul că atunci când fac ceva ce nu-mi place, productivitatea e aproape de 0.

Mi-a dat mult de gândit chestia asta şi încă mai cuget cu privire la asta. Rămâne de văzut cum o să mă descurc pe perioada verii, când o să am tot timpul din lume să mă ocup de tot ce mi-am propus.