Comments (9)

By A.Faith, 27 - August - 2009 15:44

Încep să scriu acest articol cu riscul de a-i supăra pe unii, însă cred că e nevoie de o clarificare cu privire la împrumuturi băneşti!

De prin decembrie muncesc şi sunt remunerat pentru munca pe care o depun, deci mă pot lăuda cu o oarecare independenţă financiară faţă de ai mei. Altfel spus, atunci când vreau să ies la un cico în oraş, nu mai e nevoie să trec pe la mama şi pe la tata şi să spun poezia. E suficient să trec pe lângă un bancomat şi am rezolvat problema. Şi nu am avut decât o singură dată o problemă reală cu banii, când am fost nevoit să împrumut. Ok, mint, au fost două

Să vă spun o poveste, ca să nu fiu rău aşa… din prima Să presupunem că faci parte din cunoştinţele mele şi că dacă îţi faci puţin curaj, îndrăzneşti să mă suni să mă scoţi la o bere sau ceva de genul ăsta. Altfel spus, nu îmi eşti în totalitate străin. Şi mă suni şi mă scoţi la o bere şi după două trei guri, vine întrebarea: auzi amice, n-ai să-mi dai şi mie nişte bani cu împrumut? Şi-ntreb şi eu, un alta, de genul „la ce-ţi trebuie”, „când se întorc înapoi în contul meu”, ca să fiu sigur că nu-i ultima dată când te văd la culoare

După terminăm noi berile, bag plasticu, scot hârtiile, bag plasticu’ la loc şi-ţi dau ţie hârtiile. Wrong move! O lună jumate’ după nu ma aud nimic de tine. Niciun telefon, niciun semn de viaţă. Între timp, eu cam uitasem de bani şi de altele, că nu stau acasa, contorizând fiecare secundă de aşteptare. Doar că aflu de la un binevoitor prieten comun, că mâine pleci la mare. În Grecia. Şi-atunci mi se aprinde beculeţul: păi ia stai prietene, ce facem noi aici? Mi te plângi că n-ai bani să te uşurezi în centru şi că mi-aş face pomană dacă ţi-aş plăti berea şi tu mâine pleci în Grecia? Ai câştigat la Lotto între timp şi n-am aflat eu?

Întrebarea logică este: şi cu banii mei cum rămâne? Continue reading 'Dă-mi şi mie nişte bani cu împrumut…'»

Comments (18)

By A.Faith, 23 - April - 2009 13:06

De când mi-am luat laptop, m-am mutat de la birou pe unde am putut: prin pat, prin curte, pe jos, peste tot pe unde puteam să stau cât de cât comod şi cu jucăria-n braţe. Totuşi, după câteva ore încep să mă resimt şi vreau ceva stabil, pe care să pot pune mausul, mai ales atunci când lucrez la ceva important şi trebuie să fiu atent la ceea ce fac şi nu la cum stau. Aşa că m-am mutat la birou de curând, din nou.

Toate bune şi frumoase, doar că acum e bătaie pe scaunul meu. Când eu, când ai mei. Şi nu-mi place chestia asta. Plus că n-are mânere, scârţâie din toate încheieturile şi e cam incomod pentru gât. Ştiu, mofturosul de mine, dar când stai 3-4-5 ore într-un loc e de preferat să fie un loc comod, de unde să te mai poţi ridica fără probleme.

Aveam de gând să-mi iau un scaun d-ăsta de multă vreme, însă azi am văzut că am ratat o ocazie frumoasă din Ghelir, cu 150 de lei. Ieftin şi acceptabil. Aşa că am luat Google-ul la întrebări şi am descoperit trei oferte care mi-au făcut cu ochiul:

1. Scaun de birou OFF 825 – 332 de lei, livrare gratuită prin Nemo Express de la Constanţa (cred că face 2 zile pe drum)
2. Scaun directorial OFF 018 – 300 de lei, livrare gratuită de la Vâlcea (presupun că tot prin curier rapid)
3. Scaun de Birou AB-78 – 300 de lei, livrare gratuită, same bla-bla

Aştept nişte sfaturi, idei şi eventual alte sugestii. Vreau ceva comod, ieftin, bun şi cu mânere. De preferat, scaun d-ăla în care să stai de plăcere

Comments (9)

By A.Faith, 8 - December - 2008 6:10

Ne plângem tot mai mult că aia nu merge, că aia e aşa, că aia e pe dincolo. Şi ce facem? Ne refugiem acolo unde e aşa cum vrem noi. Cel mai la îndemână loc în care ne refugiem e camera proprie. Şi la un moment dat o să devină şi asta „rea şi urâtă şi nasoală”, pentru că ilustrează ca şi realitatea de zi cu zi de care am fugit. Pe scurt, caracterul nostru. Spun asta pentru că îmi aduc aminte de vorba aia pe care ne-o spun părinţii în clasa I: „caietul e oglinda elevului”.

Şi ne căutăm înţelegere de care avem nevoie în online. Online pe care îl formăm aşa cum suntem noi. Şi la un moment dat, ne dăm seama că nici în online nu-i aşa cum vruiam noi să fie, numai că… nu prea mai avem unde să ne ducem. Atunci e momentul să „te trezeşti la realitate” (virtuală sau nu, asta contează mai puţin, sunt complementare atât timp cât le acorzi importanţă amândurora).

Să vă dau un exemplu: prin vara anului trecut (adică prin 2007), mi-am băgat picioarele în Hi5, înjurând platforma asta socială şi în stânga şi în dreapta pentru nivelul de inteligenţă de pe-acolo. Am cochetat puţin şi cu MySpace-ul până am realizat că nici acolo nu umblă câinii cu covrigi în coadă. Şi ghici ce, am renunţat la toate. Până aici, toate bune şi frumoase, altu’ care are o „revelaţie” şi-şi bagă picioarele. Sunt o mulţime ca mine, n-am ieşit cu nimic în evidenţă până acum. Ah, ba da, le-am luat ăstora puţin morţii la alergat, am făcut un foc de paie şi-atât (vezi aici).

Care-i ideea? În online, ţi se oferă mai multe şanse prin ignoranţă. E mai uşor să te faci de căcat pe net, dacă nu eşti foarte important, decât să te faci de căcat în real life. De ce? Pentru că pe online poţi să nu dai doi bani, dar de offline depinde dezvoltarea ta ca om. În definitiv, viaţa ta.

Ideea pe care o susţin eu de fapt e aceea de responsabilitate atât online, cât şi offline. De ce şi online? Pentru că aici îţi arăţi de fapt adevărata faţă, fiindcă nu te îngrădeşte nimic. Eşti ca apa lăsată liberă: se împrăştie, nu mai ia forma vasului în care se află fiindcă nu există acel vas.

Sunt conştient de faptul că ceea ce descopăr eu acum nu e mare lucru pentru alţii, însă pentru mine e una din chestiile ălea importante, de care chiar ţin cont. Dovadă a ceea ce spun e faptul că dacă susţin ceva pe blog, fac la fel şi-n viaţa de zi cu zi. Am cuiva să-i mulţumesc pentru chestia asta. O cheamă Geo şi e prietena mea

Comments (0)

By A.Faith, 7 - September - 2008 22:35

Dacă tot m-am apucat să organizez Craiova Bloggers Meeting, am zis să fac pe binevoitorul şi să-i contactez pe bloggerii craioveni, mai cunoscuţi sau mai puţin cunoscuţi. Şi dacă pe mine personal mă scot din sărite comentariile offtopic, am zis că nu-i frumos să fac la fel. Păi bine bine, şi cum luăm până la urmă legătura cu un blogger care nu are absolut nicio formă de contact pe blog în afară de forma de comentarii? Unii nu au nici măcar o pagină separată în care să se descrie (deşi nu mă plâng, până de curând, nici eu nu aveam, însă Contact tronează acolo de prin iarnă).

Ok, deci în cazul ăsta ce-i de făcut? whois la domeniu? şi dacă e subdomeniu, ce faci? iei legătura cu deţinătorul? şi dacă e pe Blogger sau WordPress? Eh, cam nasol, nu?

Ei bine, stimaţi bloggeri, vă rog frumos, puneţi-vă un formular de contact, o adresă de email, o chestie unde să vă poată contacta cei care au nevoie de voi. E frustrant să stai să-ţi cruceşti mintea cum poţi lua legătura cu persoana respectivă!

Pentru a rezolva problema, fie încercaţi cForms II, care într-adevăr, e cel mai complex, fie Secure and Accessible PHP Contact Form, pe care-l folosesc eu.

credit foto

Comments (17)

By A.Faith, 26 - May - 2008 2:24

Deci da, nu pot să dorm. Simt că înnebunesc. M-am pus de o oră în pat şi stau şi mă uit pe pereţi. Am ascultat ceva muzică din colecţia proprie. Mai mult m-am enervat. Aşa că am apelat la EuropaFM. Ghiciţi ce melodii mi-au pus băieţii în noaptea asta? Chris De Burg – Lady in red, Foreigner – Lady in red, Julio Iglesias – Baila morena, The Kelly Family – Fell in love with an alien, Modern Talking – Your my heart, your my soul. În ordinea amintite. Eh, coincidenţă, nu v-aţi prins?

Ok, am oprit muzica şi mi-am pus perna în cap. Am stat aşa vreo 30 de secunde şi nimic. Apoi, m-am întors pe cealaltă parte. Nimic. în întuneri mi-a picat privirea pe telefon, aşa că m-am apucat să fac ordine prin el. Băi, deci nu credeam că o să ajung în ziua în care să-mi fie frică să intru în anumite directoare din telefonul meu. Nu, serios vorbesc acum. Ce-am găsit în el, Dumnezeu cu mila, că nu mă aşteptam la aşa ceva. Ever! Am sortat pozele, le-am resortat, am mai mutat din ele în diverse directoare, am recitit mesaje, am mai şters din ele… ce mai, l-am butonat intens vreo 20 de minute. Într-o linişte de mormânt. Auzeam chiar şi bâzâitul transformatorului de curent.

Apoi am luat agenda la puricat şi nimic. Frate, stau şi belesc ochii la monitor şi nu pot să dorm!!! Sunt obosit rupt (la cât am muncit azi la curăţenie), casc de mă dau pe spate şi degeaba. Îmi vreau somnul înapoi

Recomandări. Urgente.