Comments (1)

By A.Faith, 16 - May - 2008 21:58

Ehe… ce vremuri.. printr-a 4a, când am citit prima dată, primul roman din seria Harry Potter! Nu cred că sunt prea mulţi care să nu fi citit măcar un volum, dacă nu chiar pe toate. Şi dacă nu sunt amatori de citit, atunci filmul cu siguranţă l-aţi văzut. Sau le-aţi văzut, că sunt mai multe. Ieri am “cumpărat” de pe filelist.ro toată seria Harry Potter şi azi, din lipsă de ocupaţie (chef) şi o dorinţă arzătoare să pierd vremea, m-am apucat să revăd aceste filme. Până acum, doar Piatra Filozofală a apucat să treacă prin Kaffeine, dar asta m-a făcut să-mi aduc aminte de prima dată când am fost la cinema. Da, filmul ăsta l-am văzut prima dată în cinema.

Nu m-am dus la premieră (era şi foarte aglomerat şi foarte scump), însă a doua zi eram pe scaun acolo, cu mama de mână, aşteptând nerăbdător să văd ecranizarea cărţii care m-a ţinut noaptea treaz. Îmi aduc aminte că aveam examen a doua zi, la limba română, iar eu pe la 2 noapte citeam nu ştiu ce capitol, la lumina slabă unei veioze, pe ascuns, să nu mă vadă ai mei. Acum, când îmi aduc aminte, mă simt de parcă aş fi în pielea Adrianei.

Revenind la film. Ţin minte foarte bine cum a fost prima dată când l-am văzut. Am fost cu sufletul la gură, pe parcursul întregului film, iar când am ieşit din sală, am reuşit să maschez bine dezamăgirea (scenariul filmului nu cuprindea nici măcar 30% din toate amănuntele pe care le citisem eu cu ceva vreme înainte) cu surprinderea de a-l vedea pe eroul preferat întruchipat în actorul principal. Cred că au fost câteva zile bune în care subiectul #1 de discuţie a fost Harry Potter. Acasă, la şcoală (mai ales! aveam o groază de colegi la fel ca mine) şi peste tot…

Ei bine, azi când am văzut filmul ăsta mi-am adus aminte de vremurile ălea. Erau vremuri oarecum frumoase, deoarece nu ştiam multe lucruri. Nu ştiam că din filme poţi învăţa multe chestii interesante şi poţi vedea dincolo de figura personajelor, adevăratul sens al anumitor replici. Şi asta mi-a prins bine mai târziu, când inspirat de anumite filme, am făcut destul de multe! Am scris chestii care mie mi se par interesante, am iertat, am decis că e vremea să-mi iau ţara la pas… Da, filmele chiar au avut o foarte mare influenţă a mea, în multe momente ale vieţii.

Încă n-am uitat cum acum câţiva ani de zile, când am trecut printr-un episod mai neplăcut, un film mi-a adus zâmbetul pe buze. Şi mie şi tatălui meu. Ce vremuri… Am început să le duc dorul, cu toate n-a trecut aşa mult timp.

O chestie e sigură! Cel puţin în cazul meu : un film bun, văzut într-un moment potrivit face minuni! Mai rău e atunci când îl vezi singur. Sau cu cine nu trebuie. Dar totuşi… detalii, detalii.

Comments (31)

By A.Faith, 24 - April - 2008 16:57

Cu toţii îi ştim, îi vedem prin centru, pe la teatru, ni se face scârbă de frezele lor, de hainele lor, de “decoraţiunile lor” şi nu de puţine ori de muzica şi atitudinea lor. Filozifie s-a făcut pe tema asta o groază, iar dacă nu mă credeţi, căutaţi pe Google Blog Search folosind termenul emo. Mulţi îi blamează, îi înjură, îi ia la bătaie (eu mă rezum la o palmă… cu picioru’) dar puţin fac ceva pentru a-i ajuta. Să ştiţi că n-am uitat ideea cu tricourile, doar că nu stau foarte bine la capitolul buget. Până una alta, v-aş invita să vizionaţi clipul de mai jos stimabili emokids şi să băgaţi la cap mesajul : Continue reading 'Mesaj pentru emokids'»

Comments (3)

By A.Faith, 23 - April - 2008 16:26

Întotdeauna mi-a plăcut să fiu independent, să fac ce vreau, când vreau, fără să dau socoteală cuiva pentru faptele mele. Dacă greşeam, erau greşelile mele, ale căror consecinţe le suportam singur. Dacă reuşeam, foarte bine, era meritul meu şi nu trebuia să acord credit cuiva pentru asta. Când eşti mic, e mai greu să faci ceea ce te taie capul, însă de la o anumită vârstă, controlul părinţilor asupra propriilor decizii începe să se rezume la sfaturi, pe care decizi tu dacă le iei în seamă sau nu.

Şi-ncep nopţile pierdute, distracţiile nocturne şi zecile de “prostii” făcute de dragul distracţiei. Uşor, uşor, ajungi la o vârstă la care însă nu mai ai posibilitatea să faci chiar tot ceea ce te taie capul. Fie din anumite obligaţii faţă de x sau y, fie datorită unui statut social ori mai ştiu eu pentru ce alt motiv (întemeiat). Atunci cred eu că e momentul să-ncepi să-ţi mai pese despre “ce zice x sau y”, deşi există multe cazuri în care nu trebuie să-ţi înfrânezi dorinţele pentru a-i mulţumii pe alţii.

Chiar vârsta mea n-a depăşit numărul de la pantofi (ba chiar pot spune că mai am destul de mult pân-atunci) observ că anumite persoane încep să-şi impună o anumită influenţă asupra mea. Bun, un sfat nu strică niciodată, dacă rămâne la latitudinea mea să-l accept sau nu. Dar de aici până la a mi se impune anumite compromisuri care să-mi complice existenţa mai mult decât acum, e cale lungă.

Pentru a face ceva, trebuie să-mi placă ceea ce fac. Sunt puţine lucrurile pe care le fac “pentru că trebuie”. De ce? Pentru că de ele depind anumite lucruri pe care le fac din plăcere. Să dau un exemplu? Mă duc la şcoala la care sunt acum pentru că trebuie. De ce? Nici în alte părţi nu umblă câinii cu covrigi în coadă. Ştiu că aş putea oricând să-mi bag picioarele şi să-mi iau catrafusele şi s-o tai în altă parte, dar ce avantaj aşa avea?

Mărturisesc faptul că rândurile de mai sus sunt scrise de mult, la nervi, iar acum din cauza unui amalgam de subiecte pe care le-aş putea dezvolta, l-am ales tocmai pe ăsta. Poate pentru că restul sunt încă în stadiu de documentare. Însă, revenind la chestia cu controlul vieţii. Aş aprecia dacă anumite persoane şi-ar păstra rolul pe care îl au acum. Ştiu că poate din dorinţa de a face bine o dau în bară monumental, dar asta nu-i scuteşte cu nimic de la înjurăturile printre dinţi când aud vreun “sfat” de la ei.

Şi uite aşa mai public unul din multele draft-uri adunate de-alungul vremii.

Comments (0)

By A.Faith, 22 - April - 2008 0:09

Un mic sfat pentru cei indecişi, pentru cei care sunt nevoiţi să ia o decizie importantă pentru ei şi/sau pentru cei din jur.

Nu uitaţi de învăţăturile despre care am scris aici. Acum somn. Mâine am o zi grea.

Comments (4)

By A.Faith, 14 - April - 2008 22:13

Te simţ fără vlagă şi somnoros? Ai impresia că toate îţi merg pe dos? Te trezeşti dimineaţa şi parcă nu te-ai da jos din pat pentru nimic în lume? Ţi se pare că viaţa ta începe s-o ia razna şi că toată lumea are ceva cu tine? Soluţia e simplă! Continue reading 'De reţinut!'»